Credințele fundamentale ale șiiților ()

Abd Allah bin Muhammed As-Salafi

O carte importantă despre credințele corupte ale șiiților. Autorul spune în introducere: „Am scris această carte din mai multe motive, printre care: (1) eforturile intensificate ale șiiților de a își răspândi ideologia în lumea musulmană; (2) pericolul pe care această sectă deviată îl reprezintă pentru islam; (3) ignoranţa multor musulmani cu privire la pericolul pe care îl reprezintă această sectă deviată; (4) ’aqīdah (sistemul de credințe musulman) coruptă a șiiților, care include politeismul, defăimarea Nobilului Coran şi calomnierea companionilor (Allah să fie mulţumit de ei!); (5) convingerile lor extreme cu privire la imamii lor.”

 

|

 Credințele fundamentale ale șiiților

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

 Introducere

Toată Slava I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, şi binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează Calea Sa cea Dreaptă; fie ca Allah Cel Atotputernic să aibă milă de ei în Ziua Judecăţii!

       Am scris această carte din mai multe motive, printre care:

• eforturile intensificate ale șiiților de a își răspândi ideologia în lumea musulmană;

• pericolul pe care această sectă deviată îl reprezintă pentru islam;

• ignoranţa multor musulmani cu privire la pericolul pe care îl reprezintă această sectă deviată;

•ʿaqīdah (sistemul de credințe musulman) coruptă a șiiților, care include politeismul, defăimarea Nobilului Coran şi calomnierea companionilor (Allah să fie mulţumit de ei!);

• convingerile lor extreme cu privire la imamii lor.

Date fiind acestea, am decis să realizez o broșură din dorința de a prezenta pericolul pe care îl reprezintă această sectă. Am făcut aceasta printr-o metodă de sinopsă concisă, aşa cum a făcut sheikh-ul nostru, ‘Abd Allah ibn ‘Abd ar-Rahman al-Jibrin (Allah să aibă milă de el!) în cartea sa, Comentariu asupra textului Lum’atil I’tiqād’.

Am cules citate din cărți celebre ale șiiților şi din cărţile Ahl-us-Sunnah, care resping convingerile șiite, care sunt bazate pe politeism, extremism, minciuni, bârfe şi calomnii, clarificând incorectitudinea acestora.

Am încercat în această scurtă şi umilă lucrare să îi judec pe baza propriilor lor cărți şi lucrări, aşa cum a spus sheikh-ul Ibrāhīm ibn Suleiman al-Jabhan (Allah să aibă milă de el!):

 „O, Shi’ah, vă voi judeca prin intermediul propriilor voastre cuvinte!”

În cele din urmă, Îi cer lui Allah Preaînaltul ca aceasta să fie în beneficiul celor dotați cu intelect, după cum El Însuşi spune în Nobilul Coran:

إِنَّ فِي ذَلِكَ لَذِكْرَى لِمَنْ كَانَ لَهُ قَلْبٌ أَوْ أَلْقَى السَّمْعَ وَهُوَ شَهِيدٌ (37) [سورة ق]

„Întru aceasta (în nimicirea neamurilor anterioare, a celor care au nesocotit Poruncile lui Allah şi ale Mesagerilor Săi) este o îndemnare pentru cel care are inimă sau ascultă şi este martor.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 50:37]

Le sunt recunoscător tuturor celor care m-au ajutat la realizarea acestei cărți. Îl rog pe Allah Preaînaltul să îi răsplătească pentru ajutorul lor!

Allah Preaînaltul ştie cel mai bine şi fie ca El să slăvească memoria iubitului nostru Profet, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi să-l ţină departe de orice rău, pe el, pe familia lui si pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de toţi!). Amin!

‘Abd Allah ibn Mohammed As-Salafi

 Când a apărut prima dată secta Shiʿah?

Apostații[1] șiiți au apărut atunci când un evreu (‘Abd Allah ibn Saba’) a pretins că a devenit musulman și că o iubea pe familia Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El avea convingeri extremiste cu privire la ‘Ali (Allah să fie mulţumit de el!) și susținea că acesta (Allah să fie mulţumit de el!) ar fi trebuit să fie moștenitorul legitim al califatului după moartea Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Astfel, bărbatul a ridicat statutul lui ‘Ali (Allah să fie mulţumit de el!) la unul divin, aşa cum este menţionat în cărţile fundamentale ale șiiților.

Al-Qum’mi admite, în cartea sa Al-Maqalat wa al-Firaq (Doctrine şi secte)[2], că acest bărbat a existat şi că a fost primul care a crezut în autoritatea lui ‘Ali (Allah să fie mulţumit de el!) şi, de asemenea, că a fost cel dintâi care i-a condamnat pe Abu Bakr, ‘Uthmān şi ‘Omar, precum și pe ceilalţi companioni (Allah să fie mulţumit de ei!). Acest lucru a fost consemnat şi de către An-Nobakhti, în cartea sa, Firaq ash-Shi’at (Sectele șiite)[3], şi de către Al-Kishi, în celebra sa carte, Rijal al-Kishi (Oamenii lui al-Kishi)[4].

Mohammed ‘Ali al-Mualim, un șiit din zilele noastre, a afirmat, de asemenea, existența lui ‘Abd Allah ibn Saba, în cartea sa, ‘Abd Allah ibn Saba, adevărul necunoscut.[5]

După cum se spune, „Recunoașterea este cea mai bună dintre dovezi”. Numele mai sus menţionate fac parte din elita marilor învăţaţi șiiți.

Al-Khatib Al-Baghdadi a spus: „As-Saba’iyah, adepţii lui ‘Abd Allah ibn Saba, aveau credințe extremiste în ceea ce îl priveşte pe ‘Ali. Ei susțineau că ‘Ali ar fi fost un profet, ba chiar i-au atribuit divinitatea, susținând că ar fi fost Allah!”

Al-Baghdadi a mai spus: „Ibn as-Soda (‘Abd Allah ibn Saba) a fost un evreu din Hirah, care pretindea că este musulman. El voia să devină un om influent în zona oraşului Kufa, aşa că le-a spus oamenilor că a găsit scris în Tora că toţi Profeţii ar trebui să aibă un regent şi că regentul Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era ‘Ali.”

Ash-Shahristani a menţionat că primul care a chemat oamenii la imamatul lui ‘Ali (Allah să fie mulţumit de el!) a fost Ibn Saba. De asemenea, el a menţionat că Saba’iyah a fost prima sectă care a introdus credinţa în absenţa imamului şi a altor surse de autoritate. Acest lucru a fost mai târziu moștenit de diferitele secte șiite. Ideile despre imamatul lui ‘Ali şi despre dreptul său la califat provin de la Ibn Saba.

Astfel, credinţa şi principiul regenței, a lipsei imamului şi a atribuirii divinității acestor imami[6] au fost introduse de către ‘Abd Allah ibn Saba, evreul.


 De ce sunt șiiții numiți Rawāfid (apostați)?

Motivul acestui pseudonim a fost menţionat de către savantul șiit Al-Majlisi în cartea sa, Bihār al-Anwār (Mări de lumină), unde spune: „Virtuţile Rawāfid şi onoarea acestui nume”. Aici, autorul menţionează o relatare sub autoritatea lui Suleiman al-A’mush: „Am intrat la Abu ‘Abd Allah Ja’far ibn Mohammed și i-am spus: «Oamenii ne numesc Rawāfid, cine sunt Rawāfid?» El a răspuns: «Pe Allah, nu oamenii v-au dat acest nume, ci acesta v-a fost dat de către Allah în Tora și în Evanghelii și a fost menționat de către Profeții Moise și Isus (Pacea fie asupra lor!)»”

Se spune că au fost numiți Rawāfid şi din următorul motiv: au mers la Zaid ibn ‘Ali al-Husein şi i-au spus: „Renegă-i pe Abu Bakr şi pe ‘Omar, astfel încât să putem să ni te alăturăm!” El a răspuns: „Sunt companioni ai bunicului meu şi îi susțin.” De aceea, ei i-au spus: „Atunci, noi te renegăm pe tine!”. Atunci li  s-a pus numele de «Rawāfid» (apostați), iar cei care i s-au alăturat lui Zaid au fost numiți «Zaid’iyah».[7]

De asemenea, se spune ca le-a fost pus acest nume deoarece au repudiat califatele lui Abu Bakr şi ‘Omar (Allah să fie mulţumit de ei!).[8]


 Câte secte șiite există?

În Enciclopedia Dairatul Mārif se menţionează:

„Multe secte șiite au apărut, numărul lor depășind cu mult cele 73 de secte cunoscute în islam.”[9]

Mir Damad, un Rafidah iranian, a spus: „Toate cele 73 de secte menţionate în hadith au legătură cu sectele șiite şi cea mai de succes este secta imamatului”.[10]

Al-Maqrizi a afirmat că ar exista mai mult de 300 de secte șiite.[11]

Ash-Shahristani a spus: „Apostații șiiți pot fi clasificați în cinci grupuri: al-Kaisan’iyah, az-Zaid’iyah, Imam’iyah, al-Ghal’iyah și Ismail’iyah”.[12]

Al-Baghdadi a spus: „După ‘Ali, apostații șiiți s-au împărțit în patru grupuri: Zaid’iyah, Imam’iyah, Kaisan’iyah şi Ghulāt”.[13]

Trebuie specificat faptul că singurul grup dintre Zaid’iyah consideraţi Rawāfid sunt secta Jarud’iyah.

 Credinţa Al-Badā’ pe care o urmează șiiții (Rawāfid)

Al-Badā’ înseamnă a apărea după ce a fost ascuns. Se referă, de asemenea, la nașterea unei opinii noi. Ambele înțelesuri sugerează că ignoranţa a precedat cunoaşterea, lucru imposibil de atribuit lui Allah Preaînaltul, dar Rawāfid au făcut acest lucru.

Ar-Rayan ibn as-Sult a spus: „L-am auzit pe Ar-Ridha spunând: «Allah a trimis un Profet doar pentru a interzice băuturile alcoolice şi pentru a confirma credinţa Al-Badā’ cu privire la Allah»[14]

Abu ‘Abd Allah a spus: „Cel mai bun mod de a-L adora pe Allah este credința în Al-Badā’”.[15] Allah Preaînaltul este departe de această imperfecţiune!

Dragi fraţi şi surori, priviți cum Îi atribuie ei ignoranţa lui Allah! El, Preaînaltul, spune în Nobilul Coran:

قُلْ لَا يَعْلَمُ مَنْ فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ الْغَيْبَ إِلَّا اللَّهُ وَمَا يَشْعُرُونَ أَيَّانَ يُبْعَثُونَ (65)   [سورة النمل]

„Spune (o, Mohammed): «Nu ştie nimeni dintre cei care sunt în Ceruri şi pe Pământ Necunoscutul, afară numai de Allah!» Iar ei nu-şi dau seama când vor fi înviaţi!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 27:65]

În acelaşi timp, ei afirmă că imamii lor ştiu totul şi că nimic nu le este ascuns!

Este acesta mesajul care i-a fost poruncit Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să îl transmită?

 Care este opinia șiiților (Rawāfid) cu privire la Atributele lui Allah?

Rawāfid au fost prima sectă deviată care a crezut în crezul at-Tajsim, care constă în a-I atribui calităţi umane lui Allah Preaînaltul.

Sheikh Al-Islam ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a afirmat că Hisham ibn al-Hakam[16], Hisham ibn Salim al-Jawaliqi, Yunus ibn ‘Abd ar-Rahman al-Qummi şi Abu Ja’far al-Ahwal[17] au fost cei care le-au prezentat acest crez șiiților (Rawāfid). Aceştia se numără printre marii învăţaţi ai sectei șiite a celor 12 imamate. De aici, reiese că ei au devenit Jahmiyah în legătură cu Atributele lui Allah.

Ibn Babaweih a relatat peste şaptezeci de narațiuni care afirmă că nu Îi pot fi atribuite un timp sau un loc lui Allah şi că El nu poate fi descris. Niciun gest nu Îi poate fi atribuit şi nicio mișcare reală[18]. Învățații lor au continuat apoi pe acest drum deviat şi au exclus Atributele lui Allah menţionate în Nobilul Coran şi în Sunnah.

Ei neagă, de asemenea, faptul că Allah Preaînaltul coboară în Cerul cel mai de jos. Ei afirmă că Nobilul Coran este creat şi resping faptul că musulmanul Îl va vedea pe Allah Preaînaltul în Viaţa de Apoi, după cum este menţionat în Bihār al-Anwār. Acolo se afirmă că Abu ‘Abd Allah Ja’far as-Sadiq a fost întrebat despre Allah: „Îl vom vedea pe Allah în Ziua Învierii?” și el a răspuns: „Subhān Allah! Ochii pot vedea doar lucruri cu formă şi culoare, iar Allah este Creatorul culorilor şi al formelor!”[19]

Ei au spus că, dacă cineva I-ar atribui lui Allah Preaînaltul atribute precum faptul că musulmanii Îl vor vedea în Ziua Învierii, atunci acesta ar deveni un apostat, după cum menţionează sheikh-ul lor, Ja’far an-Najafi[20]. Cu toate acestea, trebuie să afirmăm că orice credincios Îl va vedea pe Allah în Ziua Învierii, după cum El, Preaînaltul, spune în Nobilul Coran:

إِلَى رَبِّكَ يَوْمَئِذٍ الْمُسْتَقَرُّ (12) يُنَبَّأُ الْإِنْسَانُ يَوْمَئِذٍ بِمَا قَدَّمَ وَأَخَّرَ (13)

سورة القيامة

 „(Numai) La Domnul Tău va fi destinația finală în acea Zi (iar El va răsplăti sau pedepsi pe fiecare conform cu ceea ce merită şi cu ceea ce a făcut în viaţa lumească). ~ În Ziua aceea i se va vesti omului ceea ce a trimis înainte (adică ceea ce a făcut bun sau rău în viaţa sa) şi ceea ce a lăsat în urma sa (lucrurile bune sau rele, tradițiile pe care el le-a practicat sau inventat, pe care oamenii le-au luat ca exemplu după moartea sa).” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 75: 12-13]

De asemenea, în Sunnah Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), găsim un hadith relatat de Jarir ibn ‘Abd Allah al-Bujali (Allah să fie mulţumit de el!), care a spus:

وعن جرير بن عبد الله رضي الله عنه قال‏:‏ كنا عند رسول الله صلى الله عليه وسلم فنظر إلى القمر ليلة البدر، وقال‏:‏ ‏ "‏إنكم سترون ربكم عياناً كما ترون هذا القمر، لا تضامون في رؤيته‏"‏ ‏متفق عليه

„Stăteam împreună cu Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi el se uita la Luna plină atunci când a spus: «Îl veţi vedea pe Domnul vostru în Viața de Apoi aşa cum vedeți această Lună și nu veţi simți nici cel mai mic inconvenient în a-L vedea».” (Al-Bukhari şi Muslim)

Există multe ahadith şi versete ale Nobilului Coran care menţionează acest lucru, dar nu putem să le menționăm pe toate aici[21].


 Care este opinia Rawāfid cu privire la Coranul pe care îl avem astăzi?

Rawāfid din ziua de azi, cunoscuţi sub numele de Shi‘ah, afirmă că Nobilul Coran, în posesia căruia ne aflăm astăzi, nu este acelaşi cu acela revelat Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ei pretind că ar fi fost modificat şi că unele versete ar fi fost scoase, iar altele adăugate.

Majoritatea tradiționaliștilor șiiți crede că Nobilul Coran a fost modificat, iar acest lucru este menţionat de către An-Nuri at-Tabrisi în cartea sa, Fasl al-Khitāb fi Ithbat Tahrif Kitab Rab al-Arbāb (Relatare detaliată pentru a dovedi coruperea cărții lui Allah)

Mohammed ibn Yaqub al-Kulaini a menţionat următoarea relatare în cartea sa, Usul al-Kafi, în capitolul „Nimeni nu a fost capabil să colecteze Coranul cu excepţia imamilor”:

„Jabir a relatat că Abu Ja’far ar fi spus: «Cine susține că a fost capabil să colecteze Coranul este un mincinos. Nimeni nu a fost capabil să-l colecteze şi să-l memoreze aşa cum a fost revelat de Allah, cu excepţia lui ʻAli ibn Abu Tālib şi a imamilor care au venit după el.»

Jabir a relatat, de asemenea, că Abu Ja’far a spus:

„Nimeni nu poate afirma că a colectat întregul Coran cu excepţia imamilor.”

Hisham ibn Salim a relatat că Abu ‘Abd Allah a spus:

„Într-adevăr, Coranul care i-a fost revelat lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prin intermediul îngerului Jibril (Pacea fie asupra lui!) avea 17.000 de versete.”

Acest lucru înseamnă că Nobilul Coran pe care Rawāfid pretind că l-ar avea este de trei ori mai mare decât cel pe care îl cunoaștem! Căutăm adăpost la Allah Preaînaltul de ei!

Ahmed at-Tabarsi a spus în cartea sa, Al-Ihtijāj (Protestul) că ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) i-ar fi spus lui Zaid ibn Thabit (Allah să fie mulţumit de el!):

„Într-adevăr, ʻAli a prezentat Coranul în timp ce faptele rușinoase ale muhajirinilor şi ale ansarilor au fost dezvăluite”. Zaid a confirmat acest lucru şi apoi a spus: „Când voi termina de colectat Coranul, după cum mi-ai poruncit, nu va anula Coranul complet, aflat în posesia lui ʻAli, toată munca mea?” ʻOmar a întrebat: „Ce ar trebui să facem?” Zaid a spus: „Tu ştii mai bine cum să faci înșelătorii!” Atunci, ʻOmar a spus: „Nu există nicio altă soluție decât să-l omorâm şi, astfel, să fim liniștiți în ceea ce îl privește”. Apoi, el a pus la cale un plan prin care să îl asasineze pe ʻAli cu ajutorul lui Khalid ibn al-Walid, dar nu a fost capabil să îl ducă la capăt. În momentul în care ʻOmar a devenit calif, i-a cerut lui ʻAli să-i dea Coranul pentru a-l modifica. ʻOmar i-a spus: „O, Abu al-Hassan! De ce nu aduci Coranul pe care i l-ai prezentat lui Abu Bakr, pentru ca noi să putem învăța din el?” El a spus: „Imposibil! Nici măcar să nu încercați! I l-am prezentat doar lui Abu Bakr, astfel încât să se poată stabili dovezile împotriva lui şi să nu spuneţi în Ziua Învierii «Nu am fost informați despre acest lucru» sau «Nu aţi adus dovezi». Acest Coran poate fi atins doar de cei puri şi de regenții Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).” ʻOmar a întrebat: „Va veni o vreme când acesta va fi prezentat?” ʻAli a răspuns: „Da, când Mahdi va apărea, el îl va prezenta.”

Oricât de mult au încercat șiiții să se lepede de cartea lui An-Nuri at-Tabarsi, o aparentă expunere de Taqiyyah, această carte conţine sute de dovezi textuale de la învățații lor şi din cărţile lor fundamentale, care demonstrează în mod clar că ei cred că Nobilul Coran pe care îl avem astăzi este modificat, dar, nevrând să provoace agitaţie în privința propriilor credințe cu privire la Coran, ei încearcă să se îndepărteze de acest crez.

Așadar, se pare că există două versiuni ale Coranului: prima ne este cunoscută, iar cea de a doua este secretă, ascunsă de ochii oamenilor. Printre capitolele ascunse, se găseşte şi al-Wilayah, despre care șiiții afirmă că ar fi fost scos din Coran, după cum este menţionat de An-Nuri at-Tabarsi în cartea Fasl al-Khitāb fi Ithbat Tahrif Kitab Rab al-Arbāb. El a menţionat, de asemenea, versetul wa rafa’na laka zikrak (Şi nu am crescut Noi reputația ta), despre care ei pretind că ar fi fost scos din Surat ash-Sharh (Capitolul 94).

Șiiții nu se rușinează să afirme acest lucru în mod public, chiar dacă se ştie că acest capitol a fost revelat în Mecca şi că ʻAli (Allah să fie mulţumit de el!) nu era căsătorit pe atunci cu fiica Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).


 Care este opinia Rawāfid cu privire la companionii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?

Rawāfid îi înjură şi îi acuză de erezie pe companioni (Allah să fie mulţumit de toţi!). Al-Kulaini, a menţionat în cartea sa, Kitab al-Kafi (Cartea Celui Suficient), că Ja’far a spus:

„Oamenii s-au lepădat de credință după moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), în afară de trei.” A fost întrebat: „Cine sunt cei trei?” El a răspuns: „Al-Miqdad ibn al-Aswad, Abu Dar al-Ghifari şi Salman al-Farsi”[22].

Al-Majlisi a menţionat în Bihār al-Anwār (Mări de lumină) că un sclav eliberat al lui ‘Ali ibn al-Husein a spus:

„Mă aflam în compania lui ‘Ali în timpul său liber şi i-am spus: «Într-adevăr, am dreptul să cunosc adevărul despre Abu Bakr şi ‘Omar.» El a răspuns: «Ei sunt kuffār (necredincioși) şi oricine îi iubeşte este, de asemenea, un kāfir (necredincios).»”

Abu Hamza ath-Thumali a relatat că l-a întrebat pe ‘Ali ibn al-Husein despre Abu Bakr şi ‘Omar (Allah să fie mulţumit de ei!) şi el i-a răspuns:

„Ei sunt kuffār (necredincioși) şi oricine este de partea lor este la rândul său un kāfir (necredincios).”[23]

În Tafsir-ul lui al-Qummi, la exegeza versetului 90 din Surat an-Nahl:

إِنَّ اللَّهَ يَأْمُرُ بِالْعَدْلِ وَالْإِحْسَانِ وَإِيتَاءِ ذِي الْقُرْبَىٰ وَيَنْهَىٰ عَنِ الْفَحْشَاءِ وَالْمُنكَرِ وَالْبَغْيِ ۚ يَعِظُكُمْ لَعَلَّكُمْ تَذَكَّرُونَ

„Allah porunceşte dreptatea, împlinirea faptei bune şi dărnicia faţă de rude şi El opreşte de la desfrâu, faptă urâtă şi nelegiuire.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 16:90], acesta a spus: „Desfrâu înseamnă Abu Bakr, faptă urâtă înseamnă ‘Omar şi nelegiuire înseamnă ‘Uthmān.”[24]

Al-Majlisi a spus în Bihār al-Anwār:

„Relatările care menţionează apostazia lui Abu Bakr, ‘Omar şi a altora ca ei, precum şi recompensele primite pentru blestemarea lor şi pentru lepădarea de ei sunt multe la număr şi nu pot fi toate menţionate în acest volum sau în mai multe volume. Ceea ce am menţionat este suficient pentru cel pe care Allah vrea să-l călăuzească”[25].

Al-Majlisi a menţionat în Bihār al-Anwār multe relatări care afirmă că Abu Bakr, Omar, ‘Uthmān şi Muawiyah (Allah să fie mulţumit de ei!) se află în sicrie de foc[26]. Căutăm adăpost la Allah Preaînaltul de acest rău!

Al-Mar’ashi spune în cartea sa, Ihqāq al-Haqq wa Izhaq al-Bātil (Facerea de bine şi eliminarea minciunii):

„Al’lā-hum’ma sal’li ala Muhammad wa ala Ā’li Muhammad wul’an sanamai Quraiș wa jibtaihima wa taghutaihima wabnatai’hi-ma”, ceea ce înseamnă: „O, Allah, slăveşte-l pe Profetul Mohammed şi pe familia lui Mohammed şi blestemă-i pe cei doi idoli ai lui Quraiș, pe cele două Jibt (superstiții) şi pe Taghut şi pe cele două fete ale lor (adică Abu Bakr şi ʻOmar şi fetele lor, ʻAishah şi Hafsah - Allah să fie mulţumit de ei!).”

Al-Majlisi spune în tratatul său cunoscut sub numele de Al-Aqā’id (Credințele):

„Ceea ce este considerat a fi necesar în credinţa imamatului este legalitatea căsătoriei mutʻah (căsătoria temporară), Hajj At-Tamāttu şi a se lepăda de Abu Bakr, ‘Omar, ‘Uthmān, Mu’awiyah, Yazid ibn Mu’awiyah şi de toţi cei care care au luptat împotriva lui ʻAli (Allah să fie mulţumit de el!).”

În ziua de ʻĀshūrā’, este plimbat un câine care este numit ‘Omar, iar acesta este bătut fără milă cu bețe şi pietre până moare. Apoi, este plimbată o capră care este numită ʻAishah, îi este smuls părul şi este lovită cu pantofii până moare.[27]

De asemenea, ei sărbătoresc ziua în care ‘Omar al-Faruq a fost asasinat. Pentru a-l cinsti pe asasinul său, Abu Lu’lu’ah al-Majusi, șiiții îl numesc Baba Shuja ad-Din. Fie ca Allah să fie mulţumit de toţi companionii şi de soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

Dragi fraţi şi surori în islam, priviți cum această sectă deviată îi disprețuiește pe cei mai buni din Creaţia lui Allah, după Profeţi şi Mesageri (Pacea fie asupra lor!). Allah Preaînaltul şi Mesagerul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-au slăvit şi Ummah (comunitatea musulmană) cunoaşte foarte bine sinceritatea, virtuţile şi meritele lor, precum şi Jihad-ul pe care ei l-au dus pe calea lui Allah.


 Caracteristici comune între evrei     şi Rawāfid

Sheikh al-Islam Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Dovada acestui lucru este faptul că încercarea grea a șiiților este similară cu cea a evreilor. Evreii spun că regele se poate trage doar din familia lui David şi Rawāfid spun că imamul se poate trage doar din copiii lui ʻAli (Allah să fie mulţumit de el!).”

Evreii au spus:

„Nu poate exista niciun fel de Jihad pe calea lui Allah până ce pseudo-Hristosul nu va apărea şi comanda pentru luptă nu va fi dată.”

Rawāfid au spus:

„Nu există Jihad pe calea lui Allah până ce Mahdi nu va apărea şi cineva nu va chema la luptă din Ceruri.”

Evreii îşi amână rugăciunile până ce stelele strălucesc în noapte şi Rawāfid amână rugăciunea de Maghrib până la acel moment, de asemenea. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

‏ "‏ لاَ تَزَالُ أُمَّتِي عَلَى الْفِطْرَةِ مَا لَمْ يُؤَخِّرُوا الْمَغْرِبَ حَتَّى تَشْتَبِكَ النُّجُومُ ‏"‏ صحيح أبي داود " (444) صحيح الجامع 7285

„Ummah mea va continua să adere la Fitrah atât timp cât nu va amâna rugăciunea de Maghrib până după ce răsar stelele.” (Abu Dawud și Ibn Majah)

Evreii au distorsionat Tora, aşa cum au făcut şi Rawāfid cu Nobilul Coran. Evreii nu cred că este permis să te ștergi cu mâna umedă peste ciorapi în timpul abluţiunii, la fel ca Rawāfid.

Evreii îl disprețuiesc pe îngerul Gabriel (Pacea fie asupra sa!) şi spun despre el:

„El este duşmanul nostru dintre îngeri.”

Rawāfid spun:

„Gabriel a greşit dându-i wahi (revelația) Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)[28].” 

De asemenea, Rawāfid sunt de acord cu creştinii în legătură cu zestrea; ei nu le oferă zestre soţiilor lor, din cauză că Rawāfid cred în căsătoriile temporare, pe care le consideră legale.

Evreii şi creştinii sunt totuşi mai buni decât Rawāfid, deoarece atunci când evreii au fost întrebaţi cine sunt cei mai buni dintre evrei, aceștia au răspuns „companionii Profetului Moise (Pacea fie asupra sa!)”, iar când creştinii au fost întrebaţi cine sunt cei mai buni dintre creştini, aceștia au răspuns „companionii Profetului Isus (Pacea fie asupra sa!)”. Însă, când Rawāfid au fost întrebaţi cine sunt cei mai răi dintre ei, aceștia au răspuns „companionii Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)[29].

Evreii împart oamenii în două categorii: evrei şi alte popoare. Celelalte popoare îi includ pe toţi cei care nu sunt evrei. Evreii cred că ei sunt cei credincioşi. Cât despre celelalte popoare, ei cred că sunt politeişti și necredincioşi, care nu ştiu nimic despre Allah. În Talmud, se menţionează: „Toate popoarele în afară de evrei sunt politeişti”. Rabinii lor inspiră această credinţă printre evrei. Isus însuşi (Pacea fie asupra sa!) nu a scăpat de trădarea lor. În Talmud, se menţionează că „Isus era un necredincios, care nu știa nimic despre Allah”.

Rawāfid cred că ei sunt singurii credincioşi; toate celelalte grupuri în afara lor sunt nemusulmani, apostați care nu au ce căuta în islam. Motivul pentru care Rawāfid spun despre ceilalţi musulmani că ar fi necredincioşi este acela că aceştia nu recunosc Wilayah (tutela/puterea) imamilor lor. Rawāfid consideră că acest lucru este unul dintre stâlpii islamului. Conform lor, un musulman care nu crede în Wilayah este un necredincios, asemeni unui musulman care nu crede în mărturisirea de credinţă sau în rugăciuni. Pentru ei, Wilayah are prioritate în fața celorlalți stâlpi ai islamului.

Al-Burqi a relatat că Abu ‘Abd Allah a spus:

„Nu există niciun credincios adevărat cu excepţia noastră şi a fraţilor noştri șiiți şi toţi ceilalţi oameni nu sunt credincioşi adevărați.”

În exegeza lui Al-Qummi, este relatat că Abu ‘Abd Allah a spus:

„Nu există nimeni altcineva în religia islamului în afară de noi până în Ziua Judecăţii.”[30]


 Care este opinia Rawāfid cu privire la imamii lor?

Rawāfid pretind că imamii lor sunt infailibili şi că ei cunosc nevăzutul. Al-Kulaini a menţionat în cartea sa, Usul al-Kāfi (Originile Celui Suficient), că imamul Ja’far as-Sadiq a spus:

„Noi suntem păzitorii Cunoaşterii lui Allah, suntem interpreții Poruncilor lui Allah. Suntem infailibili, s-a poruncit ca noi să fim ascultaţi, nu neascultați. Suntem semnul clar al lui Allah pe Pământ şi în Ceruri.”

Al Kulaini a mai relatat în Usul al-Kāfi, în capitolul Dacă imamii vor să afle ceva, vor afla, că Ja’far a spus:

„Într-adevăr, dacă un imam vrea să afle ceva, el va afla. Imamii ştiu când vor muri şi mor doar când voiesc.”

Al-Khomeini a menţionat în cartea sa - Tahrir al-Wasilah (Mijloace de eliberare):

„Într-adevăr, imamii noştri au un statut grandios, o poziţie înaltă şi un califat natural căruia i se supune întreaga creaţie.” De asemenea, a spus: „Cei doisprezece imami au avut o poziţie înaltă înaintea lui Allah. Niciun înger apropiat sau Profet preaiubit nu a avut această poziţie.”[31]

Rawāfid îi adulează pe imamii lor atât de mult încât îi favorizează peste toţi Profeţii, cu excepţia Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Al-Majlisi a menţionat în cartea sa, Mirāt al-Uqul fi sharh akhbar Ar-Rasūl (Minți feminine explicând veștile Profetului):

„Cei doisprezece imami sunt mai presus şi mai buni decât toţi Profeţii, cu excepţia Profetului nostru Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).”

Rawāfid au afirmat chiar că „imamii sunt califii legitimi ai întregii creaţii”.

Al-Khu’i spune în cartea sa, Misbah al-Fuqahah:

„Nu există nicio îndoială cu privire la tutela lor peste întreaga creaţie, aşa cum reiese clar din relatări, deoarece ei sunt motivul din spatele creaţiei. Prin ei se înfăptuiește creaţia şi de la ei apare viaţa. Dacă nu ar fi fost ei, creaţia nu ar fi fost înfăptuită. Această Wilayah (supremație) este asemeni celei a Puterii lui Allah asupra creaţiei Sale”.[32]

Căutăm adăpost la Allah Preaînaltul de acest extremism şi de aceste deviații!

Cum este posibil ca aceşti imami să fie „motivul din spatele creaţiei”? Cum ar putea avea ei un rol în creaţia tuturor oamenilor? Cum ar putea fi oamenii creați de dragul imamilor? Allah Preaînaltul spune:

وَمَا خَلَقْتُ الْجِنَّ وَالْإِنسَ إِلَّا لِيَعْبُدُونِ

„Eu nu i-am creat pe djinni şi oameni decât pentru ca ei să Mă adore.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 51:56]

Căutăm adăpost la Allah de aceste credințe deviate, care nu se regăsesc în Nobilul Coran şi în Sunnah Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Sheikh al-Islam ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Rawāfid afirmă că dīn-ul (religia) este dată rabinilor şi călugărilor care apoi decid ceea ce este halal (permis) şi ceea ce este haram (nepermis). Pentru ei, dīn-ul este ceea ce imamii lor au decis pentru ei.”[33]

Dragă cititorule, dacă vrei să vezi politeism fățiș şi necredinţă nu trebuie decât să citești următoarele rânduri de poezie rostite de sheikh-ul lor, Ibrahim al-A’mili, în care acesta vorbește despre ‘Ali ibn Abu Tālib (Allah să fie mulţumit de el!):

„Abu Hassan, tu eşti ochiul lui Dumnezeu,

Tu eşti semnul Abilităţilor Sale măreţe,

Tu eşti cel care cunoaşte nevăzutul.

Nimic nu îi scapă cunoaşterii tale infinite

Tu eşti supraveghetorul întregii creaţii

Ţie îţi aparţin marile sale întinderi de apă.

Ţie îţi aparţine porunca, trebuie doar să-ţi doreşti şi mâine vei trăi.”

Un altul, pe nume ‘Ali ibn Suleiman al-Mazidi, a spus, lăudându-l pe ‘Ali ibn Abu Tālib (Allah să fie mulţumit de el!):

„O, Abu Hassan, tu eşti soţul lui al-Batul,

Tu eşti coasta lui Dumnezeu şi sufletul Mesagerului,

Tu eşti Luna plină şi răsăritul rațiunii.

Profetul te-a chemat în ziua tulbure

Şi a afirmat că tu trebuie să conduci în al-Ghadir

Deoarece tu eşti conducătorul tuturor credincioşilor

Toate chestiunile sunt aprobate de tine

Şi tu cunoști tot ceea ce se află în piepturile oamenilor.

Tu eşti cel care le comanzi celor ce se află în morminte să se adune

Chestiunile Ultimei Zile sunt la discreția ta.

Tu eşti cel ce aude tot şi vede tot,

Tu ai putere asupra tuturor chestiunilor,

Dacă nu ai fi tu, nicio stea nu s-ar mișca.

Dacă nu ai fi tu, niciun corp ceresc nu s-ar mișca.

Tu cunoști toate chestiunile creaţiei.

Dacă nu ai fi fost tu, Allah nu i-ar fi vorbit lui Moise.

Departe este Cel care te-a făcut aşa cum eşti.

A te iubi pe tine este precum Soarele ce răsare asupra întregii creaţii.

Fie ca cel care te urăşte să nu aibă parte de niciun succes!

Toţi Profeţii şi Mesagerii şi toată creaţia

Nu sunt decât sclavii tăi şi propria ta creaţie.

O, Abu Hassan, tu eşti supraveghetorul întregii creaţii,

La tine apelează toţi cei care au nevoie de ajutor.

Când am un necaz, îmi aduc aminte de numele tău,

Cu dragostea ta voi intra în Paradisul tău.”

Poate un musulman care crede în islam să rostească aşa ceva? Pe Allah, până şi politeiştii de dinainte de apariția islamului nu au spus vreodată aşa ceva!


 Care este adevărul din spatele credinţei Ar-Raj’ah pe care o urmează Rawāfid?

Rawāfid au inovat ideea de „Ar-Raj’ah” (întoarcerea la viaţă după moarte). Al-Mofid a spus:

„Imamatele sunt de acord în unanimitate că majoritatea morților vor fi readuși la viaţă.”

Ei cred că ultimul lor imam, Al-Qa’im, care va apărea spre sfârşitul timpurilor din tunelul său, îi va ucide pe toţi oponenții săi, inclusiv pe cei care nu au fost de acord cu el în chestiuni politice. El le va înapoia șiiților toate drepturile de care au fost privați de-a lungul timpului.[34]

As-Sayed al-Mortada a spus în cartea sa, Al-Masail an-Nasiryah (Problemele din Nasiryah), că Abu Bakr şi ‘Omar (Allah să fie mulţumit de ei!) vor fi amândoi crucificați pe un copac care va fi cunoscut în timpul lui Al-Mahdi, care este cel de-al doisprezecelea imam. Pentru ei, acesta este cunoscut sub numele de Qa’im ‘Ali Mohammed. Copacul pe care cei doi vor fi crucificați va fi unul sănătos şi se va usca după crucificare.[35]

Al-Majlisi a spus în cartea sa, Haqq-ul Yaqin (Adevărul certitudinii), că Mohammed al-Baqir a spus:

„Când Mahdi va apărea, el o va învia pe ‘Aishah, mama credincioşilor, şi îi va administra pedeapsa meritată.”[36]

Conceptul de Ar-Raja’ah a evoluat. S-a afirmat că toţi imamii șiiți vor fi readuși la viaţă împreună cu toţi duşmanii lor.

Această credinţă ridicolă arată de fapt dușmănia pe care șiiții o poartă faţă de musulmani. Destul de surprinzător, acest concept a fost folosit pentru a respinge credinţa în Ziua Judecății.

Practic, această credinţă abordează răzbunarea pe toţi duşmanii șiiților. Întrebarea care nu a fost încă formulată este cine sunt duşmanii șiiților? Următoarea istorisire vă va arăta câtă ură simt șiiții față de musulmanii suniţi şi cât îi susțin pe creştini şi pe evrei. Al-Majlisi a spus în cartea sa, Bihār al-Anwār (Mări de lumină):

„Abu Basir a relatat că Abu  ‘Abd Allah mi-a spus: «O, Abu Mohammed, e ca şi cum aş fi martor la momentul în care al-Qa’im va coborî la moscheea as-Sahlah cu soţiile şi familia sa». Apoi s-a menţionat: «Ce se va întâmpla cu oamenii dhimmah (creştinii şi evreii)?» El a spus: «Vom face un pact cu ei, aşa cum a făcut Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ei trebuie să plătească jizyah (taxă de impozitare) într-un mod umil». Am întrebat: «Cum rămâne cu cei care au fost împotriva voastră?» El a spus: «Nu, Abu Mohammed, cei care ni se opun nu au niciun drept în statul nostru. Allah ne-a permis să vărsăm sângele lor atunci când al-Qa’im va apărea. Azi nu ne este permis să facem acest lucru, nu lăsa pe nimeni să te păcălească. Când al-Qa’im va apărea, el se va răzbuna pentru noi şi pentru Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).»”[37]

Dragi fraţi şi surori în islam, uitați cum imamul Mahdi al șiiților va face un pact cu creştinii şi cu evreii şi va lupta împotriva musulmanilor suniţi! Unii ar putea spune că aceia care vor fi uciși sunt cei care au arătat în mod deschis dușmănie faţă de ei, iar Ahl-us-Sunnah nu simt duşmănie față de familia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Drept răspuns la acestea, noi spunem: „Există multe relatări în care Rawāfid vorbesc despre Nasibah, iar când explică la cine se referă, reiese că este vorba despre musulmanii suniţi.”

Puteți citi Al-Mahāsin an-Nafsāniyah (Frumusețea sinelui), de Husein al-Asfur ad-Drazi al-Bahrani şi Ash-Shehab ath-Thaqib fi bayan ma’na an-Nāsib, de Yousef al-Bahrani.


 Care este adevărul din spatele credinţei At-Taqiyyah pe care o urmează Rawāfid?

At-Taqiyyah a fost definită de un învăţat din zilele noastre ca fiind:

„A spune sau a face ceva care este incompatibil cu credinţa ta atunci când trebuie să atenuezi un rău care te poate prejudicia pe tine, averea ta sau onoarea ta”.

Al-Kulaini a menţionat în cartea sa, Usul al-Kāfi:

„Abu ‘Abd Allah a spus: «O, Abu ‘Omar, 9/10 din credinţă se află în Taqiyyah. Cel ce nu are Taqiyyah, nu are credinţă! Taqiyyah trebuie folosită în orice parte a credinţei, cu excepţia alcoolului şi a ștergerii cu mâna umedă peste ciorapi (pentru wuḍū’)». Abu ‘Abd Allah a spus, de asemenea: «Temeți-vă pentru dīn-ul (religia) vostru, ascundeți-l cu Taqiyyah! Cel ce nu are Taqiyyah, nu are credinţă.»”[38]

De asemenea, conform șiiților, este legitim să juri pe altcineva în afară de Allah Preaînaltul în ceea ce priveşte Taqiyyah. Căutăm adăpost la Allah de aceste practici!

Al-Hur al-Ameli a relatat în cartea sa, Wasail ash-Shi‘ah (Mijloace șiite), că Ibn Bukair a spus că Zurarah a spus că Abu Ja’far a spus:

„Într-adevăr, noi îi ocolim pe acei oameni care ne cer să ne jurăm pe averile noastre din care am plătit zakāh (caritatea anuală obligatorie).” El a spus: „O, Zurarah, dacă ţi-e teamă, fă un jurământ pe orice vor ei să juri”. Și a spus: „Poate fi salvarea ta, chiar şi pe divorţ sau pe eliberarea unui sclav.” Și a spus: „Pe orice vor ei.”

Sama‘ah a relatat că Abu ‘Abd Allah a spus:

„Dacă cineva face un jurământ cu Taqiyyah, el nu va fi afectat dacă este obligat şi are nevoie să îl folosească.”

Rawāfid văd Taqiyyah ca pe o obligaţie, religia lor nu este completă fără ea și o folosesc atunci când se află într-o situaţie complicată. O, musulmani, feriți-vă de aceste credințe!


 Care este adevărul din spatele credinţei At-Tinah pe care o urmează Rawāfid?

Această credinţă este legată de pământul de la mormântul lui Al-Husein (Allah să fie mulţumit de el!). Unul dintre șiiții deviați, Mohammed an-Nouman al-Harithi - cunoscut sub numele de sheikh al-Mofid (adică, sheikh-ul benefic) - a menţionat în cartea sa, Al-Mazar (Sanctuarul), că Abu ‘Abd Allah a spus:

„În pământul mormântului lui Al-Husein există un remediu pentru fiecare boală şi este cel mai bun remediu.”

‘Abd Allah a spus: „Puneţi pământ de la mormântul lui Al-Husein în gurile copiilor voştri.”

El a mai spus: Lui Abu al-Husein ar-Rida i-au fost trimise niște haine din Khurasan, iar în ele era puţin pământ. El l-a întrebat pe mesager: «Ce este acesta?», iar mesagerul i-a răspuns: «Pământ de la mormântul lui Al-Husein. El nu trimite nici haine și nici nimic altceva decât împreună cu puțin din acest pământ.” El a spus: «Acesta este un semn de siguranță, cu Voia lui Allah».”

Bărbatul l-a întrebat pe As-Sadiq în legătură cu a lua pământ de la mormântul lui Al-Husein, iar acesta i-a spus:

„Când iei acest pământ, spune: «O, Allah, Te rog pe dreptul regelui care l-a luat, şi pe dreptul Profetului care l-a păstrat, şi pe dreptul celui desemnat să-i laude pe Profetul Mohammed şi pe familia sa şi fă-l remediu pentru orice boală, pază pentru orice temere şi protecţie pentru orice rău!»

Abu ‘Abd Allah a fost întrebat cu privire la folosirea pământului de la mormintele lui Al-Husein şi Hamza, precum şi despre meritele folosirii acestui pământ, iar el a spus:

„Mărgelele de dhikr fabricate din pământul de la mormântul lui Al-Husein fac dhikr singure, fără să fie nevoie de cineva să facă dhikr cu ele.”

Rawāfid cred că șiiții au fost creați dintr-un pământ special, spre deosebire de cel din care au fost creați suniţii. Cele două pământuri s-au amestecat ulterior, aşa că orice șiit care face un rău, îl face din cauza pământului sunit care se găseşte în el, iar în Ziua Învierii ei cred că păcatele comise de șiiți vor fi puse pe spatele musulmanilor suniţi, iar faptele bune are suniţilor vor fi date șiiților!


 Care este opinia Rawāfid cu privire la musulmanii suniţi?

Credinţa Rawāfid cu privire la musulmanii suniţi spune că este legitim ca sângele lor să fie vărsat, precum și să-şi însușească averile lor cu forța.

Ash-Sheikh as-Saduq a menţionat în cartea sa, ‘Ilal ash-Sharayi (Cauzele hotărârilor), o relatare atribuită lui Abu Dawud ibn Farqad, care a relatat că Abu ‘Abd Allah l-a întrebat:

„«Ce poţi să-mi spui despre nāsibi (adică musulmanul sunit)?» El a răspuns: «Este legitim pentru noi să-i vărsăm sângele. Dacă îl poţi ucide împingând un zid peste el ca să-l strivească sau înecându-l în mare, fără a avea martori, atunci fă-o!» L-am întrebat apoi despre averea acestuia şi mi-a răspuns: «Ia-o dacă poţi!»[39]

Rawāfid pretind că nou-născuții lor sunt puri, spre deosebire de orice alţi copii, care sunt impuri. Hashim al-Bahrani afirmă în lucrarea sa, Al-Burhan (Dovada), că Maitham ibn Yahya a relatat că Ja’far ibn Mohammed a spus:

„Fiecare copil se naşte cu un demon lângă el. În momentul în care demonul află că nou-născutul este șiit, acesta va fi protejat de demon. Dacă nou-născutul nu este șiit, demonul îşi va introduce degetul în anusul copilului şi acel copil va deveni un hermafrodit şi un păcătos înnăscut, moment în care copilul plânge la ieşirea din pântecul mamei.”

Rawāfid afirmă că toţi suntem copii proveniți din adulter, cu excepţia lor! Al-Kulaini a menţionat în cartea sa, Ar-Rawdah min al-Kafi (Grădina din Kafi), o relatare sub autoritatea lui Abu Hamza în care Abu Ja’far a spus:

„Unii dintre companionii noştri jură pe oamenii cinstiți dintre cei care nu cred la fel ca noi. Abu Hamza mi-a spus: «Este mai bine să se oprească din a face acest lucru.», după care mi-a spus: «Pe Allah, o, Abu Hamza, toţi oamenii sunt copii de femei uşoare, cu excepţia șiiților noştri.»[40]

Șiiții cred că necredinţa musulmanilor suniţi este mai mare şi mai gravă decât cea a evreilor şi a creștinilor. Conform acestora, creştinii şi evreii sunt necredincioşi „din naștere” şi musulmanii suniţi sunt apostați, iar apostazia este mai gravă decât necredinţa; din această cauză, ei i-au ajutat şi îi ajută în continuare pe evrei şi pe creştini împotriva musulmanilor suniţi.

În cartea Wasa’il ash-Shi’ah (Metode șiite), este relatat că Fudail ibn Yasar ar fi spus:

„L-am întrebat pe Abu Ja’far dacă o femeie șiită se poate căsători cu un nāsibi (musulman sunit) şi el a răspuns: «Nu, pentru că nāsibi este un kāfir (necredincios)».”[41]

Nāsibi este cel care îl urăşte pe ‘Ali ibn Abu Tālib (Allah să fie mulţumit de el!). Șiiții îi numesc nawasib pe musulmanii suniţi, deoarece aceştia afirmă că Abu Bakr, ‘Omar şi ‘Uthmān au fost califii legitimi înaintea lui ‘Ali (Allah să fie mulţumit de ei!). În orice caz, acest lucru a fost afirmat pe timpul Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Dovada o găsim în următorul hadith relatat de către Ibn ‘Omar (Allah să fie mulțumit de el!):

 كُنَّا نُخَيِّرُ بَيْنَ النَّاسِ فِي زَمَنِ النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم فَنُخَيِّرُ أَبَا بَكْرٍ، ثُمَّ عُمَرَ بْنَ الْخَطَّابِ، ثُمَّ عُثْمَانَ بْنَ عَفَّانَ رضى الله عنهم صحيح البخاري

„Obișnuiam să facem comparații între oameni pe timpul Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), spunând că acel (om) este mai bun decât acel (om). Obișnuiam să-l considerăm pe Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) ca fiind cel mai bun, apoi pe ‘Omar (Allah să fie mulţumit de el!) şi apoi pe ‘Uthmān (Allah să fie mulţumit de el!)(Al-Bukhari)

At-Tabrani a adăugat în Al-Kabir (Cel Mare):

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) știa că am făcut acest lucru şi nu s-a împotrivit.”

Ibn Asākir a spus:

„Obişnuiam să-l favorizăm pe Abu Bakr, apoi pe ‘Omar, apoi pe ‘Uthmān şi apoi pe ‘Ali (Allah să fie mulţumit de ei!).”

Într-un alt hadith, s-a relatat că Mohammed ibn al-Hanafiyyah l-a întrebat pe tatăl său, ‘Ali ibn Abu Tālib (Allah să fie mulţumit de ei!):

مُحَمَّدِ ابْنِ الْحَنَفِيَّةِ، قَالَ قُلْتُ لأَبِي أَىُّ النَّاسِ خَيْرٌ بَعْدَ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم قَالَ أَبُو بَكْرٍ ‏.‏ قَالَ قُلْتُ ثُمَّ مَنْ قَالَ ثُمَّ عُمَرُ ‏.‏ قَالَ ثُمَّ خَشِيتُ أَنْ أَقُولَ ثُمَّ مَنْ فَيَقُولَ عُثْمَانُ فَقُلْتُ ثُمَّ أَنْتَ يَا أَبَةِ قَالَ مَا أَنَا إِلاَّ رَجُلٌ مِنَ الْمُسْلِمِينَ ‏. البخاري

„«Cine este cel mai bun dintre oameni după Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?» El a răspuns: «Abu Bakr.» Apoi l-am întrebat: «Cine urmează?» El a spus: «‘Omar.» Atunci mi-a fost teamă să-l întreb cine este următorul, deoarece l-ar fi putut menționa pe ‘Uthmān, așa că l-am întrebat: «Tu eşti următorul, o, tată?» El a răspuns: «Eu sunt doar un om printre musulmani.»(Abu Dawud)

 Care este opinia Rawāfid cu privire la mut’ah şi care sunt virtuţile acesteia?

Mut’ah (căsătoria temporară) are un mare merit pentru Rawāfid. Căutăm adăpost la Allah de aceste practici!

Fath’Allah al-Kāshani a relatat în cartea sa, Minjah as-Sādiqin (O abordare onestă), că As-Sadiq a spus:

„Mut’ah este religia mea şi religia strămoșilor mei. Oricine o acceptă, pune în practică dīn-ul nostru şi oricine o respinge, într-adevăr respinge dīn-ul nostru; ba nu, mai degrabă, el aderă la un dīn care nu este al nostru! Copilul născut dintr-o relaţie mut’ah este mai bun decât un copil născut dintr-o căsătorie, iar cel care nu crede în acest lucru este un apostat, un necredincios evident.”[42]

Al-Qummi a afirmat în cartea sa, Man lā Yahduruhu al-Faqih (Cei ce nu merg la jurist), că ‘Abd Allah ibn Sinān a relatat că Abu ‘Abd Allah a spus:

„Allah Preaînaltul le-a interzis alcoolul șiiților noştri și le-a dat în schimb mut’ah.”[43]

În Tafsir Minhaj as-Sādiqin al lui al-Kāshani este relatat în mod fals că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi spus:

„Oricine practică mut’ah o dată, va elibera o treime din el din Iad, oricine o practică de două ori, va elibera două treimi din el din Iad şi oricine o practică de trei ori se va elibera complet din Iad.”

În aceeaşi sursă, este relatat în mod fals că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi spus:

„Oricine practică mut’ah o dată, va fi protejat de Mânia lui Allah, oricine o practică de două ori va fi înălţat la rangul celor pioși, iar cel care o practică de trei ori va fi cu mine în Jannah (Paradis).”

În aceeaşi sursă, este relatat, de asemenea în mod fals, că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi spus:

„Oricine practică mut’ah o dată, va fi la acelaşi nivel cu Al-Husein, oricine o practică de două ori va fi la acelaşi nivel cu Al-Hasan, oricine o practică de trei ori va fi la nivelul lui ‘Ali ibn Abu Tālib, iar cel care o practică de patru ori va fi la acelaşi nivel cu mine.”

Rawāfid nu impun niciun fel de limită cu privire la numărul de femei cu care un bărbat poate practica mut’ah. În Furu al-Kāfi, în At-Tahdhib (Disciplina) şi în Al-Istibsār (Previziunea), s-a relatat că Zurarah ibn Abu ‘Abd Allah a spus:

„I se permit doar patru femei unui bărbat prin mut’ah?” I  s-a răspuns: „Căsătorește-te cu o mie dacă vrei, pentru că sunt plătite.”

Mohammed ibn Muslim a relatat că Abu Ja’far a spus cu privire la mut’ah:

„Nu este doar pentru patru, deoarece nu sunt divorțate şi nici moștenite; mai degrabă, sunt plătite.”

 Femeia care este luată prin mut’ah este „plătită”; astfel, ea nu este soţie, nu este moștenită și nici divorțată. Cu alte cuvinte, ea este o adulteră.

Șiiții din secta Tusi au condamnat mut’ah în cartea Tahdhib al-Ahkām (Condiţii de disciplină):

„Dacă femeia este dintr-o familie nobilă, atunci nu îi este permis să se complacă în această activitate din cauza rușinii şi a dezonoarei care vor cădea asupra familiei sale.”[44]

Șiiții au legalizat, de asemenea, sexul anal. În cartea Al-Istibsār (Previziunea), este relatat că ‘Ali ibn al-Hakam a spus că l-a auzit pe Sufyan spunând că l-a auzit pe Ar-Rida spunând: „Unul dintre discipolii tăi m-a rugat să te întreb ceva, deoarece lui îi era rușine să te întrebe direct”. El a întrebat despre ce era vorba, spunând: „Îi este permis unui bărbat să întrețină relații cu soţia sa în anus?” I s-a răspuns: „Da, îi este permis.”[45]


 Care este opinia Rawāfid cu privire la An-Najaf şi Karbala? Care este, în opinia lor, meritul vizitării acestor locuri?

Șiiții consideră că actualele sau presupusele morminte ale imamilor lor sunt lăcașuri sfinte. Conform lor, Kufa este un oraș sfânt, Karbala este un oraș sfânt şi Qumm este, de asemenea, un oraș sfânt. Șiiții relatează un hadith sub autoritatea lui As-Sadiq în care se spune că Allah are un haram (loc sacru), acesta fiind Mecca, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) are un haram, acesta fiind Medina, liderul credincioşilor are şi el un haram, care este Kufa, iar ei (șiiții) au un haram, care este Qumm.

Conform șiiților, Karbala este mai importantă chiar şi decât însăși Ka‘bah. În Bihār al-Anwār (Mări de lumină), este relatat că Abu ‘Abd Allah a spus:

„Allah i-a revelat Ka‘bei: «Dacă n-ar fi fost pentru pământul de la Karbala, nu te-aş fi favorizat, dacă n-ar fi fost pentru oamenii care locuiesc acolo, nu te-aş fi creat şi nu aş fi creat nici Casa de care sunt atât de Mândru, aşa că fii un sclav umil al Karbalei, altfel te voi arunca în Iad.»[46]

Conform șiiților, vizitarea mormântului lui Al-Husein, în Karbala, este mai importantă decât efectuarea celui de-al cincilea stâlp al islamului, pelerinajul la Mecca. Al-Majlisi a relatat în cartea sa, Bihār al-Anwār (Mări de lumină), că Bashir ad-Dah’han a spus:

„I-am spus lui Abu ‘Abd Allah: «Uneori uit să efectuez Hajj (pelerinajul), dar realizez măreția mormântului lui Al-Husein.» El a spus: «Foarte bine, oricărui credincios care vizitează mormântul lui Al-Husein, cunoscându-i virtuţile, îi vor fi înregistrate 20 de Hajj şi 20 de ‘Umrah (pelerinaj mic), toate acceptate. De asemenea, îi vor fi înregistrate 20 de războaie purtate alături de un Mesager sau de un conducător drept. Oricui vizitează mormântul în ziua de Arafah, cunoscându-i virtuţile, îi vor fi înregistrate 1.000 de Hajj şi 1.000 de ‘Umrah (toate acceptate) şi 1.000 de războaie alături de un Mesager sau de un imam drept.»”

În aceeaşi sursă, este relatat că aceia care vizitează mormântul lui Al-Husein sunt puri, pe când aceia care efectuează Hajj-ul şi stau în picioare pe muntele Arafat sunt copii proveniți din adulter! Allah să ne ierte! De asemenea, este menționat că ‘Ali ibn Asbāt a relatat că Abu ‘Abd Allah a spus:

„Allah începe să-i privească pe cei care vizitează mormântul lui Al-Husein în ajunul zilei de Arafah.” ‘Ali ibn Asbāt l-a întrebat: „Acest lucru se întâmplă înainte de a privi la oamenii de pe muntele Arafat?” Abu ‘Abd Allah  i-a răspuns că da şi ‘Ali ibn Asbāt l-a întrebat de ce. Acesta i-a răspuns: „Printre oamenii care stau în picioare pe muntele Arafat se află copii proveniți din adulter, iar acesta nu este cazul celor care vizitează mormântul lui Al-Husein.”[47]

Învățatul șiit ‘Ali as-Sistāni a spus în cartea sa, Manhaj as-Salihīn (O abordare onestă), că este mai bine să se efectueze rugăciunile lângă morminte şi lăcașuri sfinte decât în moschee. El a spus:

„Problema numărul 562: este demnă de laudă efectuarea rugăciunilor în locurile sfinte care le aparţin imamilor. Este stabilit că este mai bună chiar şi decât efectuarea acestora în moschei. Este menţionat că efectuarea rugăciunilor lângă ‘Ali ibn Abu Tālib este mai bună decât 200.000 de mii de rugăciuni efectuate în oricare altă parte.”[48]

Abbas al-Kāshani, un cleric radical șiit, a spus în cartea sa, Masabīh al-Jinān (Lămpile Paradisului):

„Nu există nicio îndoială că teritoriul Karbala este cel mai sfânt loc din islam. Acesta a fost favorizat peste toate celelalte teritorii prin dovezi textuale. Este tărâmul binecuvântat al lui Allah. Este tărâmul cel umil, supus lui Allah. Este tărâmul ales de Allah. Este sanctuarul sigur şi sfânt al lui Allah. Este domul islamului. Este unul dintre locurile în care lui Allah Îi place să fie adorat de robii Săi. Pământul de acolo este remediu pentru toate bolile. Aceste virtuţi nu sunt înregistrate nici măcar pentru Ka‘bah.”[49]

În cartea Al-Mazār (Sanctuarul), scrisă de Mohammed an-Nu’man - numit şi Ash-Sheikh al-Mofīd (Sheikh-ul cel util), este spus cu privire la Masjid al-Kufa (Moscheea Kufa):

„Este relatat că Abu Ja’far al-Baqir a spus: «Dacă oamenii ar cunoaşte virtuţile moscheii Kufa, ar pregăti provizii pentru ea şi ar veni s-o viziteze din toate colțurile lumii. A efectua acolo o rugăciune este echivalent cu un Hajj, iar efectuarea unei rugăciuni nafl (o rugăciune opțională) este echivalent cu o ‘Umrah.»”[50]

În aceeaşi sursă, se afirmă că vizitatorul mormântului ar trebui să arate cu mâna dreaptă spre mormânt şi să spună:

„Eu vin la tine ca vizitator. Caut statornicie venind la tine, sunt convins că Allah îmi va ușura greutățile prin tine, El va coborî Mila Sa asupra mea. Mă rog lui Allah prin tine, Stăpânul meu, să aibă grijă de datoriile mele şi de nevoile mele şi să ceară iertare pentru mine.”[51]

Dragă cititorule, priveşte cum aceşti oameni comit politeism rugându-se ca altcineva în afară de Allah să aibă grijă de nevoile lor! Priveşte cum cer iertare pentru păcatele lor la altcineva în afară de Allah! Cum este posibil, când Allah Preaînaltul spune:

(...) وَمَن يَغْفِرُ الذُّنُوبَ إِلَّا اللَّهُ (...)

(...) şi cine poate ierta păcatele în afară de Allah?! (...)[Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 3:135]

Căutăm adăpost la Allah de la comiterea de shirk!


 Care este diferenţa dintre musulmanii Shi‘ah şi musulmanii suniţi?

Nidhām ad-Dīn Mohammed al-Adhami a spus în cartea sa, Ash-Shi‘at wa-l-Mut’ah (Șiiții şi mut’ah):

„Diferenţa între noi şi ei nu este o simplă diferență de jurisprudență, așa cum este, spre exemplu, mut’ah. Este o diferență de fundamente şi principii de credinţă. Diferenţa în ceea ce privește credinţa se poate vedea clar în următoarele paragrafe:

1. Rawāfid afirmă că Nobilul Coran a fost modificat şi că acesta nu mai există în forma sa originală.

Noi spunem că Nobilul Coran este complet şi a rămas în forma sa originală. Nu va fi afectat de nicio schimbare şi nu va fi modificat până la sfârşitul zilelor. Allah Preaînaltul spune:

إِنَّا نَحْنُ نَزَّلْنَا الذِّكْرَ وَإِنَّا لَهُ لَحَافِظُونَ

„Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 15:9]

2. Rawāfid spun despre companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) că s-au lepădat de credinţă după moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cu excepția a câţiva. Ei cred că aceștia (Allah să fie mulţumit de ei!) nu au fost loiali Mesajului lui Allah şi nu l-au transmis aşa cum trebuia; în speciali califii, Abu Bakr, ‘Omar şi ‘Uthmān (Allah să fie mulţumit de ei!). Șiiți afirmă că necredinţa acestor trei companioni este mai mare decât necredinţa oricărui alt companion.

Noi spunem despre companionii Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) că sunt cei mai buni din întreaga creaţie, după Profeţi şi Mesageri. Noi credem că ei sunt pe deplin demni de încredere şi că nu au inventat nicio minciună împotriva Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ei au fost sinceri atunci când ne-au transmis Mesajul islamului.

3. Rawāfid afirmă despre cei 12 imami ai lor că sunt infailibili. Ei susțin că aceştia cunosc nevăzutul şi că dețin cunoştinţe cu privire la tot ceea ce le-a fost încredinţat îngerilor, Profeţilor şi Mesagerilor. Ei pretind că aceştia cunosc necunoscutul şi ce se va întâmpla în viitor. Nimic nu le este ascuns. Ei susțin că aceștia cunosc toate limbile de pe Pământ şi că întreaga lume le aparţine.

Noi spunem despre ei că sunt la fel ca orice altă fiinţă umană; printre ei se află învăţaţi şi juriști. Noi nu le atribuim ceea ce nu și-au atribuit ei însuşi.”[52] 


 Care este opinia Rawāfid cu privire la ʻĀshūrā’ şi care este, în opinia lor, meritul ei?

Rawāfid organizează festivități, petreceri şi demonstrații pe străzi şi în alte locuri aflate în aer liber. Ei poartă haine negre ca o dovadă a durerii lor cauzată de „aniversarea” morţii lui Al-Husein. Aceasta se petrece în primele zece zile ale lunii Muharram (prima lună din calendarul musulman), în fiecare an. Ei cred că aceste festivități sunt printre cele mai importante lucruri care îi vor apropia de Allah Preaînaltul. Se lovesc peste față, piept şi spate. Urlă cu putere, iar femeile îşi sfâșie hainele. Oamenii strigă: „O, Husein, o, Husein!” Acest lucru se întâmplă mai ales în a zecea zi a lunii Muharram. Se lovesc cu lanţuri şi săbii, după cum este cazul în Iran şi în alte ţări.

Învăţaţii lor îi încurajează să îndeplinească aceste practici, ceea ce face din ei un obiect de batjocoră. Unul dintre învăţaţii lor, Mohammed Hasan al-Kāshif al-Ghata, a fost întrebat cu privire la ceea ce fac membrii comunităţii sale şi ce speră să obţină lovindu-se. El a răspuns: „Aceasta este o dovadă de preamărire a limitelor şi a granițelor lui Allah.” Apoi, el a citat Cuvintele lui Allah Preaînaltul din Nobilul Coran:

ذَٰلِكَ وَمَن يُعَظِّمْ شَعَائِرَ اللَّهِ فَإِنَّهَا مِن تَقْوَى الْقُلُوبِ

„Aşa! Iar acela care cinstește rânduielile lui Allah (să ştie) că aceasta este din cuvioșia inimii!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 22:32]


 Care este opinia Rawāfid cu privire la bai’at (legământul de credinţă)?

Rawāfid consideră a fi ilegală orice autoritate în afara guvernului celor 12 imamate. În Al-Kafi (Cel Suficient) şi Al-Ghaibah (Necunoscutul) de An-Nu’mani, este relatat că Abu Ja’far a spus:

„Conducătorul oricărui stat înființat înainte de apariția lui Al-Qaim și Al-Mahdi, este un Taghūt (cel care încalcă legea, uzurpând dreptul divin de guvernare)”.[53]

Conform lor, nu este legitim să te supui unui conducător care nu a fost aprobat prin Porunca lui Allah într-un mod aparent, prin Taqiyyah. Ei îi descriu pe conducătorii suniţi ca fiind despoți şi nepotriviți pentru guvernare. Același lucru îl spun şi despre califii islamului, Abu Bakr, ‘Omar şi ‘Uthmān (Allah să fie mulţumit de ei!).

Al-Majlisi, unul dintre șiiții deviați şi autorul cărții Bihār al-Anwār (Mări de lumină), a spus despre califii bine-călăuziți:

„Au fost conducători care au preluat conducerea cu forța, erau apostați, fie ca Allah să-i blesteme pe ei şi pe cei ce le-au greşit lui Ahlul-Bait (familia Profetului - Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).”[54]

Astfel vorbește imamul lor, Al-Majlisi. Cartea sa este considerată o referință importantă de ahadith.

Bazându-se pe această credinţă a lor cu privire la califi, șiiții îi consideră pe toţi cei care au colaborat cu aceştia Taghūt şi asupritori. Al-Kulaini a relatat că ‘Omar ibn HandhAllah a spus:

„L-am întrebat pe Abu ‘Abd Allah despre doi bărbaţi dintre companionii noştri care se certau pentru o datorie sau pentru distribuirea unei moșteniri şi apoi au căutat judecata la conducătorul lor sau la sistemul de justiție, întrebând ce ar trebui să facă şi dacă este legal ceea ce au făcut. El a răspuns: «Oricine îşi caută dreptatea la ei, fie în adevăr sau în falsitate, comite o ilegalitate, chiar dacă este dreptul său, deoarece și-a căutat dreptatea la un Taghūt.»[55]

Al-Khumeini a spus în cartea sa, Al-Hukumah al-Islamiyah (Guvernul islamic):

„Imamul însuşi ar trebui să-i prevină pe oamenii de la căutarea dreptății la conducătorii şi la judecătorii acestora. A merge la ei este ca şi cum ar merge la un Taghūt.”[56]

În capitolul al nouălea din cartea Taqiyyah fi Fiqh Ahlul-Bait (Taqiyyah în jurisprudența Ahlul-Bait), în care se discută despre Taqiyyah cu privire la jihad, există o confirmare o cercetării făcute de Ayatu-llah al-Hajj ash-Sheikh Muslim ad-Da’wori, în care acesta vorbește despre a lucra pentru un conducător despot. „Conducător despot” se referă aici la conducătorul sunit. El a spus:

„A lucra pentru un conducător se împarte în trei categorii. Câteodată, se poate lucra pentru un conducător pentru a face vieţile credincioşilor (adică a șiiților) mai uşoare şi pentru a avea grijă de nevoile lor. Opinia cu privire la această categorie este că aceasta este demnă de laudă. Câteodată, se poate lucra pentru un conducător cu intenţia de a obţine mijloace pentru a se întreține; opinia cu privire la această categorie este că aceasta este legală, dar ar trebui totuşi evitată. Dacă lucrează pentru conducătorul despot cu intenţia de a uşura vieţile credincioşilor, acest lucru îi va aduce recompense. Câteodată, se poate lucra pentru un conducător despot deoarece nu se găseşte un alt mijloc de întreținere şi de obținere a nevoilor de bază. Opinia cu privire la această categorie este că aceasta este permisă.”[57]

Dragi fraţi şi surori, priviți cum îi văd șiiții pe musulmanii suniţi, condiderându-i a fi niște asupritori! Priviți cum au condiționat munca pentru un musulman sunit, cea mai importantă condiție fiind aceea de a aduce beneficii comunităţii șiite!

Șiiții le sunt foarte loiali guvernelor șiite. Ei încearcă din răsputeri să îi aducă la guvernare pe frații lor șiiți şi să îi îndepărteze pe musulmanii suniţi.


 Care este verdictul cu privire la ignorarea diferențelor dintre musulmanii suniţi şi politeiştii Rawāfid?

Voi relata în rândurile de mai jos un articol scris de Nāsir al-Qifari (Allah să aibă milă de el!) în cartea sa, Mas’alat at-Taqrīb bayna Ahl-us-Sunnah wal-Shiʻah (Un studiu despre apropierea dintre suniţi şi șiiți):

„Cum putem ajunge la o înțelegere cu cei care calomniază Coranul, îl interpretează într-un mod greşit şi afirmă că Revelația Divină a fost dată imamilor lor după Coran?

Cum putem ajunge la o înțelegere cu cei care privesc imamatul ca pe o formă de profeție şi pe imamii lor ca fiind mai buni decât Profeții?

Cum putem ajunge la o înțelegere cu cei care interpretează adorarea lui Allah Unicul, care a fost mesajul tuturor Profeţilor şi Mesagerilor, într-un mod total greşit... ei afirmând că supunerea înseamnă a se supune imamilor, iar shirk înseamnă a se supune altcuiva decât lor?

Cum putem ajunge la o înțelegere cu aceia care le atribuie necredinţă companionilor Mesagerului lui Allah (Allah să fie mulţumit de ei!) şi afirmă că aceştia sunt necredincioşi, cu excepţia a trei, patru sau şapte dintre ei, în funcţie de relatare?

Ei se diferențiază de majoritatea musulmanilor în ceea ce privește credințele lor, cum ar fi imamatele, infailibilitatea, Taqiyyah şi pretinderea unor credințe precum Ar-Rajah, Al-Ghaibat şi Al-Badā’!”

 Ce au spus predecesorii credincioşi despre Rawāfid?

Sheikh al-Islam ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Învăţaţii sunt de acord în unanimitate că Rawāfid sunt cei mai necinstiți şi mincinoși dintre toate sectele, acest lucru fiind remarcat încă de la începuturile lor. De aceea, învăţaţii i-au etichetat drept mincinoși.”

Ash’hab ibn ʻAbd al-Azīz a spus:

„L-am întrebat pe imamul Malik (Allah să aibă milă de el!) despre Rawāfid, iar el a răspuns: «Nu vorbi cu ei şi nu relata nimic de la ei, deoarece sunt necinstiți.»

Imamul Malik (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Cel care îi blestemă pe companionii Mesagerului lui Allah (Allah să fie mulţumit de ei!) nu are loc în islam.”

Ibn Kathir(Allah să aibă milă de el!) a comentat în exegeza următorului verset:

مُّحَمَّدٌ رَّسُولُ اللَّهِ ۚ وَالَّذِينَ مَعَهُ أَشِدَّاءُ عَلَى الْكُفَّارِ رُحَمَاءُ بَيْنَهُمْ ۖ تَرَاهُمْ رُكَّعًا سُجَّدًا يَبْتَغُونَ فَضْلًا مِّنَ اللَّهِ وَرِضْوَانًا ۖ سِيمَاهُمْ فِي وُجُوهِهِم مِّنْ أَثَرِ السُّجُودِ ۚ ذَٰلِكَ مَثَلُهُمْ فِي التَّوْرَاةِ ۚ وَمَثَلُهُمْ فِي الْإِنجِيلِ كَزَرْعٍ أَخْرَجَ شَطْأَهُ فَآزَرَهُ فَاسْتَغْلَظَ فَاسْتَوَىٰ عَلَىٰ سُوقِهِ يُعْجِبُ الزُّرَّاعَ لِيَغِيظَ بِهِمُ الْكُفَّارَ ۗ وَعَدَ اللَّهُ الَّذِينَ آمَنُوا وَعَمِلُوا الصَّالِحَاتِ مِنْهُم مَّغْفِرَةً وَأَجْرًا عَظِيمًا

„Mohammed este Trimisul lui Allah. Iar aceia care stau alături de el sunt aspri faţă de necredincioşi şi sunt îndurători între ei. Îi vezi pe ei aplecați şi prosternându-se, căutând Mila lui Allah şi Mulţumirea Lui. Semnele prosternării se văd pe chipurile lor. Aceasta este imaginea lor în Tora. Şi imaginea lor în Evanghelie este că ei sunt asemenea tulpinilor din care au odrăslit mlădițe, pe care le ajută, şi apoi ele se îngroapă şi se înalţă pe tulpinile lor, spre bucuria semănătorilor. Cu ei, Allah îi umple de ciudă pe necredincioşi. Şi Allah a făgăduit acelora dintre ei care cred şi împlinesc fapte bune, iertare şi mare răsplată.” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 48:29]

„Bazându-se pe acest verset, imamul Malik (Allah să aibă milă de el!) a stabilit necredinţa Rawāfid, care îi disprețuiesc pe companionii Profetului (Allah să fie mulţumit de ei!). El a spus: «Rawāfid îi urăsc pe companioni, şi oricine îl urăşte pe unul dintre companioni este un kāfir (necredincios), conform acestui verset.»”

Imam al-Qurtubi (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„Imamul Malik a avut dreptate în afirmațiile sale din exegeza acestui verset. Oricine ridiculizează sau atacă relatările unui companion, nesocotește Shari’ah (Legea Divină) lui Allah.”

Abu Hatim a spus:

„Harmalah a spus că l-a auzit pe imam Ash-Shāfiʿī (Allah să aibă milă de el!) spunând: «Nu am întâlnit pe nimeni care să admită atâtea falsuri precum Rawāfid.»

Mu’mal ibn Ahāb a spus:

„L-am auzit pe Yazid ibn Harūn spunând: «Scrieți relatările oricărui om care nu practică bidʿah (inovaţie) într-un mod fățiș și nu îi cheamă pe alţii să o practice, în afară de Rawāfid, deoarece ei sunt mincinoși.»”

Mohammed ibn Said al-Asbahani a spus:

„L-am auzit pe Shuraik spunând: «Învăț cunoştinţe de la toţi cei pe care îi întâlnesc, mai puţin de la Rawāfid, deoarece ei fabrică ahadith (relatări), considerând această practică o obligaţie religioasă».” Shuraik ibn ʿAbd Allah a fost judecător în Kufa.

Mu’awiyah a spus:

„L-am auzit pe Al-Amush spunând: «Am cunoscut mulţi oameni, şi toţi aceşti oameni îi numesc mincinoși.»” El se referea la companionii lui Al-Mughirah ibn Said ar-Rafidhi, care au fost descriși ca fiind mincinoși de către imam Adh-Dhahabi.

Sheikh al-Islam ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„În ceea ce-i priveşte pe Rawāfid, originea deviației lor provine din necredinţă, neloialitate şi minciună. Ei înşişi afirmă acest lucru spunând: «Religia noastră este Taqiyyah.» Taqiyyah înseamnă să ascunzi în suflet altceva decât ceea ce le spui oamenilor. Această înseamnă, de asemenea, minciună şi ipocrizie.”

‘Abd Allah ibn Ahmad ibn Hanbal (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„L-am întrebat pe tatăl meu despre Rawāfid, iar el mi-a răspuns: «Cei care îi înjură şi îi blestemă pe Abu Bakr și ‘Omar (Allah să fie mulţumit de ei!)? Roagă-te lui Allah să aibă milă de ei şi îndepărtează-te de cei care îi disprețuiesc.»”

Al-Khal’al a relatat că Abu Bakr al-Marwazi a spus:

„L-am întrebat pe Abu ‘Abd Allah despre cei care îi blestemă pe Abu Bakr, ‘Omar şi ʿAishah (Allah să fie mulţumit de ei!), iar el a răspuns: «Nu văd cum poate fi o astfel de persoană musulmană.»

Al-Khal’lāl a spus:

„Harb ibn Ismail al-Kirmāni a relatat că Musa ibn Harun ibn Ziyad a spus că a auzit că Al-Firyabi a fost întrebat despre cel care-l blestemă pe Abu Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) şi el a răspuns că acesta este un kāfir (necredincios). Apoi a fost întrebat dacă ar trebui să se efectueze salāt al-Janazah (rugăciunea de înmormântare) pentru acel individ şi el a răspuns că nu.”

În momentul în care imam Ibn Hazm (Allah să aibă milă de el!) discuta cu creştinii şi aceştia au adus cartea Rawāfid pentru a-i dezminți argumentele, el a spus:

„Rawāfid nu sunt musulmani, afirmațiile lor nu pot fi folosite împotriva religiei. Aceasta este o sectă care a apărut la aproximativ 25 de ani după moartea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Este o sectă asemănătoare evreilor şi creștinilor, în ceea ce priveşte necredinţa şi dezonoarea.”

Abu Zur’ah ar-Razi a spus:

„Dacă vezi pe cineva calomniindu-i pe companionii Mesagerului lui Allah (Allah să fie mulţumit de ei!), să ştii că acesta este un necredincios.”

Comitetul Permanent din Arabia Saudită a fost întrebat despre o chestiune. Cel care a pus întrebarea şi un grup de persoane locuiau lângă un grup care aderase la Madhab Ja’fari (doctrina șiită). Câţiva dintre musulmanii suniţi au refuzat să mănânce carnea animalelor sacrificate de ei şi alţii au mâncat. Îi este permis unui musulman sunit să mănânce de la ei, atât timp cât știm că ei îi invocă pe ‘Ali, Al-Husein şi Al-Hasan atât în timpuri bune, cât și rele?

Comitetul Permanent, compus din sheikh ‘Abd al-Azīz ibn Baz, sheikh ‘Abd ar-Razaq al-Afifi, sheikh ‘Abd Allah ibn Ghudayan şi sheikh ‘Abd Allah ibn Qa’ūd (Allah să aibă milă de ei!) a răspuns:

„Toată slava I se cuvine lui Allah Preaînaltul şi fie ca Allah să-l binecuvânteze pe Profet şi să-l ţină în siguranţă de orice lucru rău. Dacă problema este aşa cum a menţionat cel care a pus întrebarea şi există oameni care au aderat la Madhab Ja’fari şi se roagă la ‘Ali, Al-Husein şi Al-Hasan, atunci aceştia sunt politeişti care s-au lepădat de credinţa islamului. Căutăm adăpost la Allah de aceste practici! Nu este licit să mâncaţi din carnea animalelor sacrificate de ei, deoarece este considerată maitah (animal ilicit), chiar dacă este menţionat Numele lui Allah înainte de sacrificare.”

Învățatul ‘Abd Allah ibn ‘Abd ar-Rahman ibn al-Jibrin (Allah să aibă milă de el!) a fost întrebat:

„Cunoaștem un Rāfidhi care lucrează pe post de măcelar. Musulmanii suniţi îi aduc animalele lor pentru a le sacrifica. Există câteva restaurante care fac afaceri cu el. Care este verdictul cu privire la a face afaceri cu un Rāfidhi? Care este verdictul cu privire la animalele sacrificate de ei?” El a răspuns:

„Pacea fie asupra voastră! Animalul sacrificat de Rawāfid nu ne este permis pentru consum. Majoritatea Rawāfid sunt politeişti, deoarece îl invocă pe ‘Ali în timpurile grele, chiar şi în timpul Arafah, Tawāf şi Sa’i. Se roagă la copiii lui ‘Ali şi la imamii lor, după cum am auzit în numeroase ocazii. Aceasta este o formă de shirk major. De asemenea, aceasta este apostazie și cel care o practică ar trebui omorât.

Ei îl adoră pe ‘Ali (Allah să fie mulţumit de el!) şi îi atribuie însușiri care îi aparţin numai lui Allah, după cum am văzut că fac în Arafah. Din această cauză, ei sunt apostați, deoarece îl consideră pe ‘Ali un dumnezeu şi creator, care are putere asupra tuturor chestiunilor Universului, cunoaşte nevăzutul şi are puterea de a face rău sau bine.

De asemenea, ei profanează Coranul şi spun despre companionii Profetului (Allah să fie mulţumit de ei!) că l-au modificat şi au scos din el anumite pasaje care fac referire la familia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ei nu aderă la textul său și nici nu-l folosesc drept dovadă.

De asemenea, ei îi calomniază pe măreții companioni ai Mesagerului lui Allah (Allah să fie mulţumit de ei!) și în special pe cei trei califi, Abu Bakr, ‘Omar şi ‘Uthmān, pe mamele credincioşilor şi pe unii dintre companioni, precum Anas, Jabir sau Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de ei!). Nu acceptă relatările lor, deoarece afirmă că aceştia nu ar fi musulmani. Nu aderă la relatările menţionate în Sahih al-Bukhari şi Muslim, cu excepţia celor relatate sub autoritatea Ahlul-Bait (familia Profetului - Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Ei folosesc dovezi falsificate şi, în acelaşi timp, nu aduc nicio probă pentru afirmațiile lor. Sunt ipocriți şi spun contrariul a ceea ce ascund în inimile lor. Spun: «Cei ce nu au Taqiyyah, nu au dīn.»

Noi nu acceptăm afirmațiile lor că ne iubesc sau că sunt fraţii noştri, deoarece ipocrizia este credința lor.”


 Surat al-Wilayah

Aceasta este traducerea capitolului despre care șiiții afirmă că ar fi fost scos din Nobilul Coran de către musulmanii suniţi:

„O, voi, cei care credeţi, credeţi în cele două lumini pe care le-am pogorât ca să vă recite versetele Mele și ca să vă avertizeze de chinul unei Zile mărețe. Două lumini, una din cealaltă, și eu sunt Cel care aude totul, Atoateștiutorul. Cei care sunt credincioși versetelor și Trimisului Său au într-adevăr Grădini pline de recompense. Cei care nu cred, după ce au crezut, fără a ține cont de legământul care le-a fost dat de către Mesager, vor fi aruncaţi în Iad. Ei au greșit față de ei înșiși și nu au ascultat de „Wasi” (regentul, adică ʿAli) și li se va da să bea din Hamim (un râu în Iad). Într-adevăr, Allah este Cel care a luminat Cerul și Pământul cu ceea ce El a voit și a ales dintre îngeri și a făcut credincioșii din creația Sa, Allah face ceea ce voiește, nu este alt Dumnezeu în afară de El, El este Preamilostiv, deosebit de Milostiv.

Cei dinaintea voastră au pus la cale planuri malefice împotriva Mesagerilor lor, iar Allah i-a distrus din cauza planurilor lor. Și Eu pedepsesc sever. Într-adevăr, Allah a distrus popoarele ʿĀd și Thamud din cauza a ceea ce au făcut și le-a făcut pentru tine un semn clar, nu ai frică? Faraon a fost pedepsit pentru ceea le-a făcut lui Moise și fratelui său, Harun, l-am înecat pe el și pe cei care l-au urmat, astfel încât acest lucru să servească pentru voi ca un semn, dar majoritatea dintre voi este păcătoasă. Allah îi va aduna în Ziua Învierii și nu vor putea să răspundă atunci când vor fi întrebaţi. Iadul este locuința lor și, cu adevărat, Allah este Atoateștiutor și Preaînțelept. O, Mesagerule, transmite-le avertismentul meu pentru ca ei să știe. Cei care au nesocotit semnele Mele și legea Mea vor fi printre cei pierduți. Cei care sunt loiali legământului lor, vor fi recompensați cu Grădini de fericire. Cu adevărat, Allah este Iertător și are o răsplată măreață.

Într-adevăr, ‘Ali este printre cei pioși. Noi îi vom da răsplata completă în Ziua Învierii. Noi nu o să-i greșim nici cât de puțin. L-am onorat mai presus de oricine din familia ta. Într-adevăr, el și familia sa sunt răbdători. Într-adevăr, dușmanul lui este conducătorul criminalilor. Spune-le celor care nu cred, după ce au crezut:

«Aţi căutat frumusețea acestei lumi și v-aţi grăbit să o obțineți, uitând legământul pe care îl aveți cu Allah, și aţi încălcat promisiunile ferme și v-am dat multe exemple, astfel încât să luaţi aminte.»

O, Mesagerule, ţi-am revelat multe versete clare care afirmă că aceia care mor fiind credincioși, aceştia sunt cei care izbândesc. Lasă necredincioșii deoparte, îi vom aduna într-o zi în care nimic nu le va fi de folos și nici nu li se va arăta milă. Ei vor fi aruncați în Iad. Deci slăvește numele Domnului tău și fii dintre cei care se prosternează.

I-am trimis pe Moise și pe Harun, dar l-au vrut pe Harun. Deci ai răbdare. Și am făcut din ei (adică evreii) maimuțe și porci și i-am blestemat până în Ziua Învierii. Ai răbdare și își vor veni în fire. Am instituit prin tine sistemul de justiție, la fel cum am făcut-o prin Mesagerii de dinaintea ta. Am ales dintre ei un „Wasi” pentru ca ei să se întoarcă.

Cine abandonează Porunca Mea, într-adevăr, se va întoarce la Mine. Lasă-i să se bucure de necredința lor pentru o perioadă scurtă de timp și nu întreba despre cei care încalcă legământul. O, Mesagerule, am făcut pentru tine un legământ pe gâturile celor care au crezut, aşa că urmează-l și fii dintre cei recunoscători.

Într-adevăr, ʿAli efectuează rugăciuni noaptea, se teme de Viața de Apoi și speră la răsplata Domnului Său. Spune, sunt cei care au greșit față de ei înșiși la fel, atât timp cât ei cunosc Pedeapsa Mea? Vom pune pe gâturile lor lanțuri și le va părea rău pentru ceea ce au făcut. Noi v-am veștile bune ale descendenților săi cinstiți. Eu îi voi recompensa. Și cei care au urmat calea celor drepți vor avea de la Mine milă și vor locui în Rai în siguranţă, și toată slava I se datorează lui Allah, Stăpânul Lumilor.”


 Presupusa tăbliță a Fatimei (Allah să fie mulţumit de ea!)

„Aceasta este o Carte de la Allah, Cel Atotputernic, Preaînțeleptul, pentru Mohammed, Profetul Său, Lumina Sa, Ambasadorul Său și dovada Sa vie pentru omenire. Jibrīl a adus-o de la Stăpânul Lumilor. O, Mohammed, slăveşte Numele Meu și fii recunoscător pentru darurile pe care le-am coborât asupra ta. Nu fi nerecunoscător cu privire la Semnele Mele. Într-adevăr, eu sunt Allah, nu există un alt Dumnezeu în afară de Mine, Distrugătorul aroganților și Ajutorul celor oprimați. Eu sunt într-adevăr Singurul Dumnezeu, nu există un alt Dumnezeu în afară de Mine. Pe oricine speră la altceva decât la răsplata Mea sau teme de altcineva în afară de Mine, îl voi pedepsi într-un fel cum nu am pedepsit pe nimeni altul. Deci, adorați-Mă și depindeți de Mine. N-am trimis niciun Profet fără să desemnez un „wasi” (adică, regent) pentru el. Te-am onorat pe tine peste toți Profeții și am favorizat pe wasi al tău peste toţi ceilalţi wasi. V-am onorat cu Al-Hasan și Al-Husein. L-am făcut pe Al-Hasan paznicul cunoașterii, după tatăl său. Apoi l-am binecuvântat pe Al-Husein cu martiriul. El este cel mai bun dintre martiri și are cel mai înalt rang. Am completat Cuvintele Mele complete cu el. Dovada Mea clară este la el. În funcție de familia sa, voi decide cine va fi pedepsit sau răsplătit. Cel dintâi dintre ei este Ali, cel mai bun dintre toţi credincioşii. Fiul său este precum bunicul lui. Lăudatul Mohammed al-Baqir deţine Cunoașterea Mea. Cei care se îndoiesc de Ja’far vor fi distruşi. Cei care-l resping sunt asemeni celor care Mă resping pe Mine. Am hotărât, cu adevărat, că-l voi onora pe Ja’far. După el, va veni Musa. Aulia mei vor fi onorați cu recompensa completă; oricine îl respinge pe unul dintre ei, va respinge într-adevăr Recompensa Mea.

Oricine schimbă un verset din Cartea Mea, acela va fi adus o minciună împotriva Mea. Vai de mincinosul care spune minciuni împotriva Mea! După încheierea perioadei lui Musa, robul Meu, pe care-l iubesc (...) El va fi ucis de către un diavol arogant. El va fi înmormântat în orașul care este construit de robii cei pioși, lângă cel mai rău din creație. Este o judecată stabilită de Mine că fiul său, Mohammed, va veni după el și va fi calif după el. Nimeni nu va crede în el fără ca eu să fac ca Jannah să fie locuința lui finală. Eu îi voi permite să intervină atunci în numele a șaptezeci de membrii ai familiei sale care au fost condamnați la Iad. Eu îi voi acorda fericire lui ‘Ali, wali și susținător al Meu. El Îmi este martor cu privire la creaţie și cel demn de încredere cu privire la Wahi (Revelaţie).

După el, va veni da’i (cel care cheamă) la Calea Mea și paznicul cunoașterii, Al-Hasan, și va fi completat cu fiul său (...), care este o îndurare pentru omenire. El va avea perfecțiunea lui Musa, frumusețea lui Isus și răbdarea lui Ayub. Oamenii i se vor supune, precum conducătorii turcilor și ad-dailam. Ei vor fi uciși, arși și vor fi cuprinși de teamă. Pământul va fi pătat cu sângele lor. Femeile lor vor fi cuprinse de teamă și vor fi pedepsite. Aceia sunt aulia Mei în adevăr. Prin ei, fitnah din Amya Handas va fi oprită. Prin ei, vor deveni vizibile cutremurele și greutățile se vor reduce. Asupra lor este mila lui Allah și ei sunt cei călăuziți.”

‘Abd ar-Rahman ibn Salim a relatat că Abu Basir a spus: „Dacă acesta ar fi singurul hadith pe care l-ai auzit în viața ta, ţi-ar fi suficient.”

 Duʿā Sanam-i-Quraiș (cei doi idoli ai Quraiș), care se referă la Abu Bakr şi ‘Omar (Allah să fie mulţumit de ei!)

„Încep în Numele lui Allah, Preamilostivul, Cel deosebit de Milostiv. O, Allah, binecuvântează-i pe Mohammed și pe familia lui Mohammed!

O, Allah, blestemă-i pe cei doi idoli ai celor din Quraiș, și pe cele două obiecte de superstiție ale lor, și pe cei doi Taghūt ai lor!

O, Allah, blestemă-i pe cei doi implicați în Ifk și blestemă-le pe cele două fiice ale lor, care au nesocotit Porunca Ta, au respins Wahi (Revelația) a Ta, au respins Recompensele Tale, nu s-au supus Mesagerului Tău, au schimbat religia Ta, au modificat Scriptura Ta, l-au iubit pe dușmanul Tău, au respins Legile Tale, au abandonat îndatoririle Tale, au ignorat semnele Tale, au declarat dușmănie împotriva lui wali al Tău, i-au luat partea dușmanului Tău, au distrus pământurile Tale și au răspândit răul printre robii Tăi!

O, Allah, blestemă-i pe ei și pe adepții lor, pe susținătorii lor și pe părtașii lor, pe cei care dau dovadă de afecțiune față de ei, deoarece ei au distrus casa Profeției, i-au sigilat ușile, i-au rupt tavanul și au făcut ca Pământul său să fie precum Cerul său, au distrus familia sa și i-au ucis pe ajutoarele și pe copiii săi, lăsând amvonul ei fără deținătorul și moștenitorul său de drept. Ei au ignorat imamatul său și au comis shirk față de Domnul lor. Păcatul lor a fost amplificat, iar aceştia vor locui pentru totdeauna în Saqar (Iad). Și cât de devastator este Saqar, el nu va lăsa nicio persoană!

O, Allah, blestemă-i în conformitate cu numărul de persoane care s-au apropiat de ei, pentru toate drepturile pe care ei le-au ignorat, pentru fiecare amvon la care au urcat, pentru fiecare credincios căruia i-au dat speranță, pentru fiecare ipocrit care a fost de partea lor, pentru fiecare wali pe care l-au rănit, pentru fiecare persoană pe care au alungat-o, pentru fiecare persoană sinceră pe care au alungat-o, pentru fiecare necredincios pe care l-au sprijinit, pentru fiecare imam pe care l-au înlăturat, pentru fiecare fard (datorie obligatorie) pe care l-au schimbat, pentru fiecare relatare pe care au respins-o, pentru fiecare rău pe care l-au susținut, pentru fiecare picătură de sânge pe care au vărsat-o, pentru fiecare lucru bun pe care l-au schimbat, pentru fiecare necredință pe care au inițiat-o, pentru fiecare minciună pe care au ascuns-o, pentru fiecare moștenire pe care au dobândit-o pe nedrept, pentru fiecare pradă de război pe care au luat-o pe nedrept, pentru fiecare lucru nepermis pe care l-au consumat, pentru fiecare khums pe care l-au legalizat, pentru orice rău pe care l-au stabilit, pentru fiecare faptă rea pe care au propagat-o, pentru fiecare ipocrizie pe care au ţinut-o ascunsă, pentru fiecare trădare pe care au ținut-o în secret, pentru fiecare fărădelege pe care au propagat-o, pentru fiecare promisiune pe care au încălcat-o, pentru fiecare legământ pe care l-au încălcat, pentru fiecare halal pe care l-au declarat haram, pentru fiecare haram pe care l-au declarat halal, pentru fiecare stomac pe care l-au spintecat, pentru fiecare copil nenăscut pe care l-au ucis în pântecele mamelor lor, pentru fiecare credincios pe care l-au înjosit, pentru fiecare josnic pe care l-au considerat credincios, pentru fiecare drept pe care l-au împiedicat să ajungă la poporul său de drept și pentru fiecare minciună pe care au propagat-o!

O, Allah, blestemă-i în conformitate cu numărul de versete pe care le-au modificat, a obligațiilor pe care le-au abandonat, pentru fiecare Sunnah pe care au schimbat-o, pentru taxele percepute fără drept de la oameni, pentru fiecare poruncă pe care au schimbat-o, pentru lucrurile pe care le-au părăsit, pentru legământul de supunere pe care nu l-au respectat, pentru mărturiile pe care le-au ascuns, pentru da‘wah pe care au discreditat-o, pentru dovezile pe care le-au negat și pentru înșelăciunile și trădarea pe care le-au săvârșit!

O, Allah, blestemă-i în tăbliță și la vedere cu multe blesteme pentru totdeauna, blestemă-i de un număr infinit de ori! Blestemă-i de multe ori, fără sfârșit! Blestemă-i pe ei, pe ajutoarele și susținătorii lor, pe adoratorii și pe sclavii lor!

(Spune de patru ori): O, Allah, blestemă-i atât de mult încât oamenii din Iad vor căuta adăpost de pedeapsa lor! Amin, o, Stăpân al lumilor!

(Spune apoi de patru ori): O, Allah, blestemă-i pe toți! O, Allah, binecuvântează-i pe Profet și pe familia lui și îmbogățește-mă cu halal, astfel încât să nu am nevoie de haram și caut adăpost la Tine de sărăcie! O, Allah, eu am greșit față de mine, mi-am recunoscut păcatele și acum stau în faţa Ta, pentru ca Tu să faci ce vrei cu mine, ca să fii Mulțumit cu mine. Nu mă voi întoarce la păcat, dar dacă mă întorc, iartă-mă, pentru că, într-adevăr, Tu ierți prin Virtutea Ta, Bunătatea Ta și Iertarea Ta, o, Cel Preamilostiv!

Fie ca Allah să-l binecuvânteze pe ultimul dintre toți Profeții, pe familia sa pură, o, Cel Preamilostiv!”


 Concluzii

Dragă musulmanule, acum poate eşti de acord cu mine că oricine crede în aceste credințe false nu este musulman, chiar dacă se numește „musulman”. Dragi fraţi şi surori, care este datoria voastră faţă de Rawāfid, acum că aceştia trăiesc printre musulmani?

Ar trebui să ai grijă şi să nu faci tranzacţii cu ei. Ar trebui să îi previi pe oameni cu privire la credințele lor periculoase, care sunt bazate pe duşmănie faţă de cei care cred în Allah Preaînaltul, care au islamul ca religie şi care cred în Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ca Profet și Mesager.

Sheikh al-Islam ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!) a spus:

„În ceea ce-i priveşte pe Rawāfid, ei nu vor trăi printre oameni decât recurgând la nifaq (ipocriziei). Dīn-ul (religia) pe care aceştia îl au în sufletele lor este un dīn fals, care îi obligă să mintă, să fie trădători, să îi păcălească pe oameni şi să le vrea răul. Ei nu vor renunța la un rău pe care îl pot face, ci îl vor comite împotriva unui musulman sunit. Dacă o persoană nu ştie că unii oameni sunt Rawāfid, îşi va putea da seama de acest lucru din cauza ipocriziei evidente de care aceștia dau dovadă și a limbajului lor.”

Ei simt ură, animozitate şi duşmănie faţă de noi. Cu toate acestea, încă mai întâlnim printre musulmani oameni confuzi, care au de a face cu ei în fiecare zi. Ei pot chiar să aibă încredere în aceștia, din cauza faptului că nu practică dīn-ul şi nu cunosc învăţăturile islamului, care îi poruncesc fiecărui musulman să îi trateze pe oameni în conformitate cu walla şi al-bara (să iubească şi să urască de dragul lui Allah). Trebuie să ne îndepărtăm de orice necredincios şi politeist.

Îl rugăm pe Allah să acorde victoria religiei Sale, să facă învingătoare Cuvintele Sale, să-i învingă pe Rawāfid şi pe cei care îi susţin.

O, Allah, binecuvântează-l pe Profet şi ţine-i pe el, pe familia sa şi pe companionii săi departe de orice rău!



[1] Șiiții sunt numiți Rawāfid (apostați) din următoarele motive: în primul rând, din cauza respingerii primilor doi califi ai islamului, Abu Bakr şi ‘Omar (Allah să fie mulţumit de ei!); în al doilea rând pentru că, atunci când au mers la Zaid ibn ‘Ali ibn al-Husein (Allah să fie mulţumit de el!) cerându-i să-i renege pe cei doi califi şi el a răspuns: „Sunt companionii mei.”, șiiții i-au replicat: „Atunci, te vom renega şi pe tine!”

[2] Al-Maqalat wa al-Firaq, Al-Qummi, pp. 10-21

[3] Firaq ash-Shi‘at, Nobakhti, pp. 19-20

[4] Al-Kishi a menţionat o serie de relatări despre ‘Abd Allah ibn Saba şi credințele sale (vezi 170, 171, 172, 173, 174 de la pp. 106-108 din cartea sa, Rijal al-Kishi)

[5] Această carte este o dezmințire a unei alte cărți scrise de un șiit numit Murtada al-Askari, intitulată ‘Abd Allah ibn Saba şi alte false povestiri, în care autorul respinge ideea că cineva numit ‘Abd Allah ibn Saba ar fi existat vreodată.

[6] Explicarea originilor crezului Ahl as-Sunnah wa-l-Jamā‘ah (Sharh Usul I’tiqād Ahlu-Sunnah wa-l-Jamā‘ah), Al-Lalika’i

[7] Comentariu asupra textului Lum’atil I’tiqād’, sheikh ‘Abd Allah al-Jibrin (Allah să aibă milă de el!), p. 108

[8] Comentarii cu privire la doctrinele islamice, Muhiy ad-Din ‘Abd al-Hamid (1/89)

[9]  Dairatul Mārif, 4/67

[10] Mir Mohammed Baqir Esterabadi, cunoscut sub numele de Mir Damad (m. 1041H/1631d.Hr). Pot fi găsite mai multe informaţii despre el în cartea lui ‘Abbas Al-Qummi, Al-Kuna wa-l-Alqāb

[11] Vezi Al-Khitat (Al-Mawaiz wa al-'i'tibar bi dhikr al-khitat wa al-'adhar) (2/351)

[12] Al-Milal wa an-Nihal, Mohammed ash-Shahristani, p. 147

[13] Al-Farq Bayn al-Firaq,  Al-Baghdadi, p. 41

[14]  Usul al-Kafi, Al-Kulaini, p. 40

[15] Usul al-Kafi, Al-Kulaini, vol. 1, p. 331

[16] Minhaj as-Sunnah, vol. 1, p. 20

[17] Credințele musulmanilor şi ale sectelor politeiste, p. 97 

[18] At-Tawhīd, Ibn Babaweih, p. 57

[19] Bihār al-Anwār, Al-Majlisi, vol. 4, p. 31

[20]  Kashf al-Ghata, p. 417

[21]   Vezi cărţile de Tawhīd care detaliază credințele Ahl-us-Sunnah wa-l-Jamā‘ah

[22] Kitab al-Kafi, p. 115

[23] Bihār al-Anwār, Al-Majlisi, vol. 69, pp. 137-138. Este important să subliniem faptul că ‘Ali ibn al-Husein şi toată familia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sunt nevinovați de toate aceste minciuni care au fost inventate de Rawāfid.

[24] Tafsir al-Qummi, vol. 1/390

[25] Bihār al-Anwār, vol. 30/230

[26] Bihār al-Anwār, vol. 30/236

[27] Tabdid adh-Dhalam wa Tanbih an-Niam (Îndepărtarea întunericului şi trezirea în faţa pericolului), Sheikh Ibrahim al-Jabhan, p. 27

[28] Există un grup de Rawāfid care afirmă că Gabriel (Pacea fie asupra sa!) a fost un trădător din cauza faptului că i-a dus Revelația Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), deoarece ei cred că ʻAli (Allah să fie mulţumit de el!) ar fi fost mai îndreptățit să o primească! Dragă musulmanule, priveşte ce minciună flagrantă! Allah Preaînaltul spune:

نَزَلَ بِهِ الرُّوحُ الْأَمِينُ (193)

„A coborât cu el Duhul cel credincios (Gabriel, îngerul care a adus Revelația).” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 26:193]

Ce părere ai despre această credinţă a lor, dragă musulmanule?

[29] Minhaj as-Sunnah an-Nabawiyyah (O abordare a Sunnei Profetului), Sheikh al-Islam ibn Taymiyyah, 1/24

[30] Badthlol Majhud fi Moshabahtil Rafidhah bil Yahud, ‘Abd Allah al-Jamili, 2/599 şi 568

[31] Tahrir al-Wasilah (Mijloace de eliberare), Al-Khomeini, pp. 52 şi 94

[32] Mirat al-uqul fi sharh akhbar Ar-Rasūl (Minţi feminine explicând veștile Profetului), Al-Majlisi, 2/290

[33] Minhaj as-Sunnah an-Nabawiyyah (Abordarea Sunnei Profetului - Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Ibn Taymiyyah, 1/482

[34] Awail al-Maqalat (Articole de demult), Al-Mofid, p. 51

[35] Al-Khotut al-Aridah (Expunerea şi refutarea surselor șiismului), Muhib’bid-ud-Din al-Khatib, p.80

[36] Haq-ul Yaqin (Adevărul certitudinii), Mohammed al-Baqir, p. 347

[37] Bihār al-Anwār (Mări de lumină), al-Majlisi, 52/376

[38] Usul al-Kāfi, p. 482-483

[39] Al-Mahāsin an-Nafsāniyah (Frumusețea sinelui), p. 166

[40] Tafsir al-Burhan (Interpretarea dovezii), Hashim al-Bahrani, 2/300

[41]Wasa’il ash-Shi’ah (Metode șiite), Hur al-Amili, 7/431

[42] Manhaj as-Sādiqin, Fath’Allah al-Kāshani, p. 2/495

[43] Man lā Yahduruhu al-Faqih, al-Qummi, p. 330

[44] Tahdhib al-Ahkām, At-Tusi, 7/227

[45] Al-Istibsār, At-Tusi, 3/243

[46] Bihār al-Anwār, 10/107

[47] Bihār al-Anwār, 85/98

[48] Minhaj as-Salihīn, As-Sistāni, 1/187

[49] Masabīh al-Jinān, Al-Kāshani, p.360

[50] Al-Mazār, Mohammed an-Nu’man, p.20

[51]Al-Mazār, de Mohammed an-Nu’man, p.99

[52] Introducerea lui Nidhām ad-Dīan Mohammed al-Adhami la cartea Ash-Shi‘at wa-l-Mut’ah

[53] Al-Kafi, cu explicația lui Al-Manzadarani, 12/371

[54] Bihār al-Anwār, Al-Majlisi 4/385

[55]Al-Kafi, Al-Kulaini, 1/67

[56]Al-Hukumah al-Islamiyah, p.74

[57]At-Taqiyyah fi Fiqh Ahlul-Bait, Ayatu-Allah al-Hajj ash-Sheikh Muslim ad-Da’wori