Personalitatea Profetului (ﷺ)

Descriere

Broşura „Personalitatea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)” prezintă o imagine completă a ultimului Trimis al lui Allah, asupra manierelor sale nobile şi a comportamentului să exemplar faţă de toţi oamenii, indiferent dacă aceştia îi erau prieteni sau duşmani.

Download
Send a comment to Webmaster

Detailed Description

Personalitatea Profetului

În numele lui Allah Ar-Rahman (Cel Milostiv), Ar-Rahīm (Cel Îndurător)


 Cu sine însuși

Profetul Mohammed ()[1] a fost un om măreț; el () construindu-şi această măreție prin intermediul siguranţei și a statorniciei principiilor sale. El () a avut maniere frumoase şi s-a comportat drept cu toți oamenii, fie ei dușmani sau prieteni. Mai mult decât atât, modestia și flexibilitatea au fost unele dintre calitățile sale mărețe, care erau departe de complexitate și aroganță.

• El () a fost sincer cu sine însuși și mulțumit cu principiile sale. A avut obiective specifice şi o viziune clară.

• El () s-a ținut de principiile sale până în momentul în care a început să transmită Mesajul Divin, răspândind toate principiile sale nobile, necunoscute de către cei care îl urăsc și îl defăimează.

• El () a deținut toate calitățile unei persoane nobile, dobândite prin naștere, și toate caracteristicile de perfecțiune umană dorite de către cei înțelepți.

Caracteristicile sale frumoase sunt amestecate cu manierele sale nobile şi cu o mentalitate înțeleaptă, transformându-l într-un învățător, care a trezit lumea la fel cum Soarele luminează întunericul. El () le-a oferit o viață tuturor oamenilor după ce aceștia au fost îngropați timp de secole în ignoranță și egoism.

 Cu familia sa

Cel care va analiza viața privată a Mesagerului Mohammed () va admira omul care a venit dintr-un un mediu aspru, deșertic, dominat de ignoranță și anarhism, și se va întreba: „Cum a putut acesta să ajungă la cele mai înalte niveluri de succes în ceea ce privește familia?”

Mohammed () a fost o resursă inepuizabilă de dragoste, căldură, sensibilitate și emoții.

El () a avut un comportament perfect faţă de familia și de soțiile sale, jucându-se și glumind cu ele, oferindu-le dragoste și sensibilitate. De exemplu, el își exprima cu blândețe dragostea faţă de soția sa, ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!), prin faptul că intenţiona să bea din același pahar din care a băut şi ea, punându-și buzele exact în locul din care a băut aceasta, transmițând un mesaj secret care îi încălzea inima și sentimentele. Acesta este doar un singur exemplu din multe altele din viața sa.

El () a fost modelul de iubitor loial într-o familie fericită. El nu și-a uitat niciodată soția moartă și a continuat să păstreze amintirea ei vie, prin menţinerea unor relații bune cu rudele şi cu prietenele ei. A fost foarte supărat atunci când Khadijah (Allah să fie mulțumit de ea!) a fost degradată în prezența sa. Abu Najih (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat aceasta prin  întâmplarea cu Hala, sora Khadijei. În momentul în care aceasta a cerut permisiunea de a îl întâlni pe Mesagerul lui Allah (), ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!) i-a spus Profetului (): „Allah ți-a oferit o soție tânără în locul unei soţii bătrâne.”, referindu-se la Khadijah (Allah să fie mulțumit de ea!). Atunci, Mesagerul lui Allah () a devenit foarte furios, determinând-o pe ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) într-un final să spună: „Jur că nu o voi mai menționa decât în cel mai bun mod cu putinţă.”

În ciuda sarcinilor grele pe care Mohammed () le avea ca lider al statului musulman, comandant al armatei și călăuzitor moral şi intelectual al adepților săi, acesta nu și-a uitat îndatoririle față de membrii familiei sale, pe care îi ajuta la treburile casnice, arătând astfel valoarea deosebită pe care femeia o are în Islam.

Al-Aswad (Allah să fie mulţumit de el!)  a relatat că a întrebat-o pe ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!), soția Profetului Mohammed (), cu privire la ceea ce obişnuia să facă Profetul () în casa sa. Aceasta a răspuns că el () obişnuia să își servească familia, iar atunci când venea timpul pentru rugăciune, se ducea sa o îndeplinească (fapt consemnat de Bukhari).

 Mesagerul Mohammed (), omul corectitudinii și al justiției

Profetul Mohammed () a iubit corectitudinea și justiția și a condus conform acestor principii, nefiindu-i teamă de faptul că ar putea fi acuzat pentru aplicarea dreptăţii. El () nu a măgulit vreodată pe cineva datorită rangului pe care îl deţinea, a banilor avuţi sau a genealogiei sale, ci, dimpotrivă, el () i-a sprijinit pe cei slabi şi s-a ridicat împotriva celor puternici pentru a le oferi celor slabi drepturile înapoi.

El () a fost atât de corect şi de drept, mergând până într-acolo încât nu îi măgulea nici măcar pe oamenii dragi lui. S-a întâmplat ca o femeie eminentă din tribul Makhzum (o familie importantă din Mecca din acea perioadă) să fure, fapt pentru care ea trebuia pedepsită pentru infracţiunea comisă. Familia ei a mers la unul dintre companionii Profetului – cel mai drag lui – pentru a-i cere Profetului() iertare pentru ea. Atunci când Profetul Mohammed () a ascultat cererea prietenului său drag de a o ierta pe această femeie, el () s-a mâniat foarte tare, pentru că acesta însemna distrugerea sanctităţii justiției instituite după ce a devenit musulman.

Această întâmplare a fost relatată şi de către ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!), care a spus că tribul Quraiș era foarte îngrijorat pentru soarta femeii din tribul Makhzum care furase, fapt pentru care l-au trimis pe cel despre care ştiau cu siguranţă că va îndrăzni să vorbească cu Mesagerul lui Allah () şi anume pe Usama ibn Zaid (Allah să fie mulțumit de el!), cel mai drag companion al Mesagerului lui Allah (). Usama (Allah să fie mulţumit de el!) a vorbit cu Mesagerul lui Allah (), care i-a spus:

﴿فكلمه أسامة فقال صلى الله عليه وسلم ‏:‏“أتشفع في حد من حدود الله تعالى‏؟“ ثم قام فاختطب، ثم قال‏:‏ “إنما أهلك الذين قبلكم أنهم كانوا إذا سرق فيهم الشريف تركوه، وإذا سرق فيهم الضعيف، أقاموا عليه الحد، وايم الله لو أن فاطمة بنت محمد سرقت لقطعت يدها”.(متفق عليه)   

«Tu încerci să intervii pentru cineva într-un caz care este strâns legat de Pedeapsa prescrisă a lui Allah?,» Apoi, el () s-a ridicat şi li s-a adresat oamenilor, ţinând o predică: «O, voi, oameni, ceea ce i-a distrus pe cei dinaintea voastră a fost faptul că, dacă un nobil dintre ei fura, ei îl iertau; iar dacă o persoană săracă dintre ei fura, ei aplicau aplicau pentru aceasta Pedeapsa prescrisă de Allah. (Jur) Pe Allah că, dacă Fatimah, fiica lui Mohammed, ar fura, i-aș tăia mâna»” (Bukhari şi Muslim)


 Mesagerul Mohammed (), omul cu maniere bune și nobile

Cel mai remarcabil lucru legat de Mohammed () face referire la manierele sale blânde şi mărețe manifestate faţă de toți oamenii; prieteni sau dușmani. Acest fapt este atestat de către toți oamenii drepți. 

El () a fost un om primitor, de pe chipul căruia nu a lipsit niciodată zâmbetul, ale cărui cuvinte au fost dulci, care s-a comportat întotdeauna într-un mod manierat, chiar și cu cei care l-au jignit şi care nu a intervenit şi a refuzat să ia parte la orice chestiune trivială. 

El () i-a învățat pe cei care îl urmează că cel mai bun dintre oameni este cel care are cel mai bun comportament.  De asemenea, el () i-a învățat pe oameni că cel mai apropiat de el în Paradis va fi cel care are cele mai bune maniere.

Bunele maniere ale Mesagerului Mohammed () nu s-au manifestat doar față de adepții săi, ci chiar și faţă de dușmanii săi. Atunci când Profetului () i s-a cerut să-i blesteme pe dușmanii săi, el () a refuzat spunând:

﴿إِنِّي لَمْ أُبْعَثْ لَعَّانًا وَإِنَّمَا بُعِثْتُ رَحْمَةًصحيح مسلم   

„Eu nu am fost trimis de Allah ca invocator al blestemului, ci am fost trimis ca îndurare.” (Muslim)


 Profetul Mohammed (), omul științei şi al civilizației

Din nou, un alt verdict nedrept și rapid a fost dat la adresa Profetului () și anume acela că el () este împotriva științei și a civilizației, însă, de fapt, aceasta s-ar putea datora stării actuale a musulmanilor, care provoacă acest verdict împotriva Profetului Mohammed () și împotriva Islamului. 

Dacă ar aplica etica cercetării științifice, un cercetător onest ar recunoaște faptul că Profetul Mohammed () a pus bazele științei și ale civilizației pentru adepții săi, ele fiind motivul din spatele națiunii puternice pe care a stabilit-o, răspândindu-i știința, principiile civilizației și etica în întreaga lume; lume care este martoră la ceea ce civilizația islamică din Andaluzia i-a oferit Europei și omenirii prin revoluția ei științifică.

Cum să nu fie el () un om al ştiinţei şi al civilizație, dacă primul cuvânt din Coran pe care l-a primit de la Allah Cel Atotputernic a fost Porunca: „CITEȘTE”?

Mai mult decât atât, există un întreg capitol în Coran numită Al-Qalam (Condeiul), ca fiind primul instrument de știință creat de către Allah.

El () este omul unei civilizații avansate, cu mijloace fixe. Nimeni, cu excepția sa, nu a fost capabil să transforme o națiune ignorantă, violentă și imorală într-o comunitate a eticii, ducând mai departe educația și știința.

Mohammed () a fost capabil să găsească pentru națiunea sa o ieșire din întuneric, ştiut fiind faptul că întreaga sa comunitate a fost una înapoiată, opresivă și agresivă, aducând-o  de la întuneric şi înapoiere la lumină și dezvoltare. El () a pus bazele civilizației, care păstrează un echilibru între nevoile sufletului și cele ale organismului, fapt care i-a ajutat pe adepții săi să conducă lumea timp de zeci de ani atunci când au urmat aceste elemente.

 Mesagerul Mohammed (),  omul permisivității

Acuzațiile false, care nu au niciun grad de adevăr științific, au deformat realitatea cu privire la Profetul Mohammed (), pentru că acestea l-au înfăţişat drept un lider care se opune permisivității şi dialogului. Mohammed () a chemat la permisivitate în toate aspectele vieții, fapt demonstrat prin comportamentul său. Priviți la acest exemplu: unii evrei se rugau pentru moartea sa, în timp ce îl amăgeau că îl primesc cu braţele deschise. Ei îi spuneau: „As-sāmu ʻaleika”, care înseamnă „Moartea fie asupra ta!”, în loc de „As-salām aleikum”, care înseamnă „Pacea fie asupra ta!”...  Deși Profetul () le cunoştea intenția cea rea, iertarea lui a fost foarte surprinzătoare.

Imaginaţi-vă în această situație, care ar fi reacția voastră? Apoi veţi înţelege reacția Profetului ()...

Imaginaţi-vă drept lideri sau conducători ascultaţi care auziţi pe cineva ce Îi cere lui Allah moartea voastră prin cuvinte înșelătoare, care pot fi înțelese ca fiind bune. L-aţi putea ierta pentru că se ruga pentru moartea voastră, dar nu aţi putea să-i iertaţi înșelăciunea.

Acum, dragi cititori, fiți corecți atunci când citiți despre reacția Profetului Mohammed () cu privire la această situație şi fiți precum un arbitru corect.

Într-o zi, Profetul () stătea alături de soția sa, ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!), moment în care un grup de evrei a trecut, pretinzând că îl salută în timp ce îl insultau, însă soția sa cea iubitoare le-a înțeles cuvintele înșelătoare şi a răspuns cu aceleași cuvinte jignitoare.  Acum întrebarea este: a fost mulțumit Profetul () de această acțiune?  Răspunsul este nu, dimpotrivă, el () și-a acuzat soția iubitoare şi i-a cerut să fie mai îngăduitoare şi mai blândă şi să nu fie vreodată violentă sau dură.

ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a spus:

﴿قَالَتْ إِنَّ رَهْطًا مِنَ الْيَهُودِ دَخَلُوا عَلَى النَّبِيِّ صلى الله عليه وسلم فَقَالُوا السَّامُ عَلَيْكَ ‏.‏ فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم ‏"‏ عَلَيْكُمْ ‏"‏ ‏.‏ فَقَالَتْ عَائِشَةُ فَقُلْتُ بَلْ عَلَيْكُمُ السَّامُ وَاللَّعْنَةُ ‏.‏ فَقَالَ النَّبِيُّ صلى الله عليه وسلم ‏"‏ يَا عَائِشَةُ إِنَّ اللَّهَ يُحِبُّ الرِّفْقَ فِي الأَمْرِ كُلِّهِ ‏"‏ ‏.‏﴾ ‏رواه الترمذي وصححه الألباني

„Un grup de evrei a venit la Profet () şi i-au spus: «As-sāmu ʻaleika (Moartea fie asupra ta)!» Atunci, Profetul () le-a răspuns: «Wa ʻaleika (Şi asupra voastră)!» La aceasta, eu am spus: «Mai degrabă, moartea şi blestemul fie asupra voastră!» De aceea, Profetul () mi-a spus: «O, ʻAishah! Cu adevărat, Allah iubeşte blândeţea în orice lucru.»[Tirmidhi]


 Mesagerul Mohammed (), omul curățeniei și al îngrijirii mediului înconjurător

Una dintre caracteristicile speciale ale vieții și religiei Profetului () sunt învățăturile stricte oferite urmașilor săi, pe care i-a determinat să  acorde o atenție sporită curățeniei şi protecției mediului înconjurător.

Aşadar, Profetul () le-a cerut celor care îl urmează să își spele diferite părți ale corpului expuse la poluare, precum fața, gura, nasul, mâinile şi picioarele de cel puţin cinci ori pe zi, precum şi spălarea întregului corp cât de des este posibil.

• El () i-a avertizat pe oameni să nu polueze zonele de lângă locurile locuite cu gunoi.

• El () a insistat cu privire la importanța înlăturării oricărei urme de murdărie provocate de către om.

• El () i-a obligat pe cei care îl urmează să își curețe hainele de murdărie (najas).

• El () i-a învățat pe cei care îl urmează despre „izolarea medicală”; cerându-le să nu intre în locurile afectate de boli epidemice şi să nu plece din acele locuri, cu scopul de a preveni răspândirea bolilor.

Cu aceste instrucțiuni şi multe altele, Profetul () a construit un sistem social complet, într-o atmosferă sănătoasă şi într-un mediu curat. De aceea, în învăţăturile Profetului ()  nu este loc pentru poluare, murdăria îmbrăcăminţii, a organismului şi a întregului mediu înconjurător.

 Mesagerul Mohammed (), omul eleganței și al frumuseții

Dacă vă întrebați cu privire la lucrurile pe care Profetul () le-a iubit cel mai mult, veți obține trei răspunsuri, primul dintre acestea fiind parfumul. Lui i-a plăcut foarte mult mirosul frumos al parfumurilor şi nu a mirosit niciodată urât. Mai mult decât atât, Profetul () a fost foarte elegant; el () fiind cel mai arătos dintre oamenii săi, strălucind în hainele lui ca luna de pe cer.

Cel mai măreţ lucru cu privire la el () este acela că aspectul Profetului () a fost de o asemenea eleganță într-o societate care era foarte departe de curățenie şi rafinament. El () a fost precum o floare frumoasă într-un deșert arid, asemeni unui foc cald într-un deșert înghețat şi precum primăvara pentru un pământ lipsit de viață.

 Zâmbetul a fost motto-ul Profetului ()

Cât de important este ca în lumea în care trăim, plină de crize sociale şi de boli psihologice, să păstrăm un zâmbet pe feţele noastre, așa cum le-a cerut Profetul () oamenilor să facă tot timpul.

Profetul () i-a eliberat pe cei care îl urmează de toate bolile cardiace, crizele psihologice şi presiunile vieții care distrug viața umană, pentru a ajunge la fericire şi pace interioară. De aceea, el () a transformat zâmbetul său într-un slogan pentru alungarea nefericirii și pentru găsirea fericirii şi nu a fost niciodată văzut altfel decât zâmbind. Zâmbetul său a vindecat tristețea tuturor oamenilor din jurul lui, precum şi durerile companionilor săi (Allah să fie mulţumit de ei!).

ʻAbd Allah ibn Al-Harith (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:

﴿عَنْ عُبَيْدِ اللَّهِ بْنِ الْمُغِيرَةِ، عَنْ عَبْدِ اللَّهِ بْنِ الْحَارِثِ بْنِ جَزْءٍ، قَالَ مَا رَأَيْتُ أَحَدًا أَكْثَرَ تَبَسُّمًا مِنْ رَسُولِ اللَّهِ صلى الله عليه وسلم ‏.‏ قَالَ أَبُو عِيسَى هَذَا حَدِيثٌ حَسَنٌ غَرِيبٌ﴾ جامع الترمذي وصححه الألباني

 „Nu am văzut pe cineva care să zâmbească mai mult decât o făcea Mesagerul lui Allah ()”. (Tirmidhi)

Însă, el () nu a întrecut niciodată limitele; nu a exagerat în modul în care a zâmbit sau a râs, ci a avut un zâmbet politicos şi respectuos.

ʻAishah (Allah să fie mulțumit de ea!) a relatat că:

  ﴿قَالَتْ مَا رَأَيْتُ النَّبِيَّ صلى الله عليه وسلم مُسْتَجْمِعًا قَطُّ ضَاحِكًا حَتَّى أَرَى مِنْهُ لَهَوَاتِهِ، إِنَّمَا كَانَ يَتَبَسَّمُ‏﴾.‏ (متفق عليه)

 „Nu l-am văzut niciodată pe Profet () râzând până când i se putea vedea cerul gurii, însă el () obişnuia întotdeauna să zâmbească.” (Bukhari)

Aceasta înseamnă că el () râdea într-un mod respectuos, fără a face zgomot.


 Mesagerul Mohammed (), omul toleranței și al iertării nobile

Oricine citește istoria liderilor măreți din timpul unei victorii de după o luptă pierdută, va găsi o trăsătură comună printre toți, cu excepția Profeților (Pacea fie asupra lor!): aceea de a se răzbuna.

Mesagerul Mohammed () a oferit un exemplu minunat în ceea ce priveşte noblețea celui victorios. În ciuda exilării sale din Mecca, a posesiunilor sale confiscate și a rănirii sale grave făcute de către oameni la începutul Profeției sale, în momentul în care a intrat victorios în Mecca, personalitatea și generozitatea sa măreţe  nu au lăsat loc pentru răzbunare. El () i-a iertat pe toți cei care l-au asuprit, deși se putea răzbuna pe ei, spunându-le: „Puteți merge, sunt liberi!”

În acest mod, Islamul i-a ridicat pe Mohammed () şi pe companionii săi, oferindu-le maniere rafinate, lipsite de egoism. Coranul spune:

﴿خُذِ الْعَفْوَ وَأْمُرْ بِالْعُرْفِ وَأَعْرِضْ عَنِ الْجَاهِلِينَ﴾ (الأعراف: (199

 „Fii cu iertare (şi nu te mânia), poruncește ceea ce este bun şi îndepărtează-te de neștiutori!” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 7:199]

 Mesagerul Mohammed (),  tovarăşul cel plin de compasiune

 Care ar fi reacția ta față de cineva care atacă vehement ceva ce iubești cu adevărat? Dacă ai fi un om religios şi cineva ar veni şi ar profana locul tău de rugăciune?

Fără îndoială că te vei înfuria şi te vei grăbi să îl pedepsești. Profetul Mohammed () nu a acţionat în acest mod, pentru că el () nu a crezut în reacțiile pripite, ci și-a controlat complet reacțiile, judecând cu înțelepciune înainte de a face orice acțiune. Povestea următoare dovedește că el () trata fiecare incident privind în ansamblu:  s-a relatat că un beduin a venit din deșert, neavând niciun contact cu orașul nou (Medina) pe care Mohammed () l-a ridicat printre însoțitorii săi în capitala cea nouă. Acest beduin a acționat într-un mod foarte ciudat față de oamenii din Medina civilizată.

Te întrebi care a fost acest lucru?

Într-adevăr, acesta a fost unul dintre cele mai ciudate lucruri pe care le poate face un om: a urinat într-un loc respectat foarte mult şi într-un loc public, în fața tuturor. Aceasta este ceea ce a făcut acest om; a urinat în moschee în fața Profetului Mohammed () și a companionilor săi (Allah să fie mulțumit de ei!), în locul cel mai sacru pentru ei. A fost o scena oribilă, companionii (Allah să fie mulțumit de ei!) nu s-au putut controla şi au urlat la el pentru a-l face să se oprească. Chiar dacă acest incident a durat doar câteva secunde, reacțiile lui Mohammed () nu i-au precedat creierul. În timpul acestei fracțiuni de secundă, el () a analizat caracterul beduinului, care a făcut o astfel de greșeală în locul în care îşi efectua actele de adorare și din care conducea statul. Creierul său i-a arătat că acest beduin este analfabet, iar acțiunile sale nu au intenții ostile. Acesta a fost un simplu act de înapoiere față de cultura curățeniei şi a decenței pe care a construit-o Mohammed () în capitală. El () le-a cerut companionilor săi (Allah să fie mulțumit de ei!) să îl lase pe acel beduin fără a-l certa. După ce a terminat, Mohammed () s-a dus la el şi i-a spus că nu poate face acest lucru în acel loc. Beduinul a fost atât de fericit de modul de învățare al Profetului Mohammed () şi i-au plăcut manierele sale încât a spus „O, Allah, ai milă de mine şi de Mohammed!”

 Mesagerul Mohammed () încurajează practicarea sporturilor nobile și rafinate

Mesagerul Mohammed () i-a încurajat pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) să practice un sport rafinat, care se bazează pe consolidarea organismului şi pe recrearea spiritului, fapt care aduce beneficii societății, fără a pierde bani, şi sufletului, fără a corupe manierele.

El () însuși a practicat unele sporturi precum alergatul, luptele corp la corp și călăritul. Singura condiție pentru sport instituită de Constituția lui Mohammed () este aceea de a avea maniere nobile şi rafinate, precum şi a avea obiective sublime.

 Mesagerul Mohammed (); întemeietorul unei structuri distinse

Mohammed () a întemeiat într-un deșert arid un sistem cultural nemaiîntâlnit înainte. Acesta se distingea prin precizia planificării şi prin observarea interesului orașului, toate într-o formă frumoasă și atractivă. Moscheea se afla în centrul capitalei şi era sediul conducerii orașului, precum şi un centru de conferințe pentru oameni în timpul evenimentelor importante şi a unor situații de urgență. Un astfel de centru (moscheea) a fost refugiul săracilor si al nevoiașilor, unde statul şi organismele sale caritabile le-au oferit alimente şi adăpost. De asemenea, el a reprezentat un adăpost pentru străinii care veneau din afara statului, un loc în care găseau mâncare şi adăpost.

Sistemul de civilizație construit de Mohammed () depindea de stabilirea piețelor și a caselor în jurul moscheii pentru a facilita, pe de o parte, tranzacția dintre oamenii din piețe şi cei din case şi, pe de altă parte, pentru a facilita contactul acestora cu moscheea. Oamenii din orașul lui Mohammed () erau o singură entitate, aflați mereu în contact; toată lumea se afla în centrul evenimentelor fără discriminare sau suprimare.

 Mesagerul Mohammed (),omul educației

Cercetătorul corect s-ar putea întreba cu privire la capacitatea uimitoare pe care o deținea Mesagerul Mohammed (), ce anume l-a făcut capabil să transforme o națiune care nu știa să scrie şi să citească într-o națiune mândră de cunoștințele sale, care a avut învăţaţi de un nivel foarte ridicat în stat şi în societate. Căutând secretul din spatele acestui succes, cercetătorul va afla că Allah Cel Atotputernic i-a oferit Mesagerului Mohammed () abilități educaționale mari, fiind un vorbitor elocvent și convingător, precum şi un educator de succes.

Ceea ce l-a ajutat să obţină acest succes este, probabil, competența sa în ceea ce priveşte metodele sale conversaționale, având atenție şi stimulând mintea către obţinerea de informații. Acestea sunt efectele esențiale ale învățăturilor lui Mohammed ().

Observaţi exemplul său în momentul în care îi întreba pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!): „Cine este cel sărac?”, după care aștepta răspunsul lor, chiar dacă știa că acesta va fi greșit, dar acestea erau metodele sale intelectuale conversaționale pentru a stabiliza informațiile. Apoi, așa cum era de așteptat, elevii lui ofereau un răspuns greșit, însă el îi asculta până când aceștia terminau, apoi le dădea răspunsul corect. Sunt multe exemple similare în învățăturile lui Mohammed () care prezintă această modalitate eficientă de învățare.

Instrucțiunile lui Mohammed (), care îi obligă pe toți oamenii, indiferent că sunt bărbați sau femei, să învețe şi să atingă un nivel educațional specific și apoi îi încurajează pe cei care doresc să învețe mai mult, au avut un rol efectiv în progresul substanțial pe care Mohammed () l-a creat în domeniul educațional.

Unele dintre instrucțiunile şi învățăturile sale referitoare la acest domeniu este următoarea:

﴿ طلَبَ العِلْمِ فريضَةٌ على كُلِّ مسلِمٍ﴾ (صحيح الجامع)

 „A căuta știința este o obligaţie a fiecărui musulman (bărbat sau femeie).” (Ibn Majah); fapt ce poate fi regăsit în discursurile Mohammed () şi în cartea relevată lui, Coranul.


 Mohammed () și comportamentul faţă de oameni în timpul războiului (războinicul nobil)

 1. Comportamentul său nobil faţă de soldații inamici în timpul luptei:

Mohammed (), având principii morale nobile şi aplicând instrucțiunile Coranului cel Nobil, nu a trădat niciodată pe cineva, chiar dacă era vorba de inamicul său. El () nu a încălcat niciun acord cu cineva, până când celălalt nu l-a încălca. În bătăliile sale, fie că victoria a fost a sa sau a duşmanului său, el () nu i-a torturat vreodată pe răniți sau pe prizonierii de război, nu a mutilat corpurile celor morți şi le-a interzis şi soldaților săi să facă acest lucru, indiferent de situaţie.

El () și companionii săi i-au oferit omenirii exemple minunate de comportament nobil în timpul războaielor.

 2. Comportamentul său nobil față de femei în timpul bătăliilor:

Priviţi acest exemplu minunat care captivează mintea şi răscolește sentimentele.

Într-una dintre bătăliile decisive prin care a trecut Mohammed () unul dintre soldaţii săi – vărul său, ʻAli, fiul lui Talib, a văzut un soldat inamic acoperit cu un văl umblând printre corpurile răniților şi ale morților armatei lui Mohammed (), pe care le mutila  într-un mod oribil, aplicând acest lucru chiar și corpului lui Hamza (Allah să fie mulțumit de el!), unchiul lui Mohammed (). Această scenă l-a îngrozit şi l-a făcut să îşi dorească să se răzbune pe acest soldat, dorind să îl ucidă, ducându-se rapid înspre el, precum o săgeată rapidă, dar a fost surprins (atunci când și-a ridicat sabia pentru a-l omorî) că acest soldat era o femeie deghizată în haine de bărbat.

Observaţi această scenă minunată şi mărețele principii ale soldaților lui Mohammed (); atunci când și-a ridicat sabia pentru a-l ucide pe infractor, el a pus în balanţă dorinţa de răzbunare şi principiile mărețe pe care le-a învățat de la  Mohammed (), astfel încât și-a coborât sabia, și-a reprimat furia şi i-a dat drumul acestei femei în ciuda acţiunilor sale urâte împotriva prieteniilor săi.

Ce fel de etică este aceasta? Şi ce fel de principii? Ce fel de măreție? Ce fel de respect şi milă pentru o femeie, chiar dacă aceasta era dușman?

Aceasta este măreția lui Mohammed () şi a companionilor săi şi măreția Islamului ce i-a învățat toate acestea.

 3. Comportamentul său nobil față de prizonierii de război:

În ciuda acordurilor cu privire la drepturile omului şi la tratatele internaționale, prizonierii de război încă suferă tortura violențelor psihologice şi fizice, precum şi din cauza încălcării flagrante a drepturilor omului.

Cu toate acestea, de mai bine de paisprezece secole, Mesagerul Mohammed () a legiferat o metodă mare pentru întreaga lume cu privire la modul în care sunt tratați prizonierii de război, pe care, dacă omenirea ar aplica-o, ar găsi o  cale de ieșire din criză pentru cei captivi în această lume confuză. Această criză încă îi revoltă pe toţi cei care dețin o conștiință şi principii morale nobile şi aceasta pentru că Mohammed () a oprit încălcarea drepturilor omului, indiferent de motiv.

Așadar, este interzisă atât tortura fizică sau psihologică a celor captivi, cât şi blestemarea lor, ba chiar să nu le oferi hrană și lichide. Dimpotrivă, Mohammed () şi companionii săi au mers până în punctul în care le-a oferit celor captivi dreptul la hrană și lichide.

Această scenă a fost descrisă şi lăudată de un verset din Coran:

﴿وَيُطْعِمُونَ الطَّعَامَ عَلَىٰ حُبِّهِ مِسْكِينًا وَيَتِيمًا وَأَسِيرًا﴾) الانسان(8:

 „Şi ei dau hrană, în ciuda (nevoii şi) dragostei lor pentru ea (sau: „din iubire pentru El”) celor sărmani, orfanilor şi captivi (în război).” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 76:8]

Judecaţi acum acest comportament măreț al lui Mohammed () şi al companionilor săi (Allah să fie mulţumit de ei!) față de prizonieri.

În zilele noastre, prizonierii au cu adevărat nevoie să trăiască în lumea lui Mohammed (), să fie tratați la fel cum i-a tratat el pe cei captivi, cu milă şi respectând natura lor omenească, care le-au fost răpite prin intermediul armelor de distrugere în masă şi a războaielor sub nume ilicite.

Studiind caracterul

 Profetului Mohammed ()

Allah Cel Atotputernic spune:

﴿لَّقَدْ كَانَ لَكُمْ فِي رَسُولِ اللَّهِ أُسْوَةٌ حَسَنَةٌ لِّمَن كَانَ يَرْجُو اللَّهَ وَالْيَوْمَ الْآخِرَ وَذَكَرَ اللَّهَ كَثِيرًا﴾) الأحزاب(21:

„Ați avut voi în Trimisul lui Allah o pildă frumoasă, pentru cel care nădăjduiește în Allah şi în Ziua de Apoi şi Îl pomenește pe Allah mereu” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 33:21]

Vom încerca să explorăm unele dintre aspectele unice ale caracterului şi biografiei Profetului (). În acest sens, să ne rugăm sincer ca mulți dintre noi să înceapă un proces de schimbare pentru a dobândi multe dintre aceste trăsături ale Profetul nostru iubit () şi pentru a le aplica in shā Allah (cu Voia lui Allah).

În anul 610 e.n., Profetul Mohammed (), ultimul şi pecetea tuturor Profeților (Pacea fie asupra lor!), a început să primească Revelaţia.

Allah Preaînaltul spune:

﴿مَّا كَانَ مُحَمَّدٌ أَبَا أَحَدٍ مِّن رِّجَالِكُمْ وَلَٰكِن رَّسُولَ اللَّهِ وَخَاتَمَ النَّبِيِّينَ ۗ وَكَانَ اللَّهُ بِكُلِّ شَيْءٍ عَلِيمًا﴾  (الأحزاب:40)

 „Mohammed nu este tată niciunuia dintre bărbații voștri (Mohammed nu a avut decât fiice, căci fiii săi au murit la o vârstă foarte fragedă, iar pe Zaid l-a adoptat), ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeților (în sensul că șirul Profeților şi al Profețiilor s-a încheiat cu el, care este ultimul dintre Profeți) şi Allah este ʻAlīm (Atoateștiutor, Omniscient).” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 33:40]

Mohammed () a oferit un model pentru modul în care oamenii ar trebui să trăiască ca indivizi şi ca membri ai societății. Adevărurile revelate şi învățate de el subliniază că această lume nu s-a făcut singură, ci a fost creată de un Singur Dumnezeu (Allah), Care continuă să Vegheze asupra ei. Toţi oamenii sunt robii lui Allah şi sunt responsabili în Faţa Lui pentru acțiunile lor. Moartea nu este sfârșitul vieții; ci, mai degrabă, este începutul unei lumi veșnice, în care dreptcredincioşii se vor bucura de binecuvântarea Paradisului, iar păcătoşii vor sălășlui locui în Focul Iadului.

Profetul Mohammed () a schimbat cursul istoriei umane şi a captat imaginația lumii prin Voia lui Allah. El () i-a învățat o religie care se bazează pe:

1. adorarea unui Singur Dumnezeu Nemuritor (Allah Cel Atotputernic);

2. credința în ceea ce este real, nu în superstiții;

3. învățarea oamenilor să utilizeze natura (în locul adorării ei), deschizând astfel calea pentru o epocă științifică;

4. acordarea puterii politice poporului şi nu unui sistem ereditar, menținând-o în mâinile unui singur monarh sau șef de trib;

5. arătarea oamenilor din întreaga lume – prin exemplul Profetului () – cum să trăiască, cum să coopereze şi cum să lucreze într-o atmosferă dreaptă şi plină de pace, şi nu una a cruzimii şi a asupririi;

6. învățarea că, dacă o persoană se teme că face ceva ce nu este pe Placul lui Allah Cel Atotputernic nu mai are vreun alt motiv pentru care să se teamă;

7. învățarea că dacă o persoană se ridică peste impulsurile sale negative şi pesimiste, îi poate învinge pe toți dușmanii, iar dacă o persoană poate sacrifica această lume pentru viaţa viitoare, în cele din urmă va avea cea mai bună în ambele lumi.

 ● Misiunea lui

Timp de 23 de ani, Profetului Mohammed () i-a fost încredințată răspândirea cuvintelor și a Mesajului lui Allah adresat întregii omeniri. Acest rol este cel care l-a condus la un conflict cu poporul său. El () a fost încercat cu toate formele de adversitate, de la durerea foamei la emoțiile luptei. Cu toate acestea, în cei 23 de ani ai misiunii sale, Profetul () a rămas întotdeauna drept şi statornic în acțiunile sale. Comportamentul său a fost guvernat de teama față de Allah. În timpul acestei misiuni, el () a schimbat istoria Arabiei şi a pus bazele unei schimbări permanente în istoria lumii.

În o sută de ani, această revoluție religioasă a condus la declinul şi apoi la înfrângerea Imperiilor Persan, Sasanid şi Bizantin. Islamul a pătruns în:

1. din Irak şi Iran până la Bukhara, Uzbekistan, în Est;

2. din Siria și Palestina până în Egipt şi apoi în Africa de Nord, în Vest .

Contrar pretinderilor de astăzi, Mesajul Divin revelat Islamului a venit cu scopul revitalizării şi confirmării religiei lui Allah, care i-a fost  revelată lui Avraam şi urmașilor săi, Ismail şi Isaac, precum şi descendenților acestora, printre ei aflându-se Moise (care a adus iudaismul) şi Isus (care a adus creștinismul) (Pacea fie asupra lor!).

Această religie nobilă, a cărei Carte este păstrată cu siguranța de către Allah Cel Atotputernic pentru eternitate, a deschis oportunități noi, neexplorate de rasa umană. Ea a adus perioada democrației şi a libertății de exprimare în lume. De asemenea, ea a ajutat la realizarea de noi descoperiri în lumea științei prin încurajarea oamenilor de a-și folosi cel mai valoros cadou — mintea sau intelectul. Islamul încurajează rasa umană să caute adevărul religios şi să exploreze fenomenele științifice pentru a ridica standardul și calitatea vieții.

Se pune o mare întrebare: cum a putut Profetul () şi companionii săi bine învățați şi credincioși să răspândească Islamul în doar câțiva ani şi cu foarte puține pierderi umane? Haideţi să observăm caracterul Profetului () pentru a învață de la acest exemplu bun.

 ● Comportamentul său exemplar

Profetul Mohammed () a avut o personalitate perfect echilibrată. El () fost răbdător, sincer, generos, precum şi exemplul cel mai înalt de noblețe umană. S-a disciplinat stând departe de certuri şi tertipuri. El () nu s-a implicat niciodată în rostirea de cuvinte urâte sau în abuzuri. Chiar și înainte de primirea Profeției, el () a fost numit As-Sādiq Al-Amīn (cel sincer şi cel demn de încredere).

El () a avut toate oportunităţile pentru a trăi o viaţă confortabilă şi chiar pentru a deveni regele Arabiei, însă a refuzat toate acestea de dragul stabilirii unei noi ordini: aceea a Islamului şi aceasta din dorinţa lui de a căuta adevărul.

Timpul ocupă un loc important în învățăturile Profetului (). Companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!) au învățat în școala profetică. Ei își împărțeau timpul în felul următor:

1. o parte pentru adorarea lui Allah Cel Atotputernic;

2. o parte pentru autoexaminare;

3. o parte pentru a reflecta la misterele creației;

4. o parte pentru mâncare, lichide şi bucuria vieții sociale.

Să aruncăm o privire asupra unora dintre poveştile pe care le regăsim în biografia Profetului Mohammed (), pentru a face cunoștință cu unele dintre manierele sale sublime.

Profetul Mohammed () a trăit printre ceilalți ca un egal al acestora. Nicio critică amară sau provocare nu îl făcea să își piardă calmul şi nicio laudă nu îl determina să fie vanitos. Trăia cu o asemenea taqwā (evlavie şi teamă de Allah) încât a fost mereu un exemplu de modestie şi de compasiune. Vorbea puțin. Mergea într-un mod care sugera respect şi smerenie înaintea lui Allah Cel Atotputernic. Critica nu îl înfuria niciodată. El () afirma că este robul lui Allah şi acționa așa cum i se potrivește unui slujitor al lui Allah.

Spre sfârșitul vieții Profetului (), soția sa egipteancă, Mariyah Al-Qibtiyah, a dat naștere unui copil frumos, Ibrāhīm, către sfârșitul anului 8 al calendarului hijri. Ibrāhīm a murit în anul 10 hijri (632 e.n.), pe când avea doar un an şi jumătate. Profetul () a plâns moartea fiului său. În durerea lui cea mai profundă, a rostit aceste cuvinte:

﴿إِنَّ الْعَيْنَ تَدْمَعُ، وَالْقَلْبَ يَحْزَنُ، وَلاَ نَقُولُ إِلاَّ مَا يَرْضَى رَبُّنَا، وَإِنَّا بِفِرَاقِكَ يَا إِبْرَاهِيمُ لَمَحْزُونُونَ﴾ (متفق عليه)

„Ochii varsă lacrimi şi inimile sunt triste, iar noi nu spunem nimic altceva în afară de ceea ce Îl mulţumeşte pe Domnul nostru, o, Ibrāhīm! Cu adevărat, noi suntem trişti din cauza separării de tine.” (Bukhari)

Moartea lui Ibrāhīm a coincis cu o eclipsă de soare. Oamenii din timpurile trecute credeau că eclipsele solare si lunare ar putea fi cauzate de moartea unor persoane importante. Oamenii din Medina au început să-i atribuie eclipsei moartea fiului Profetului (), Ibrāhīm. Foarte nemulțumit de acest lucru, Profetul () a adunat oamenii şi le-a spus:

﴿إِنَّ الشَّمْسَ وَالْقَمَرَ لاَ يَنْكَسِفَانِ لِمَوْتِ أَحَدٍ مِنَ النَّاسِ ، وَلَكِنَّهُمَا آيَتَانِ مِنْ آيَاتِ اللَّهِ ، فَإِذَا رَأَيْتُمُوهُمَا فَقُومُوا فَصَلُّوا﴾ (متفق عليه)

 „Eclipsele solare și lunare nu sunt cauzate de moartea sau de naşterea cuiva; ci acestea sunt două dintre Semnele lui Allah. Aşadar, atunci când le vedeţi (eclipsele) rugaţi-vă.” (Bukhari, Muslim şi Nasa’i)

În timpul uneia dintre călătoriile Profetului (), grupul de călători a dorit să gătească o capră. Unul dintre ei s-a oferit voluntar să o sacrifice, altul să o curățe de piele, iar altul să o gătească. Profetul () a spus că el va aduna lemne pentru foc. Deși companionii săi erau pregătiți să facă toată munca, Profetul () a vrut să ajute şi să facă parte din munca în echipă. El () nu s-a considerat niciodată a fi peste companionii săi.

La trei ani după hijrah (emigrarea) la Medina, adversarii din Mecca au organizat un asalt împotriva noii comunității musulmane şi a avut loc bătălia de la Uhud. Inițial, musulmanii au avut control până când au fost comise unele greșeli pe câmpul de luptă ce i-au făcut pe cei din Mecca să-i atace pe musulmani din spate. Profetul () a fost lăsat singur, înconjurat de forțele armate ale inamicului care avansau înspre el, iar și-a strigat companionii.

Îngerului Gavriil (Pacea fie asupra sa!) i s-a poruncit  de către Allah Cel Atotputernic să coboare cu următorul verset din Coran:

﴿لَيْسَ لَكَ مِنَ الْأَمْرِ شَيْءٌ أَوْ يَتُوبَ عَلَيْهِمْ أَوْ يُعَذِّبَهُمْ فَإِنَّهُمْ ظَالِمُونَ﴾ (آل عمران:(128

„Tu, (Mohammed) nu ai niciun amestec în aceasta; fie că El primește căința lor, fie că îi osândește, pentru că ei sunt într-adevăr nelegiuiți (numai Allah Hotărăște în legătură cu aceasta).” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Nobil, 3:128]

Aplicând acest verset, Profetul (), după cum relatează ʻAbd Allah ibn Mas’ūd (Allah să fie mulţumit de el!), spunea suplicația următoare:

﴿رَبِّ اغْفِرْ لِقَوْمِي، فَإِنَّهُمْ لاَ يَعْلَمُونَ﴾ (متفق عليه)

„O, Domnul meu, iartă-l pe poporul meu, pentru că nu știe ce face!” (Bukhari, Muslim şi Ibn Majah)



[1] Acest simbol () se foloseşte cu precădere după numele Profetului Mohammed şi înseamnă: „Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!”

feedback