Câteva sfaturi sincere pentru fiecare creştin

Descriere

Mulţi oameni sunt de acord cu faptul că Cuvântul lui Dumnezeu (Allah) nu poate fi contradictoriu, Ceea ce El a spus despre Sine Însuşi trebuie să fie adevărat. El S-a făcut cunoscut drept Creatorul, Unicul, Iniţiatorul şi Aprovizionatorul. El este Primul, nimic nu este înaintea Sa; Ultimul, nimic nu este după El; Cel mai Înalt, nimic nu este deasupra Sa; Cel mai Aproapiat, nu este nimic nu este în afara Razei Sale de acţiune; şi El cuprinde totul în timp ce se află deasupra Cerurilor, Distinct şi Separat de Creaţiile Sale. Măreţ în Măreţia şi Onoarea Sa, Cel mai Milostiv, Sever în pedeapsă, Atoatecunoscătror, Cel mai plin de Compasiune, Atoateştiutor şi cu Dreptate peste toate; Perfect în toate Numele şi Atributele Sale. El nu este născut şi nici nu zămisleşte. Nu este nimic egal cu El şi nu este nimic asemeni Lui, de aceea, doar Lui I se cuvin toate actele de adorare. În esenţă, religia, aşa cum a fost revelată naţiunilor dinainte de noi şi pentru întreaga omenire, până în Ziua Judecăţii, nu cheamă la adorararea altcuiva în afară de Dumnezeu (Allah).

Download

Detailed Description


 Introducere

Majoritatea oamenilor sunt de acord că Cuvintele lui Allah (Dumnezeu) nu pot fi contradictorii. Ceea ce El a spus despre Sine trebuie să fie adevărat. El s-a făcut cunoscut ca Unicul, Creatorul, Începătorul, Înzestrătorul. El este Întâiul, nimic nu este înaintea Lui; Ultimul, nimic nu este după El; Cel Preaînalt, nimic nu este mai presus de El; El este cel mai aproape de creaţia Sa, nimic nu este dincolo de El; El este Cel cu Har nemărginit, Atotcuprinzătorul; El este deasupra Cerurilor, distinct şi separat de creaţiile Sale; Cel plin de Slavă şi de Cinste, Milostivul, Cel Sever în pedeapsă, Atoateştiutorul, Cel Îndurător, Înţeleptul, Cel Drept, Cel mai Perfect în toate Numele şi Atributele Sale. El nu zămisleşte şi nu este născut. Nimeni nu este egal cu El şi nimic nu este asemeni Lui şi, astfel, El este Singurul care merită să fie adorat.

În esenţă, religia revelată[1] naţiunilor dinaintea noastră şi întregii omeniri până în Ziua Învierii  cheamă la adorarea numai lui Dumnezeu (Allah), fără asociere de parteneri. Fiecare Mesaj de la Dumnezeul Cel Perfect este adevărat şi nu este contradictoriu. El a încredinţat mulţi profeţi şi/sau mesageri, de la începuturile omenirii pe Pământ, cu transmiterea Mesajului Său. Începând cu Adam, Noe, Avraam, Moise, Isus (Pacea fie asupra lor!) şi până la ultimul Profet, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), esenţa religiei a fost şi este următoarea: oamenii trebuie să se supună Creatorului lor, să se închine Lui după cum le-a fost revelat mesagerilor şi/sau profeţilor lor. Acesta este Mesajul adevărat şi Isus (Pacea fie asupra sa!) este unul dintre marii profeţi şi mesageri care a fost trimis fiilor lui Israel, după Moise (Pacea fie asupra sa! ), confirmând Revelaţia pogorâtă lui Moise (Pacea fie asupra sa!) şi Evanghelia pe care el a primit-o de la Allah. Acelaşi Mesaj a fost confirmat şi de Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a crezut în adevărata Evanghelie a lui Isus (Pacea fie asupra sa!) şi a transmis omenirii Revelaţia finală şi cea mai completă, Coranul. 

Coranul, fiind Cuvântul lui Allah, confirmă adevărata natură a lui Isus (Pacea fie asupra sa!), acest lucru nefiind cunoscut de mulţi. Această carte va introduce cititorul în textele coranice legate de Isus (Pacea fie asupra sa!,) sperând că astfel va deveni clar adevărul privind personalitatea lui.

Saaleh As-Saaleh


 Un Miracol... Şi Omul a Fost Născut

O familie de onoare

Familia lui Isus (Pacea fie asupra sa!) este Familia lui ʻImran. Aceasta a fost o familie aleasă de Allah:

„Allah i-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui ʻImran peste ʻAalameen  (toate lumile, adică peste omenirea şi djinnii din vremea lor), ~ Ca scoborâtori unii din alţii. Allah este Sami’, ‘Alim [Cel care Aude Totul, Atoateştiutor].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:33-34]

O mamă onorabilă aflată sub protecţia lui Allah

Atunci când mama Mariei, soţia lui ʻImran a fost însărcinată, a făcut un jurământ:

„Soţia lui ʻImran a zis: «Rabbi[2] (Allah), Îţi juruiesc (numai) Ţie  ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie (liber de toate muncile pământeşti, să slujească Locul Tău de Adorare)! Primeşte-l de la mine! Tu eşti As-Sami’, Al-ʻAlim [Cel care Aude Totul, Atoateştiutor]!”. [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:35]

Allah a acceptat suplicaţia ei şi s-a născut Maria (Pacea fie asupra ei!), crescută sub protecţia profetului Zaharia (Pacea fie asupra sa!), după cum Allah Preaînaltul a poruncit:

„Domnul ei (Rabb - Allah) a acceptat-o cu bună primire şi a lăsat-o să crească cu bună creştere şi a încredinţat-o lui Zaharia. Şi de fiecare dată când intra Zaharia la ea în Al-Mihraab (un loc de rugăciune sau o cameră separată) în templu (să o viziteze), găsea lângă ea mâncare. Şi a întrebat-o el: «O, Maria, de unde ai aceasta?» Iar ea îi răspundea: «Ea este de la Allah!» Allah îl hrăneşte pe cel pe care El voieşte, fără socoteală!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:37]

Allah a ales-o pe ea peste toate femeile din timpul ei:

„Şi (aminteşte-ţi) când Îngerii au zis: «O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată (te-a purificat de politeism şi necredinţă). El te-a ales peste femeile Al-ʻAalameen (lumilor, adică peste omenirea şi djinnii din vremea ei)!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:42]

Vestea cea Bună

Îngerii i-au adus Mariei (Pacea fie asupra ei!) vestea bună despre naşterea unui „Cuvânt” de la Allah. Cuvântul a fost „Fii!”, şi el a fost! Acesta este Isus, fiul Mariei (Pacea fie asupra lor!):

„Îngerii au zis: «O, Maria! Allah îţi vesteşte un Cuvânt („Fii!” – şi el a fost! Adică Isus, fiul Mariei) din partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa (Isus), fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah]. ~ El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel şi când va fi bărbat între două vârste şi va fi dintre cei evlavioşi».” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:45-46]

„Cuvântul” nu a fost Dumnezeu, a fost un Cuvânt de la Dumnezeu, rostit de El; este Cuvântul „Fii”- şi el a fost! Astfel, Isus (Pacea fie asupra sa!) este o creaţie a Poruncii lui Allah: „Fii!” Aceasta înseamnă că el nu este parte a lui Allah. El, Preaînaltul nu S-a divizat în ceva sau cineva.


 Isus: fără tată pământesc!  Adam: fără tată pământesc şi fără mamă! O creaţie miraculoasă!

 Atunci când Maria (Pacea fie asupra ei!) a primit vestea, a pus întrebarea:

„Ea a zis: «Doamne (Rabbi), cum să am un copil fără să mă fi atins un bărbat?» I-a răspuns El: «Întocmai aşa!» Allah creează ceea ce voieşte El. Când El hotărăşte un lucru, El spune doar «Fii» şi el este de îndată!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:47]

Această creare miraculoasă a sa nu-l face pe Isus (Pacea fie asupra sa!) „fiul al lui Dumnezeu”. Adam (Pacea fie asupra sa!) nu a avut nici mamă, nici tată. De aceea ar trebui să-l numim „Divinitate specială”? Nimeni nu a susţinut acest lucru!

Cugetaţi asupra ceea ce a spus Allah cu privire la Adam şi Isus (Pacea fie asupra lor!):

 „Cu adevărat, înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam, pe care El l-a făcut din lut şi apoi i-a zis (El) lui «Fii!» şi el a fost. ~ Adevărul vine de la Domnul tău şi nu va fi dintre aceia care se îndoiesc!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:59-60]

Allah nu zămisleşte. El, Preaînaltul spune în Coran:

„Şi ei zic: «Cel Milostiv (Allah) şi-a luat un fiu[3]!» ~ Voi spuneţi un lucru cumplit! Aproape că Cerurile se crapă de aceste (vorbe), Pământul se despică şi munţii se prăbuşesc în fărâme, ~ Pentru că ei Îi atribuie Celui Milostiv (Allah) un fiu, ~ În vreme ce nu se cuvine ca Cel Milostiv să-şi ia un fiu! ~ Toţi cei care se află în Ceruri şi pe Pământ vor veni la Cel Milostiv ca robi, ~ El i-a socotit şi i-a numărat pe ei bine. ~ Şi fiecare dintre ei va veni la El în Ziua Învierii singur (fără niciun ajutor, protector sau apărător).” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:88-95]

Conceperea

După conceperea miraculoasă, Maria (Pacea fie asupra ei!) a născut un băiat, sub un curmal:

„Pomeneşte în Carte (Coranul, o, Mohammed, de povestea ei) de Maria, când ea s-a retras de la neamul ei într-un loc spre răsărit.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:16]

 „Şi a pus între ea şi între ei (familia ei) un văl! Şi atunci am trimis Noi[4] la ea Duhul Nostru (îngerul Gavriil), care i s-a arătat cu înfăţişarea unui om adevărat.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:17]

 „A zis ea: «Caut apărare la Cel Milostiv (Allah) faţă de tine! Dacă tu eşti cuvios, (nu te apropia de mine)!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:18]

 „I-a răspuns el (îngerul): «Eu sunt numai un trimis al Domnului tău ca să-ţi vestesc un prunc curat!»[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:19]

„Însă ea a zis: «Cum să am eu un prunc, dacă nu m-a atins niciun bărbat şi nici târfă nu sunt?»[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:20]

 „I-a răspuns el: «Aşa este! Dar Domnul tău a zis: „Acesta pentru Mine-i (un lucru) uşor! Şi-l vom face Noi un semn pentru oameni şi o îndurare din partea Noastră (Allah)! Acesta-i un lucru (demult) hotărât (de Allah)!”»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:21]

„Şi ea l-a zămislit şi s-a retras cu el într-un loc depărtat (în Bethleem, la 4-6 mile de Ierusalim).” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:22]

„Şi-au apucat-o durerile lângă trunchiul unui curmal şi a zis ea: «O, de aş fi murit înainte de aceasta şi cu totul de-aş fi fost uitată!»[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:23]

„Dar (un glas) a strigat-o (pruncul Isus sau Gavriil) de sub ea, zicându-i: «Nu fi mâhnită! Domnul tău a făcut mai jos de tine un pârâiaş!»[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:24]

„Şi scutură spre tine trunchiul de curmal, căci el va lăsa să cadă lângă tine curmale proaspete coapte!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:25]   

„Aşadar, mănâncă, bea şi fii fericită (de copilul tău)! Iar de vei vedea tu vreun om, spune-i lui: «Eu i-am juruit Celui Milostiv (Allah) un post şi de aceea nu voi sta astăzi de vorbă cu niciun om!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:26]

Apoi ea a venit cu pruncul Isus (Pacea fie asupra sa!) la neamul ei, iar lor nu le-a venit  să creadă ceea ce văd:

„Apoi a venit cu el la neamul ei, purtându-l (pe copil în braţe). Şi i-au zis ei: «O, Maria, tu ai făcut Fariyya (un lucru îngrozitor)!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:27]

„O, soră a lui Aaron, tatăl tău nu a fost un om (făcător) de rău, iar mama ta nu a fost o târfă!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 18:28]

Iar Isus (Pacea fie asupra sa!) a început să vorbească din leagăn:

„Ea (Maria) a făcut semn spre el, dar ei au zis: «Cum să vorbim cu acela care este un prunc de leagăn?»[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:29]

 „Dar el (pruncul Isus) a zis: «Eu sunt robul lui Allah! El mi-a dăruit Scriptura şi m-a făcut profet!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:30]

 „Şi El m-a binecuvântat, oriunde aş fi, şi mi-a poruncit Rugăciunea şi Dania (caritatea obligatorie), cât voi trăi.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:31]   

„Şi bunăcuviinţă faţă de născătoarea mea[5]! Şi nu m-a făcut pe mine trufaş, nici ticălos!”  [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:32]

„Şi Sallam (pacea) fie asupra mea în ziua în care m-am născut şi în ziua în care voi muri (după coborârea sa pe Pământ, anterior Zilei Judecăţii) şi în ziua în care voi fi adus la viaţă (înviat din mormântul său în Ziua Judecăţii)[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:33]

Apoi,  Allah subliniază realitatea lui Isus (Pacea fie asupra sa!) pentru toţi cei care au vreo îndoială cu privire la el sau la Mesajul său:

 „«Acesta este Isus, fiul Mariei!» Aceasta este povestea adevărată de care ei se îndoiesc (sau o contestă)!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:34]

„Nu se cuvine ca Allah să-Şi atribuie un fiu[6]! Mărire Lui! Dacă El hotărăşte un lucru, atunci El zice «Fii!», iar el este!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:35]

Lui Isus (Pacea fie asupra sa!) i-a fost dată Revelaţia (Evanghelia adevărată) întărită de miracole, deoarece oamenii din timpul lui au crezut foarte puternic în miracole. Înfăptuirea miracolelor de către Isus (Pacea fie asupra sa!) a ajutat la convingerea oamenilor că el este mesagerul lui Allah.

„Şi El (Allah) îl va învăţa (pe Isus) scrierea şi Al-Hikmah[7] (înţelepciunea), Tora şi Evanghelia.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:48]

„Şi trimis (Isus) la fiii lui Israel (le va zice): «Eu vin la voi cu semn de la Domnul (Rabb) vostru! Eu plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o pasăre vie, cu voia lui Allah. Şi-i voi tămădui pe orb şi pe lepros, şi-i voi învia pe morţi, cu voia lui Allah[8]. Eu vă voi vesti ceea ce mâncaţi şi ceea ce păstraţi în casele voastre. În aceasta este un semn pentru voi, dacă voi sunteţi credincioşi!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:49]

„Eu întăresc ceea ce a fost revelat în Tora mai înainte de mine şi vă voi îngădui o parte din cele ce v-au fost oprite. Eu v-am adus semne de la Domnul vostru, deci fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:50]

Şi un Mesaj clar:

„Allah este Stăpânul (Rabb) meu şi Stăpânul (Rabb) vostru. Aşadar, adoraţi-L pe El (Unicul)! Aceasta este o cale dreaptă!”[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:51]


 Întoarcerea inimilor către Mesajul lui  Isus (Pacea fie asupra sa!)

Isus (Pacea fie asupra sa!) a perseverat în chemarea oamenilor la Calea lui Allah. Prin Voia lui Allah, apostolii săi l-au susţinut în faţa necredincioşilor:

 „Şi când Eu (Allah) le-am revelat apostolilor (prin Isus), zicând: «Credeţi în Mine şi în Trimisul Meu!», au răspuns ei: «Noi credem, deci mărturiseşte că noi suntem cu desăvârşire musulmani (supuşi voinţei lui Allah)!».” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:111]

„Apoi, când Isus a simţit necredinţa lor (a fiilor lui Israel), le-a zis: «Cine sunt sprijinitorii mei (în chemarea) la Allah?» Apostolii au răspuns: «Noi suntem sprijinitorii (religiei) lui Allah! Noi credem în Allah şi fă mărturie (lui Allah)  că noi Îi suntem supuşi (musulmani)! ~ Doamne! Noi credem în ceea ce Tu ai pogorât şi-l urmăm pe Trimis, deci scrie-ne pe noi printre cei care fac mărturie». ~ Şi ei (necredincioşii) au viclenit (să-l ucidă pe Isus), dar Allah a făcut ca planurile lor să nu izbutească, fiindcă Allah este cel mai bun dintre plănuitori!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:52-54]


 Calităţile lui Isus (Pacea fie asupra sa!)

 Isus (Pacea fie asupra sa!) a fost de natură umană, o singură esenţă şi nu trei, şi un Mesager al lui Allah:

„O, voi oameni ai Scripturii (evreii şi creştinii)! Nu exageraţi în privinţa religiei voastre şi nu spuneţi despre Allah decât adevărul! Mesia Isus, fiul Mariei (nu mai mult de atât), este trimisul lui Allah, Cuvântul Său («Fii!» - şi el a fost) pe care El l-a transmis Mariei şi un duh (Ruh) de la El. Credeţi, aşadar, în Allah şi în trimişii Săi. Şi nu spuneţi «Trei!»  (trinitate). Opriţi-vă de la aceasta şi va fi mai bine pentru voi. Allah nu este decât un Dumnezeu Unic. Slavă Lui! Să aibă El un copil? Ale Lui (Allah) sunt cele din Ceruri şi de pe Pământ şi Allah este cel mai bun Wakil (Ocrotitor).” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:171]

„Mesia (Isus), fiul Mariei, nu este decât un trimis, asemenea trimişilor de dinainte de el, iar mama lui (Maria) este o femeie cu evlavie adevărată (Siddeeqah). Amândoi mâncau bucate (ca oricare dintre fiinţele umane, însă Allah nu mănâncă)[9]. Priveşte ce Aayaat (semne, dovezi, evidenţe, revelaţii, etc.)  învederate le trimitem Noi şi apoi priveşte cum sunt ei îndepărtaţi (de la adevăr)!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:75]

Deşi Isus (Pacea fie asupra sa!) este un Ruh (duh) de la Allah, acest lucru nu înseamnă că Isus (Pacea fie asupra sa!) este o parte a lui Dumnezeu Însuşi. Allah l-a numit pe Gavriil Ruhana (sau Ruh, adică Siritul Nostru) şi noi ştim că Gavriil este un înger creat de El. În mod similar, Allah spune despre Ceruri şi Pământ că:

„Şi El v-a supus vouă toate cele care se află în Ceruri şi care se află pe Pământ; toate sunt de la El. Şi întru aceasta se află semne pentru un neam de oameni care chibzuiesc.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 45:13]

În mod evident, Cerurile şi Pământul sunt parte a creaţiei lui Allah şi nu fac parte din Allah Însuşi. De asemenea, putem citi în Coran: Mesagerul lui Allah, Casa lui Allah (referindu-se la Ka’bah din Mecca). Mesagerul, Casa, etc., sunt ca şi  Duhul lui Allah, în sensul că acestea sunt lucruri sau persoane create, Semne onorabile ale lui Allah. Cu toate acestea, atunci când una dintre cele două substantive este Allah, iar cel de-al doilea nu este nici persoană, nici un obiect, atunci acesta nu este un lucru creat, ci o calitate al lui Allah, cum ar fi de exemplu: Cunoaşterea lui Allah etc.

Astfel, Isus (Pacea fie asupra sa!) nu este un atribut (o parte) al lui Allah. De fapt, Allah spune că toţi cei care cred că Isus (Pacea fie asupra sa!) este parte a lui Dumnezeu sunt Kufr (necredincioşi):

„Necredincioşi sunt aceia care zic: «Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei». Spune (o, Mohammed): «Cine L-ar putea împiedica pe Allah, dacă ar voi să-l facă să piară pe Mesia, fiul Mariei, ca şi pe mama lui şi pe toţi care se află pe Pământ? Ale lui Allah sunt împărăţia Cerurilor şi a Pământului, precum şi ceea ce se află între ele. El creează ce El voieşte. Şi Allah este cu putere peste toate! (Qadir)[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:17]

Modul de creare al lui Isus (Pacea fie asupra sa!) este unul dintre semnele Voinţei lui Allah, care dovedeşte Puterea lui Allah de a Crea după Voinţa Sa: dintr-un bărbat şi o femeie (noi), dintr-o femeie fără bărbat (Isus), şi fără bărbat şi fără femeie (Adam):

„...şi am făcut din ea şi din fiul ei (Isus) semn pentru Al-ʻAalameen (omenire şi djinni).” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 21:19]

 Isus (Pacea fie asupra sa!) are onoarea de a fi robul lui Allah:

„Mesia nu se va dezice niciodată de ai fi rob lui Allah şi nici îngerii apropiaţi (lui Allah), iar acela care se dezice de la slujirea Lui şi se arată trufaş îi va aduna la El laolaltă.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:172] 


 Isus (Pacea fie asupra sa!) nu a pretins niciodată că ar fi Dumnezeu (Allah)

Niciunul dintre cei care primesc Revelaţia de la Allah nu poate pretinde despre el însuşi că ar avea Divinitatea sau că este Dumnezeu:

„Nu se cuvine ca un om căruia Allah i-a dăruit Cartea şi Al-Hukma (cunoaşterea şi înţelegerea legilor religiei) şi Profeţia să spună apoi lumii: «Fiţi adoratorii mei, şi nu ai lui Allah», ci (se cuvine să spună): «Fiţi Rabbaaniyyuun (supuşii Domnului, învăţaţi al religiei, cei care practică ceea ce ştiu şi îi învaţă şi pe alţii), pentru că voi aţi învăţat Cartea şi aţi iscodit-o». ~ Şi el nu vă va putea porunci să-i luaţi pe îngeri şi pe profeţi drept Domni. Oare ar putea să vă poruncească necredinţa după ce aţi fost supuşi (ai lui Allah, musulmani)?!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:79-80]

Această declaraţie de la Allah afirmă natura umană a profeţilor şi mesagerilor. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus în legătură cu acest lucru:

„Nu exageraţi în a mă lăuda aşa cum creştinii îl laudă pe fiul Mariei, pentru că eu sunt doar un rob. Deci chemaţi-mă Robul lui Allah şi Mesagerul Său.” [10]

Prin exagerarea în lăudarea lui Isus (Pacea fie asupra sa!)[11] s-a ajuns ca unii să-l considere o divinitate asociată lui Allah! Cu siguranţă, acest lucru înseamnă necredinţă în Allah, Unicul, Perfectul şi Cel Autosuficient:

„Necredincioşi sunt aceia care spun: «Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei!»...” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:72]

Iar Isus (Pacea fie asupra sa!) a subliniat:

„...Doar a zis Mesia (Isus): «O, fii ai lui Israel, adoraţi-L pe Allah, Domnul (Rabb) meu şi Domnul (Rabb) vostru!» Pe cel care aşază lângă Allah pe altcineva, Allah îl va opri de la Rai, iar adăpostul lui va fi Focul şi cei nelegiuiţi nu vor afla ajutor.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:72]         

 Şi iată un avertisment pentru cei cel consideră pe Dumnezeu o treime din trei, un concept neînţeles de mulţi creştini. Acest concept al trinităţii a fost adoptat de biserica pauliană în anul 325 d.H., nefiind niciodată propovăduit de Isus (Pacea fie asupra sa!) însuşi: 

„Necredincioşi sunt şi aceia care spun: «Dumnezeu este treimea din trei (Trinitatea)», căci nu există altă divinitate în afară de Allah cel Unic şi de nu vor înceta să vorbească astfel, îi va atinge şi pe cei necredincioşi dintre ei chin dureros.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:73]

Allah îi cheamă să se căiască, spunând:

„Şi, oare, nu vin ei să se căiască la Allah şi să-i ceară Lui iertare? Allah doară este Ghafur, Rahim [Iertător, Îndurător].”[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:74]

Căinţa este un lucru plăcut în faţa lui Allah, deoarece este o dovadă de supunere Lui, iar această exprimare a căinţei nu are nevoie de niciun intermediar. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Allah este mult mai mulţumit de căinţa robului Său, decât ar fi oricare dintre voi atunci când îşi găseşte cămila pe care a pierdut-o în deşert.” [12]


 Complotul şi Învierea

 Fiecare profet a fost respins de toţi cei care nu au acceptat Mesajul pe care l-a primit de la Allah. Aşa cum au făcut şi cu ceilalţi profeţi trimişi lor, fiii lui Israel s-au opus şi lui Isus (Pacea fie asupra sa!), complotând pentru uciderea lui.

„Noi am încheiat legământ cu fiii lui Israel şi am trimis la ei profeţi. Dar de fiecare dată când vine la ei un trimis cu ceea ce nu era plăcut pentru sufletele lor, parte din ei i-au învinuit că mint, parte din ei i-au omorât.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:70]

Toţi necredincioşii au fost blestemaţi de Allah:

 „Blestemaţi au fost aceia dintre fiii lui Israel care nu au crezut, prin ce au spus David şi Isus, fiul Mariei, şi asta pentru că s-au răzvrătit (împotriva lui Allah şi a Mesagerului Său) şi au călcat poruncile.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:78]

„Şi din pricina necredinţei lor (evreii) şi a clevetirilor grele pe seama Mariei (acuzând-o de preacurvie şi de ticăloşie).” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:156]

 Allah l-a salvat pe Isus (Pacea fie asupra sa!) de limbile şi mâinile lor, luându-l la El:

„Când Allah a spus: «O, Isus! Eu îţi voi da o răsplată îmbelşugată, te voi înălţa la Mine (cu trup şi suflet), te voi mântui de cei care nu cred..»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:55]

„«....Şi i-am respins pe fiii lui Israel de la tine (când au vrut să te omoare), când tu le-ai adus semnele învederate. Iar aceia dintre ei care nu au crezut au zis: Aceasta nu este decât vrăjitorie limpede!».” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 5:110]


 Salvarea lui Isus (Pacea fie asupra sa!)  de la răstignire şi apoi înălţarea lui

Evreii au susţinut şi încă susţin că ei l-au crucificat pe Isus (Pacea fie asupra sa!), însă Allah l-a salvat şi l-a înălţat la El:

„Şi din pricina vorbelor (a evreilor) lor: «Noi l-am omorât pe Mesia Isus, fiul Mariei, trimisul lui Allah!», în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au răstignit pe cruce, ci a fost făcut (cineva) să semene cu el! Cei care au avut păreri diferite în privinţa lui (Isus), au fost în îndoială (în legătură cu moartea lui); ei nu au avut cunoştinţă sigură despre ea (moartea lui), ci doar au urmat unor presupuneri. De bună seamă, nu l-au omorât (pe Isus, fiul Mariei).” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:157]

„Ci Allah l-a înălţat la El (pe Isus). Iar Allah este ʻAziz, Hakim [Puternic şi Înţelept].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:158]

Acesta a fost o mare onoare pentru Isus (Pacea fie asupra sa!)


 Revenirea lui Isus (Pacea fie asupra sa!)

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a vorbit despre revenirea lui Isus (Pacea fie asupra sa!) pe Pământ înainte de venirea Zilei Judecăţii:      

 „...şi el (Isus) va coborî la minaretul[13] alb, în partea de est a Damascului, purtând două veşminte vopsite cu galben-şofran, susţinându-şi mâinile pe aripile a doi îngeri. Când îşi va înclina capul, stropi de sudoare vor cădea, iar când îl va ridica, picuri de mărgăritar se vor împrăştia. Fiecare necredincios ce va simţi mireasma lui va muri, iar răsuflarea sa va ajunge până acolo unde se va putea zări cu privirea. Apoi îl va căuta (pe Dajjal – Falsul Mesia) şi îl va găsi la intrarea în Ludd[14] şi îl va ucide...” [15]

El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mai spus:

„Pe Cel în mâna căruia se află sufletul meu, cu siguranţă, (Isus) fiul Mariei (Pacea fie asupra lor!) în curând va coborî printre voi şi va judeca drept printre oameni, după Legea Coranului (ca un conducător drept), el va rupe crucea şi va ucide porcii şi nu va exista Jizya[16]. Banii vor  fi atât de mulţi încât nimeni nu-i va mai accepta, şi o singură prosternare la Allah (în rugăciune) va fi mai bună decât întreaga lume cu tot ceea ce se află în ea.”

Naratorul acestui hadith a spus ca Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adăugat[17]:

„Dacă vreţi puteţi recita (acest verset din Coran):

«Nu va fi niciunul dintre oamenii Cărţii (evreii şi creştinii) care să nu creadă în el (că Isus este Mesagerul al lui Allah şi fiinţă umană), înaintea morţii sale[18]. Iar în Ziua de Apoi, el (Isus) va fi martor împotriva lor.» [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:159]


 De ce Isus (Pacea fie asupra sa!) va conduce după Coran şi nu după Evanghelie?

 Esenţa religiei lui Allah revelată tuturor profeţilor şi mesagerilor este una: cheamă la adorarea şi supunerea lui Allah Unicul şi negarea zeităţilor false. Acesta este Islamul. Acest Mesaj a existat şi în Evanghelia originală care i-a fost revelată lui Isus (Pacea fie asupra sa!), la fel ca şi în celelalte Scripturi, înainte, şi în Revelaţia finală trimisă omenirii:

„Noi am trimis la fiecare comunitate (Ummah) un trimis (ca să le zică): «Adoraţi-L pe Allah (Unicul) şi ţineţi-vă departe de Taghut (zeităţile false)!...»”  [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 16:36]

„Unica religie acceptată de Allah este Islamul (supunere totală Voinţei lui Allah, respectarea Legilor Sale şi adorarea doar a Lui, Unicul)...” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:19]

Isus (Pacea fie asupra sa!) a confirmat Tora de dinaintea lui şi a propovăduit Evanghelia chemându-i pe fiii lui Israel la supunere faţă de Allah, aşa cum apare şi în Tora. El nu a propovăduit nimic care să contrazică Evanghelia, cum ar fi trinitatea sau atribuirea unui fiu lui Dumnezeu etc. Toate aceste concepte false au fost expuse în ultima Revelaţie, Coranul, unde Allah a declarat că El a încheiat un legământ cu toţi profeţii, inclusiv cu Isus (Pacea fie asupra sa!):

 „Şi (adu-ţi aminte) când Allah a încheiat un legământ cu profeţii, (le-a zis El): «Vă dau vouă o Carte şi Al-Hikmah (Înţelepciune). Apoi, dacă va veni la voi un trimis (Mohammed, Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a întări ceea ce aveţi, voi trebuie să credeţi în el şi să-l sprijiniţi!». Le-a zis El: «Consimţiţi voi şi acceptaţi această învoială cu Mine (pe care am încheiat-o cu voi)«Consimţim!» au răspuns ei. Atunci a zis Allah: «Aşadar fiţi martori, iar Eu Mă aflu împreună cu voi printre cei ce fac mărturie!»[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:81]

Legământul este o mărturie a mesajului unificat al tuturor mesagerilor lui Allah. Firesc, Isus (Pacea fie asupra sa!) este un supus al lui Allah şi al Mesajelor Sale. El a respectat Legământul în care i s-a spus lui de venirea lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). El a adus acest lucru la cunoştinţa fiilor lui Israel, îndeplinind, prin urmare Legământul, şi a cerut adepţilor săi să urmeze ultimul Mesaj trimis omenirii, Coranul, şi să creadă în el, atunci când acesta va ajunge la ei:

„Şi (adu-ţi aminte) când Isus, fiul Mariei, a zis: «O, fii ai lui Israel! Eu sunt trimisul lui Allah la voi, întărind Tora de dinainte de mine şi vestind un Trimis ce va veni după mine şi al cărui nume este Ahmad[19]!» Şi când el (Ahmed, adică Mohammed, Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a adus semnele limpezi, ei au zis: «Aceasta este vrăjitorie învederată!»[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 61:6]

Prin urmare, Isus (Pacea fie asupra sa!) nu va conduce după alte legi decât după Legea lui Allah, iar dat fiind că ultimul Mesaj al lui Allah este Coranul, Isus (Pacea fie asupra sa!) nu va chema oamenii să atribuie parteneri în Divinitate lui Allah. El nu-i va chema pe evrei şi pe creştini să-l considere pe el, sau pe călugări, sau pe rabini parteneri în Divinitate cu Allah:

„Ei (evreii şi creştinii) îi iau pe rabinii lor şi pe călugării lor, precum şi pe Mesia, fiul Mariei, ca Domni în locul lui Allah, în vreme ce li s-a poruncit (în Tora şi în Evanghelie) să nu adore decât un singur Dumnezeu (Allah), în afara căruia nu este alt Dumnezeu[20]. Mărire Lui! El este deasupra celor pe care-i asociază Lui!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 9:31]

  Acesta este motivul pentru care oamenii Scripturii (evreii şi creştinii) sunt chemaţi să se îndepărteze de a adora pe altcineva în afară de Allah:

„Spune (o, Mohammed): «O, voi oameni ai Scripturii, veniţi la un cuvânt comun între noi şi voi: să nu-L adorăm decât pe Allah, să nu-L asociem cu nimic, să nu ne luăm unii pe alţii drept dumnezei, în afară de Allah. Apoi dacă ei vor întoarce spatele, spuneţi-le: Mărturisiţi (cel puţin) că noi suntem supuşi!».” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:64]


 Ce urmează apoi?

Acest mesaj este un sfat pentru creştini în mod particular, iar esenţa lui se adresează, de asemenea, şi celor care urmează alte credinţe în afară de islam. Mesajul este următorul: profeţii, mesagerii, sfinţii, oamenii dreptcredincioşi, copacii, râurile, Luna, Soarele, planetele, stelele, dorinţa, focul, lumina, Budha, preoţii, călugării, rabinii, sheicii, templele, crucile, eroii, oamenii (galbeni, negri sau albi), filosofii, emoţiile etc. sunt toate create într-o formă sau alta. Toate acestea nu sunt autosuficiente şi nu sunt divine. Dreptcredincioşi în faţa lui Allah sunt cei pioşi care urmează, speră, iubesc şi se tem de dragul lui Allah şi care nu Îi asociază Lui parteneri în adorare.

Cei mai nobili dintre toţi oamenii sunt profeţii (Pacea fie asupra lor!) şi cei care i-au urmat, care se supun Voinţei lui Allah. În Coranul cel Glorios ni se spune:

„Spuneţi: «Noi credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost trimis nouă şi în ceea ce i-a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi lui Al-Asbaat (cele douăsprezece seminţii, nepoţii lui Iacob); în ceea ce le-a fost dat lui Moise şi lui Isus şi în ceea ce le-a fost dat [tuturor] profeţilor de către Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei! Noi Lui îi suntem supuşi [musulmani]!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 2:136]

Ultimul dintr profeţi este Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Întreaga omenire este îndemnată să I se supună lui Allah şi Profetului Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

● pentru Viaţa de Apoi, sunt veşti bune pentru cei care sunt ascultători. Allah spune:

„... iar acela care este supus lui Allah şi Trimisului Său (Mohammed – Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), pe acela îl va face (Allah) să intre în Grădini pe sub care curg pâraie (în Paradis), pentru a rămâne veşnic în ele, iar aceasta este mare izbândă.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:13]

Cât pentru cei care sunt neascultători şi depăşesc limitele impuse de religie, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adus Cuvintele Domnului său:

„Însă pe acela care nu este supus lui Allah şi Trimisului Său şi calcă orânduielile Lui, îl va face Allah să intre în Foc, rămânând veşnic în el şi el va avea parte de chinuri înjositoare.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:14]

Veştile bune şi avertizările aduse de către mesageri (Pacea fie asupra lor!) sunt factorii cheie ce influenţează sufletul omului. În mod natural, sufletul aspiră la ceea ce este bun şi iubeşte să evite ceea ce este rău. Mesagerii (Pacea fie asupra lor!) au luminat sufletul omului prin informarea lui despre o răsplată măreaţă (Paradisul), ce poate fi câştigată prin intermediul unei credinţe puternice şi prin fapte bune. După aflarea acestei veşti, omul este dornic să câştige un bine atât de măreţ. De asemenea, atunci când acesta va afla despre răul cel puternic ce i se poate întâmpla (Focul Iadului) dacă Îl respinge pe Allah şi Mesajul Său, omul se va abţine de la a comite ceea ce poate produce durere pentru el însuşi.

Vestea cea bună despre Binecuvântările lui Allah este un fapt care aduce dulceaţa inimii şi satisfacţia sufletului, ca şi plăcere pentru simţurile noastre interioare. Iată ceea ce ne spune Allah Preaînaltul despre Paradis:

(Ei se vor afla) pe paturi împletite ~ Întinşi pe ele faţă în faţă. ~ Şi se vor plimba printre ei (servindu-i) feciori veşnic tineri, ~ Cu potire, cu ulcioare şi cu un pahar de la un izvor, ~ Nu vor avea dureri de cap de la ele şi nici nu vor fi ameţiţi. ~ Şi vor găsi fructe dintre cele pe care şi le aleg ~ Şi carne de pasăre pe care o poftesc, ~ Şi (acolo vor fi) hurii (femei credincioase) cu ochii mari (asemănători soţiilor celor care sunt al-muttaqun - cei pioşi) ~ Asemenea mărgăritarelor ascunse, ~ Drept răsplată pentru ceea ce au împlinit. ~ Şi nu vor auzi în ele nici vorbe deşarte, nici învinuiri de păcat ~ Ci numai cuvântul: «Pace! Pace![21]» Şi oamenii mâinii drepte – ce sunt oamenii mâinii drepte? ~ [Ei se vor afla printre] jujubierii fără spini ~ Şi bananierii cu ciorchini rânduiţi ~ Sub umbră întinsă ~ Şi lângă apa care curge ~ Şi roade multe, ~ Fără întrerupere şi fără oprelişte (prin schimbarea anotimpurilor) ~ Şi paturi ridicate. ~ Noi le-am ridica pe ele (pe hurii) desăvârşite ~ Şi le-am făcut pe ele neprihănite, ~ Mlădioase şi toate de o vârstă.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 56:15-37]

● vor contempla cu privire la cei aflaţi în Casa Suferinţei: Iadul. Allah ne spune în Coranul cel Glorios:

„Iar oamenii mâinii stângi – ce sunt oamenii mâinii stângi? ~ (Ei se vor afla în mijlocul) vântului arzător şi apei clocotite, ~ La o umbră de fum negru, ~ Nici răcoros, nici plăcut. ~ Cu adevărat, ei au fost înainte de aceasta în îndestulare.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 56:41-45]

Ei au preferat să îi adore pe alţii în locul lui Allah în loc să Îl adore doar pe adevăratul lor Domn şi Creator. Ei i-au creat parteneri lui Allah. Aceasta (cele arătate mai sus) sunt rezultatul ingratitudinii lor, subestimării şi relei opinii cu privire la Allah:

„Apoi, voi cei care sunteţi rătăciţi şi tăgăduiţi (Ziua Învierii) ~ Cu adevărat veţi mânca dintr-un pom de zaqqum (un pom din infern, asemănător cu pomii din deşert care face cele mai amare şi urâte fructe) ~ Şi vă veţi umple burţile din el ~ Şi veţi bea, pe deasupra, apă clocotită; ~ Aşadar, veţi bea cum beau cămilele însetate. ~ Acesta este ospăţul [răsplata] lor în Ziua Judecăţii].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 56:51-56]


 Notă finală

Vă cer să fiţi corecţi şi să nu lăsaţi ura pe care o simţiţi astăzi să se îndrepte împotriva islamului şi ca anumite fapte rele ale unor musulmani să stea între voi şi cunoştinţele voastre cu privire la Islam.[22]

Adevăratul subiect este mântuirea omului. Fiecare va fi responsabil pentru propriile fapte, iar religia lui Allah este una destul de cuprinzătoare: ea se ocupă, pe bună dreptate, şi de necredincioşi, şi de făcătorii de rău.

Allah este Cel Drept şi Înţelept, de aceea, întreaga omenire este chemată pentru a I se supune doar Lui, Unicul. El, Preaînaltul, vrea ca întreaga Sa creaţie să se afle dincolo de adorarea oricărui alt lucru în afara Sa. Aceasta este semnificaţia islamului, iar ea corespunde cu firea naturală a omului, cu care acesta a fost creat. În Ziua Judecăţii, oamenii vor fi judecaţi în conformitate cu modul în care ei au acceptat sau respins Poruncile lui Allah, trimise odată cu ultima Revelaţie, Coranul.            

În final, în cazul în care vă întrebaţi de ce am citat în această carte anumite versete atribuite Bibliei, ştiut fiind faptul că în interiorul acesteia apar modificări, voi explica aceasta după cum urmează:

1. poziţia islamică cu privire la Biblie este aceea potrivit căreia ea conţine atât adevăr, cât şi minciună. Criteriul pe baza căruia poate fi găsit adevărul este acela de a cerceta Revelaţia trimisă după ea (Coranul), unde este afirmat cu claritate. Aşadar, tot ceea ce este în concordanţă cu Coranul este adevărat; în caz contrar, este minciună.

2. din cauza amestecului de adevăr şi minciună, Allah a abrogat atât Biblia, cât şi Tora, făcând Coranul ultima Mărturie până în Ziua Învierii.

3. prin urmare, citatele făcute fie sunt în concordanţă cu Coranul, fie Coranul vine să le corecteze.

Şi la Allah ne vom întoarce cu toţii pentru Judecată...

Saaleh As-Saaleh


 Appendix  Profetul Isus (Pacea fie asupra sa!) şi Profetul Mohammed

(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în Biblie[23]

~ Evidenţe biblice care atestă faptul că Isus (Pacea fie asupra sa!) este un rob al lui Dumnezeu, neavând nimic Divin ~

De:

Dr. Muhammad Taqeeuddeen

Al-Hilaali


 Introducere

Toată slava şi gloria I se cuvin lui Allah; Unicul, care are Nume şi Atribute perfecte, care nu are început şi care nu este născut. El nu are pe nimeni egal, căci El este Cel Atotputernic şi Omnipotent. El i-a trimis pe profeţi şi mesageri cu un Mesaj care să călăuzească întreaga omenire către lumina monoteismului, pentru a Îl adora pe El, Unicul, Singurul demn de adorare, şi pentru a îi avertiza cu privire la consecinţele teribile aduse de politeism şi de asocierea de parteneri în adorarea lui Allah.

Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra tuturor profeţilor şi mesagerilor şi în special asupra lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ultimul dintre profeţi, ca şi asupra tuturor celor care îl urmează pe Calea cea Dreaptă până în Ziua Învierii!

 Creştinismul: oameni fără religie;  Islamul: religie fără oameni

Unui musulman nu îi lipsesc niciodată dovezile cu privire la puritatea şi adevărul religiei sale, însă, ceea ce îi lipseşte, sunt acei fraţi adevăraţi întru credinţă, care să fie fermi în credinţa lui Allah şi care să creadă în ultimul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care să ateste adevărul. Cu adevărat, în aceste timpuri, islamul este o religie fără de oameni (propovăduitori), în timp ce creştinismul înseamnă oameni fără de religie şi, cu toate acestea, prin eforturile lor, prin spiritul aventuros, răbdare şi contribuţii monetare, ei sunt capabili să falsifice adevărul şi să facă ca minciuna să pară adevărată.

Din păcate, în această epocă materialistă, omenirea a devenit sclava averii, modei şi locuinţelor, uitând că nu este nimeni demn de adorare în afară de Allah şi că în El, Unicul, trebuie să îşi pună toată încrederea.

 Isus (Pacea fie asupra sa!) şi diavolul în Biblie

În Biblie, în Noul Testament, în capitolul al patrulea al Evangheliei lui Matei, în versetele şase şi şapte, ni se arată în mod clar că Isus (Pacea fie asupra sa!) este un rob ascultător şi muritor, iar Dumnezeu este Stăpân şi Domn, potrivit spuselor sale din versetul al şaptelea:

«De asemenea este scris», a zis Isus: «Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.»

În acest capitol, putem citi că diavolul l-a purtat cu adevărat pe sus pe Mesia, pe care l-a dus din loc în loc. Aşadar, se naşte întrebarea: cum poate diavolul să îl poarte din loc în loc pe Dumnezeu?! Slava fie asupra lui Allah, care este deasupra unei asemenea blasfemii!

Apoi, diavolul îi cere să se prosterneze în faţa sa şi să îl adore pe el, ba chiar îl tentează cu averi lumeşti. Cum ar putea diavolul să îndrăznească să comită o asemenea obrăznicie cu Dumnezeu?!

Atunci când diavolul a dorit să îl determine pe Isus (Pacea fie asupra sa!) să se supună poruncilor sale, el (Isus – Pacea fie asupra sa!) i-a răspuns:

„...este scris: «Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.»(Matei 4:10)

 Fiii lui Dumnezeu

Isus (Pacea fie asupra sa!) nu s-a numit niciodată pe sine Fiul lui Dumnezeu, după câte ştiu, însă obişnuia să spună despre sine că este „fiul omului” (Marcu 2:10) şi, în ciuda faptului că a auzit acel nume folosit pentru sine însuşi, nu s-a opus, după cum ne spune Biblia, însă nici nu a considerat că acest titlu este unul exclusiv pentru el.

Potrivit termenului biblic utilizat în Vechiul şi Noul Testament, orice persoană care se teme de Allah şi este dreptcredincioasă este considerată a fi „fiul lui Dumnezeu”. În Matei 5:9 putem găsi:

„Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!”

De asemenea, în Matei 5:45, ni se spune:

„Ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în Ceruri...”

 Dumnezeu Tatăl

În Matei 5:48, putem citi:

„Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.”

De asemenea, în Matei 6:1, găsim:

„...altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în Ceruri.”

Mai mult decât atât, în Matei 7:21, putem citi:

„Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în Ceruri.”

N.B! Termenul „Doamne” din acest verset a fost tradus prin Rabb în versiunea arabă a Bibliei, astfel încât oamenii să fie convinşi că Isus (Pacea fie asupra sa!) este Dumnezeu! Însă, dacă cineva studiază şi restul versetului, va observa că acesta este mărturie asupra supunerii Mesiei (Isus – pacea fie asupra sa! – în faţa Voinţei lui Dumnezeu). De aceea, traducerea corectă a acestui verset ar fi în felul următor:

„Nu oricine-Mi zice: «O, Stăpânul meu!» va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în Ceruri.”

În Matei 11:25, găsim:

„În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: «Te laud, Tată, Doamne al Cerului şi al Pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.»

Astfel, este evident din citirea versetelor anterioare din Biblie că termenul de „Tată” este utilizat pentru Dumnezeu în numeroase locuri ale Cărţii sfinte, însă nu este niciodată utilizat în mod exclusiv pentru Mesia (Isus – Pacea fie asupra sa!).

 Isus (Pacea fie asupra sa!) – adoratorul

În Matei 14:23 putem citi:

„După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage...”

Astfel, dacă el (Isus – Pacea fie asupra sa!) este Dumnezeu sau parte a lui Dumnezeu, atunci de ce se ruga? Este ştiut faptul că rugăciunea este dintotdeauna o formă de adorare, arătând nevoia şi dependenţa cuiva de Mila lui Allah Cel Atotputernic, după cum a fost menţionat în Coranul cel Nobil:   

„O, oameni! Voi sunteţi săraci [şi aveţi nevoie] de Allah, iar Allah este Ghaniyy, Hamid [Cel De ajuns pentru Sine (şi) Cel Vrednic de Laudă].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 35:15]

De asemenea, mai găsim:

„Toţi cei care se află în Ceruri şi pe Pământ vor veni la Cel Milostiv ca robi.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 19:93]

 O poveste biblică

În Matei 15:22-28, putem citi:

„Şi iată că o femeie canaanită a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: «Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac.» ~ El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: «Dă-i drumul, căci strigă după noi.» ~ Drept răspuns, El a zis: «Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.» ~ Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: «Doamne, ajută-mi!» ~ Drept răspuns, El i-a zis: «Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!» ~ «Da, Doamne», a zis ea, «dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.» ~ Atunci Isus i-a zis: «O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.» Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.”

În această poveste a femeii din Canaan, sunt câteva puncte demne de reţinut:

1. lipsa de milă şi de dragoste arătată de Isus (Pacea fie asupra sa! – dacă incidentul este relatat în mod corect);

2. discriminare degradantă cu privire la nobilii tribului său, însă nu şi pentru alţii;

3. mândrie tribală decadentă şi prejudicii împotriva celor din jur, pe care îi numeşte câini;

4. o femeie politeistă ignorantă dezbate cu el şi câştigă dezbaterea.

 Isus (Pacea fie asupra sa!) – Profetul lui Allah

În Matei 19:16-17, putem citi:

„Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: «Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?» ~ El i-a răspuns: «De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.»

Astfel, din acest verset putem observa confirmarea supunerii sale (în faţa Voinţei lui Allah).

De asemenea, în Matei 21:45-46, găsim:

„După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei ~ şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele Îl socoteau drept proroc.”

Aici apare dovada că toţi cei care au crezut în Isus (Pacea fie asupra sa!) în timpul vieţii sale nu au crezut că el este Dumnezeu sau Fiul lui Dumnezeu sau parte a doctrinei Trinităţii, însă ei au crezut în el doar ca profet. Cu adevărat, aceasta este o dovadă limpede împotriva celor care cred în Divinitatea lui Isus (Pacea fie asupra sa!)... doar dacă ei ar medita asupra acestui fapt...

 Isus (Pacea fie asupra sa!) – rob al lui Allah

În Matei 23:8, putem citi:

„Voi să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.”

Aici, este dovada clară că Isus (Pacea fie asupra sa!) a fost un rob al lui Allah şi că există un Singur Stăpân şi Domn şi Acesta este Allah. În versiunea arabă a Bibliei, acest verset a fost tradus în aşa fel încât Isus (Pacea fie asupra sa!) să fie considerat a fi Stăpân şi Domn, în timp ce în versiunea englezească, termenii utilizaţi se apropie mai mult de forma originală.

În Matei 23:9, găsim:

„Şi «Tată» să nu numiţi pe nimeni pe Pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în Ceruri.”

Din acest verset, se poate observa că această relaţie de „tată” şi „fiu” este destinată să fie o relaţie între Dumnezeu şi robii Săi: se înţelege într-un sens general şi nu în mod specific pentru Isus (Pacea fie asupra sa!).

În Matei 24:36, putem citi:

„Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din Ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”

Aceasta este o dovadă limpede că Ceasul final rămâne necunoscut oricui altcuiva în afară de Allah, iar din versetul de mai sus putem observa că ştiinţa lui Isus (Pacea fie asupra sa!) este imperfectă, la fel ca la oricare altă persoană, doar Allah este Atoateştiutor şi Omniscient.

În Matei 26:39, găsim:

„Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: «Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.»

De aici, putem observa că persoana care vorbeşte nu cunoaşte Voinţa lui Allah şi înţelegem că cel care vorbeşte este, de fapt, robul lui Allah.

 Alcătuirea Bibliei

În Matei 27:7-8, putem citi:

„Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia «Ţarina olarului» ca loc pentru îngroparea străinilor. ~ Iată de ce ţarina aceea a fost numită până în ziua de azi: «Ţarina sângelui.»

Din aceste versete, putem înţelege că Biblia (Noul Testament) nu a fost scrisă în timpul vieţii lui Isus (Pacea fie asupra sa!), ci aceasta a fost realizată la mult timp după ce evenimentele descrise au avut loc, fiind descrise din memoria oamenilor.

În Matei 27:46, găsim:

„Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: «Eli, Eli, lama sabactani?», adică: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?»

Conform creştinilor, Isus (Pacea fie asupra sa!) a plâns cu voce tare, folosind cuvintele de mai sus, în timp ce era răstignit pe cruce. Prin aceasta, necredincioşii Îi aduc o insultă imensă lui Allah.  Mai mult decât atât, este puţin probabil ca aceste cuvinte să fi fost folosite de un profet al lui Allah, deoarece un profet ştie că Allah nu îşi încalcă niciodată o promisiune făcută, iar profeţii nu s-au plâns niciodată împotriva lui Allah.

 Isus (Pacea fie asupra sa!) – predicator al monoteismului (tawhiid)

În Ioan 17:3, găsim scris:

„Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”

De asemenea, în Marcu 12:28-30, putem citi:

„Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: «Care este cea dintâi dintre toate poruncile?» ~ Isus i-a răspuns: «Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn”; ~ şi: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta.”; iată porunca dintâi.»

În Marcu 12:32 găsim:

„Cărturarul I-a zis: «Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El.»

În Marcu 12:34 putem citi:

„Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi i-a zis: «Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.»...”

Prin aceste versete, Isus (Pacea fie asupra sa!) însuşi  a mărturisit că Dumnezeu este Unul Singur şi că nu este nimeni demn de adorare în afară de el şi că oricine crede în Unicitate Sa va fi alături de Împărăţia lui Allah. De aceea, oricine îi asociază parteneri lui Allah sau crede în Trinitate se află departe de Împărăţia Sa, iar oricine este departe de Împărăţia lui Allah este un duşman al Său.

În Matei 24:36, citim:

„Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”

Adaug: un text similar a fost citat de la Matei, care este în concordanţă perfectă cu ceea ce găsim scris în Coran şi anume că nimeni nu ştie când va sosi Ceasul (Ziua Judecăţii) cu excepţia lui Allah. Acest lucru demonstrează că Isus (Pacea fie asupra sa!) a fost un rob al lui Allah şi că nu avea nicio formă Divină: faptul că el era o întrupare a lui Dumnezeu nu este altceva decât o invenţie a oamenilor din Canaan.

În Ioan 20:16-18, găsim:

„Isus i-a zis: «Marie!» Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: «Rabuni!», adică: «Învăţătorule!»«Nu mă ţine», i-a zis Isus, «căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.» ~ Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.”

În cuvintele de mai sus, putem observa că Isus (Pacea fie asupra sa!) mărturiseşte în mod clar că Allah este Dumnezeul său şi Dumnezeul celor prezenţi, neexistând niciun fel de diferenţă între adorarea sa şi adorarea lor şi credinţa în Unicitatea lui Allah.

Cu adevărat, cei care cred că Isus (Pacea fie asupra sa!) este Dumnezeu comit blasfemie la adresa lui Allah şi îl trădează pe Mesia (Isus – Pacea fie asupra sa!), la fel cum o fac şi cu toţi profeţii şi mesagerii lui Allah (Pacea fie asupra lor!).

 Profeţii biblice despre venirea lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

În Ioan 14:15-16, găsim scris:

„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. ~ Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.”

Teologii musulmani au spus că acest „alt Mângâietor” este Mohammed, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi faptul că el „va rămâne în veac” se referă la perpetuarea legilor sale şi a modului său de viaţă, la fel ca şi la Carte (Coranul), care i-a fost revelată lui.

În Ioan 15:26-27, citim:

„Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine. ~ Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.”

De asemenea, în Ioan 16:5-8, găsim:

„Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis; şi nimeni din voi nu Mă întreabă: «Unde Te duci?» Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. ~ Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite. ~ Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.”

Mai mult, în Ioan 16:12-14, este scris:

„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. ~ Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. ~ El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”

În Ioan 16:16, este scris:

„Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.”

Teologii musulmanii au stabilit că acea persoană descrisă de Isus (Pacea fie asupra sa!), despre care spune că va veni după el nu poate fi alta decât Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), deoarece descrierea făcută în versetele de mai sus i se potriveşte doar Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Această persoană pe care a prezis-o Isus (Pacea fie asupra sa!) şi care va veni după el este numită în Biblie «paracletos». Acest cuvânt a fost şters mai târziu de către interpreţi şi traducători, care l-au schimbat cu „Spiritul Adevărului” şi, în alte locuri, cu „Mângâietorul” şi, uneori, cu „Duhul Sfânt”.

 Finalitatea dovezilor cu privire la povestea inventată a crucii

1) Biblia mărturiseşte că Isus (Pacea fie asupra sa!) a fost cunoscut printre evrei, el obişnuind să predice şi să ţină predici în Templul lui Solomon din Ierusalim. De aceea, nu era necesar ca ei să angajeze un evreu pentru treizeci de arginţi, care să îl călăuzească, după cum este relatat la Matei.

2) S-a relatat că unul dintre apostoli, numit Iuda Iscarioteanul, a fost luat ca apostol de la evrei de către Isus (Pacea fie asupra sa!) pentru a îi călăuzi. Apoi, ei l-au condamnat, după ce Iuda, după ce s-a disociat el însuşi de actele lor, s-a sinucis. Toate acestea au avut loc în mai puţin de douăzeci şi patru de ore. Contradicţiile sunt grăitoare.

3) Cea mai clară dovadă, care singură este o dovadă suficientă pentru a discredita această poveste, este cea din momentul în care evreii au pronunţat sentinţa de moarte asupra lui Isus (Pacea fie asupra sa!) şi aşteptau aprobarea de la dregătorul lor, Pontius Pilat:

„Isus S-a înfăţişat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: «Eşti Tu „Împăratul iudeilor”?» «Da», i-a răspuns Isus, «sunt.» ~ Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor. ~ Atunci Pilat I-a zis: «N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?» ~ Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, aşa că se mira foarte mult dregătorul.” (Matei, 27:11-14)

Creştinii vor considera că versetele de mai sus arată faptul că Isus (Pacea fie asupra sa!) a vrut să moară pe cruce pentru salvarea întregii omeniri şi pentru iertarea păcatelor acesteia. Dacă este aşa, atunci de ce I-a cerut lui Dumnezeu să întoarcă acel pahar (moartea) de la el? De ce a plâns atunci când se afla pe cruce (după cum ei înşişi spun), spunând: „O, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” Cum ar fi putut el rămâne tăcut atunci când adevărul a fost contestat? El era bine-cunoscut pentru predicile sale inspiraţionale, menite să îi provoace pe rabinii evrei. Nicio persoană sănătoasă nu ar putea crede aşa ceva. Însă, dacă povestea crucii nu va fi aprobată, atunci fundaţia care se află la baza creştinismului va fi distrusă.

Musulmanii cred că Isus (Pacea fie asupra sa!) nu a fost răstignit de către evrei, după cum ne spune Allah în Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, într-o manieră clară:

„Şi din pricina vorbelor lor: «Noi l-am omorât pe Mesia Isus, fiul Mariei, trimisul lui Allah!», în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-au răstignit pe cruce, ci a fost făcut (cineva) să semene cu el! Cei care au avut păreri diferite în privinţa lui (Isus) au fost în îndoială (în legătură cu moartea lui); ei nu au avut cunoştinţă sigură despre ea (moartea lui), ci doar au urmat unor presupuneri. De bună seamă, nu l-au omorât, ~ Ci Allah l-a înălţat la El. Iar Allah este ʻAziz, Hakim [Puternic şi Înţelept].” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:157-158]

Evreii înşişi, la fel ca şi întreaga lume creştină, cred că el a fost răstignit. Drept dovadă împotriva opiniilor lor şi pentru a demonstra adevărul verdictului musulmanilor cu privire la Biblie, am pregătit următorul set de întrebări bazat pe Evanghelia lui Matei din Noul Testament al Bibliei (capitolele 26 şi 27):

1) Cei care l-au capturat pe Isus (Pacea fie asupra sa! - conform propriei presupuneri) îl cunoşteau în persoană? Sau nu îl cunoşteau deloc?

Matei mărturiseşte că aceştia nu îl cunoşteau deloc.

2) A fost el capturat în timpul zilei sau în timpul nopţii?

Matei ne spune că aceasta s-a întâmplat noaptea.

3)  Cine a fost cel care i-a călăuzit pe oameni la el?

Matei ne spune: era unul dintre cei doisprezece apostoli ai săi, numit Iuda Iscarioteanul.

4) I-a călăuzit el pe gratis sau a făcut aceasta pentru o răsplată dinainte fixată, pe care ei au oferit-o special pentru el?

Matei ne spune: el i-a călăuzit la Isus (Pacea fie asupra sa!) pentru o răsplată dinainte fixată, constând în treizeci de arginţi.

5) Care a fost condiţia lui Isus în acea noapte?

Matei ne spune: el s-a temut şi, prosternându-se în rugăciune, a spus:

„... Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta!...” (Matei, 26:39)

Este de necrezut faptul că asemenea cuvinte pot veni de la un credincios în Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de un profet al lui Dumnezeu, deoarece toţi credincioşii ştiu că Dumnezeu este cu putere peste toate lucrurile.

6) Care a fost starea celor unsprezece apostoli ai săi?

Matei ne spune: somnul i-a cuprins pe ei în acea noapte.

7) A fost Isus (Pacea fie asupra sa!) mulţumit de starea în care i-a găsit?

Matei ne spune (versetele 40-46): el nu era mulţumit, fapt pentru care i-a trezit spunându-le: „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” Apoi, el s-a întors din nou şi i-a găsit iarăşi dormind, fapt pentru care i-a trezit şi le-a spus acelaşi lucru. Această slăbiciune nu putea fi observată la elevii drepţi, chiar dacă aceştia erau elevii unui profesor drept obişnuit, ca să nu mai vorbim de apostolii lui Isus, fiul Mariei (Pacea fie asupra lor!).

8) L-au ajutat apostolii atunci când aceşti ticăloşi l-au capturat?

Matei ne spune: l-au părăsit şi au fugit.

9) Isus (Pacea fie asupra sa!) a avut încredere în apostolii săi în acea noapte?

Matei ne spune: Isus (Pacea fie asupra sa!) le-a spus că ei îl vor părăsi, apoi le-a spus:     

«Adevărat îţi spun», i-a zis Isus, «că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.» ~ Petru I-a răspuns: «Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.» Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.” (Matei 26:34-35)

Şi cu toţii ştim ce s-a întâmplat apoi...

10) Cum l-au capturat aceşti ticăloşi?

Matei ne spune: ei au venit cu săbii şi ciomege, fiind călăuziţi de un evreu, capturându-l apoi după cum este descris în versetul 57:

„Cei ce au prins pe Isus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.”

Acolo, ei au pronunţat sentinţa de moarte asupra lui. Atunci, ticăloşii l-au luat deoparte şi l-au scuipat în faţă, l-au bătut cu pumnii, după care l-au dezbrăcat de hainele lui şi l-au îmbrăcat cu o haină stacojie, au împletit o cunună de spini pe care i-au pus-o pe cap şi o trestie în mâna dreaptă, bătându-şi joc de el şi spunându-i: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.” În acelaşi mod, ei şi-au bătut joc de el de mai multe ori.

11) Cine a luat decizia finală de a pronunţa sentinţa de moarte împotriva lui?

Matei ne spune: acesta fost Pontius Pilat, un grec numit de către romani drept dregător al zonei Palestinei de astăzi.

12) Atunci când ticăloşii l-au adus pe bărbat în faţa dregătorului, informându-l asupra faptului că preoţii evreilor l-au condamnat la moarte prin răstignire conform Legii lor (Tora), i-a crezut acesta fără a mai cerceta?

Matei ne spune: el nu i-a crezut şi l-a întrebat: „...N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?...”, însă el a rămas tăcut. Întrebarea a fost repetată, iar el a rămas în continuare tăcut. El a rămas tăcut în vederea adevărului; era esenţial pentru el, chiar dacă nu era considerat un profet pentru a clarifica adevărul şi a nega acuzaţiile false ale evreilor. Soţia dregătorului a mers la acesta şi i-a spus: „...Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui...”

Biblia ne arată că Isus (Pacea fie asupra sa!) obişnuia să ţină discursuri lungi în faţa evreilor, mustrându-i şi avertizându-i, de multe ori, chiar defăimându-i. Atunci, de ce el a rămas tăcut în acea zi? Intenţiile dregătorului de a stabili adevărul.

13) Cum a fost el răstignit conform presupunerilor lor?

Matei ne spune: ei l-au răstignit între doi tâlhari, care îi spuneau, bătându-şi joc de el: „Dacă tu eşti credincios, atunci salvează-te!”

14) Acest fapt a fost o mare nenorocire. Ce a spus Isus (Pacea fie asupra sa!) atunci când se afla pe cruce, conform presupunerilor acestora?

În Matei 27:46, găsim:

„Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: «Eli, Eli, lama sabactani?», adică: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?»

Aceasta nu este altceva decât o pregnantă declaraţie de necredinţă în faţa oricărei autorităţi teologice. Oricine afirmă astfel de lucruri despre un profet nu este altceva decât un necredincios conform tuturor religiilor revelate.

Allah Cel Atotputernic ne avertizează în Coran asupra blasfemiilor produse de evrei şi creştini, conform cărora Isus (Pacea fie asupra sa!) este o întrupare a lui Dumnezeu (Allah) şi fiul lui Dumnezeu (Allah) sau prin respingerea lui în totalitate. De asemenea, ne mai spune că aceştia ar trebui să se raporteze la el ca la un mesager al lui Allah:

„Şi nu va fi niciunul dintre oamenii Cărţii (evreii şi creştinii) care să nu creadă în el (Isus, fiul Mariei, ca fiind doar un Mesager al lui Allah şi o fiinţă umană) înaintea morţii sale (în momentul apariţiei Îngerului morţii – în Ziua Judecăţii). Iar în Ziua de Apoi, el (Isus) va fi martor împotriva lor.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:159]

تم بحمد الله

اللهم صلى على نبينا محمد وعلى آله وصحبه وسلم



[1] Religia, ca o Revelaţie de la Dumnezeu şi în forma sa originală, este diferită de conceptul de religie înţeles de către multe persoane din Occident. Mulţi oameni şi-au fondat pentru ei înşişi anumite discipline şi practici şi le-au numit „religii”. Cuvântul lui Allah în toate religiile revelate a avut un mesaj concret, definind relaţia dintre om şi Creatorul Său. Ultimul şi cel mai cuprinzător Mesaj, care acoperă toate aspectele vieţii până în Ziua Învierii, i-a fost revelat Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) 

[2] Allah este Ar-Rabb – El este Cel care a dat tuturor lucrurilor putere să crească, să se mişte şi să se schimbe, Cel Căruia îi aparţine întreaga creaţie, Preaînaltul, Cel de fără egal în Suveranitatea Sa, Susţinătorul tuturor lucrurilor

[3] Aşa cum au spus evreii: „Ezra este fiul lui Allah”, şi aşa cum spun creştinii că Isus (Pacea fie asupra sa!) este „fiul născut al lui Dumnezeu”, iar arabii păgâni susţineau că „El are fiice născute (Îngerii)”. Şi acest lucru a fost de asemenea susţinut şi în mitologia greacă. Allah este mai presus de ceea ce ei I-au atribuit Lui! 

[4] „Noi”- se referă la Allah Însuşi şi se numeşte pluralul regal, folosit pentru Slăvire şi Preamărire. Este des folosit în limbile semitice pentru monarhi, la fel ca atunci când regina Angliei vorbeşte despre sine, este normal, să folosească acest plural regal de „noi”. Lui Allah îi aparţine cel mai bun exemplu. El este Singurul şi Unicul în toate Atributele Sale 

[5] Este foarte ciudat să citeşti în Biblie o afirmaţie atribuită lui Isus (Pacea fie asupra sa!) în care a fost nepoliticos faţă de mama sa. În Ioan 2:4 găsim: „Isus i-a răspuns: «Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.»”. De asemenea, în Matei 12:47-48 găsim: „Atunci cineva I-a zis: «Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine.» ~ Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: «Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?»” Cu siguranţă acestea nu sunt cuvintele unui mare profet, care are un caracter moral perfect. Este o insultă la adresa lui Isus (Pacea fie asupra sa!) pe care Allah nu o acceptă

[6] Referindu-se la calomniile creştinilor împotriva lui Allah, spunând că Isus (Pacea fie asupra sa!) este fiul lui Allah. Într-un alt verset coranic Allah spune: „Au spus (evreii, creştinii şo păgânii): «Allah şi-a luat un fiu (copii sau urmaşi)». Nici vorbă! Ale Lui sunt cele din Ceruri şi de pe Pământ! Toate Îi sunt ascultătoare Lui! ~ El este Făcătorul desăvârşit al Cerurilor şi al Pământului şi dacă hotărăşte un lucru, El spune doar: «Fii» şi acesta este!”[Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 2:116-117]. Aceasta a fost o trăsătură comună în istoria omenirii în a-l asemăna pe Allah cu o fiinţă umană, într-un fel sau altul, însă Allah este Unic! Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah a spus: «Fiul lui Adam spune o minciună împotriva Mea, chiar dacă el nu are dreptul să facă acest lucru şi Mă ponegreşte deşi nu are dreptul să facă acest lucru. Ceea ce minte el împotriva Mea este că Eu nu-l pot recrea aşa cum l-am creat pe el înainte; cu ceea ce mă ponegreşte este susţinerea lui că Eu am fiu (urmaşi, etc). Nu! Slavă Mie! Sunt departe de a-Mi lua soţie sau fiu (urmaşi)!»” (Bukhari)

[7] Modul de înţelegere şi aplicare a religiei (a actelor de adorare) şi înţelepciunea în relaţia cu oamenii, în chemarea lor la supunerea faţă de Allah, şi scopul creării lor

[8] Sunt unii care ar spune: „Dar Isus a înviat morţi, astfel el este Dumnezeu”. Adevărul însă este că Isus (Pacea fie asupra sa!) a înfăptuit miracole doar prin Voia lui Allah, Dumnezeul lui. Conform Bibliei, Isus (Pacea fie asupra sa!) spune: „...nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.” (Ioan 5:30), „Toată puterea Mi-a fost dată...” (Matei 28:18), „Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu,..” (Matei 12:28), „Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;” (Faptele Apostolilor 2:22), „Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un Om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu...” (Ioan 8:40). Omul-profet Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!) a fost creat şi i s-a dat Revelaţia de la Allah pentru a îi chema pe fiii lui Israel să-l adore pe Allah Unicul. În acelaşi timp, la fel ca altor profeţi şi mesageri de dinaintea sa, Allah i-a dat puterea de a înfăptui miracole pentru a arăta semnele Lui celor care au fost chemaţi să se supună lui Allah

[9] Isus şi mama lui (Pacea fie asupra lor!) au mâncat şi au umblat pe străzi. Allah nu are nevoie de nimic, El este Autosuficient. Divinitatea este doar al lui Allah şi nu o calitate a fiinţelor umane create de El

[10] Sahih Bukhari

[11] Având în vedere caracterul slab al omului, această exagere a atins multe persoane, altele decât Isus (Pacea fie asupra sa!). Oameni din diferite părţi ale lumii au inventat asociaţi Creatorului, oferind lor rugăciuni şi alte acte de adorare

[12] Sahih Bukhari

[13] În apropierea părţii de est a Marii Moschei sau Moscheea Umayyad din Damasc

[14] Ludd, oraş situat pe pământul palestinian ocupat de Israel

[15] Sahih Muslim

[16] Jizya, o taxă impusă nemusulmanilor care au vrut să-şi păstreze religia refuzând islamul. Această taxă nu va fi acceptată de Isus (Pacea fie asupra sa!), pentru că toţi oamenii vor trebui să îmbrăţişeze islamul, neexistând altă alternativă. Aceasta este religia tuturor profeţilor şi mesagerilor şi este singura şi unica religie acceptată de Creator

[17] Sahih Bukhari

[18] „Înaintea morţii sale” are două interpretări: a) înaintea morţii lui Isus (Pacea fie asupra sa!), după coborârea lui din Ceruri şi după ce va face dreptate, atunci când Allah va trimite un vânt plăcut care, după spusele Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „...va lua viaţa fiecărui musulman şi numai cei răi vor supravieţui, care vor comite adulter ca şi măgarii şi apoi va veni Ultima Oră.” – relatat în Sahih Muslim; b)  moartea unui evreu sau creştin, în momentul apariţiei Îngerului Morţii, atunci când va realiza că Isus (Pacea fie asupra sa!) nu a fost Dumnezeu, şi nici fiul lui Dumnezeu!

[19] Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Eu am cinci nume: eu sunt Mohammed şi Ahmed; eu sunt Al-Maahi, cel prin care Allah va elimina Al-Kufr (necredinţa); eu sunt Al-Hashir, cel care va fi primul înviat, după mine vor fi înviaţi ceilalţi oameni; şi eu, de asemenea, sunt Al-ʻAaqib (ultimul dintre profeţi).” –  Sahih Bukhari.  Literal, „Ahmed” înseamnă: „Cel care-l laudă pe Allah mai mult decât alţii.” Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este prezis în Deuteronomul 18:18 şi în Evanghelia după Ioan 14:16, 25, 26, 27 după cum urmează: „Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un proroc ca tine, voi pune cuvintele Mele în gura lui, şi el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.”şi respectiv „El vă va da un alt Mângâietor”. Creştinii înţeleg că „Mângâietorul” este Duhul Sfânt. Însă Duhul Sfânt este îngerul Gavriil, cel care l-a susţinut şi la îndrumat pe Isus (Pacea fie asupra sa!) de-a lungul misiunii sale.  Cuvântul „Mângâietor” este traducerea de limba greacă a cuvântului „Paracletos” care a fost denaturat, cuvântul original fiind „Peryclytos” care în traducere corectă are acelaşi înţeles cu ceea ce înseamnă „Mohammed” sau „Ahmed”

[20] În timp ce Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) recita acest verset, ʻAdiy ibn Hatim (Allah să fie mulţumit de el!), unul dintre companionii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a spus: „O, Mesager al lui Allah, ei (evrei şi creştinii) nu îi adoră pe ei (pe rabini şi pe călugări).” Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Cu siguranţă că fac acest lucru. Ei (rabinii şi călugării), au făcut lucrurile permise să fie nepermise, iar cele nepermise să fie permise, iar ei (evreii şi creştinii) i-au urmat (ştiind că cele nepermise au fost făcute permise şi viceversa), şi făcând astfel, i-au adorat pe ei.” - acest hadith a fost relatat Ahmad, Tirmidhi şi Ibn Jarir

[21] Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Primul grup (de oameni) care va intra în Paradis va (străluci) ca luna într-o noapte cu lună plină. Ei nu vor scuipa şi nu-şi vor sufla nasul şi nici nu vor urina. Obiectele lor acolo vor fi din aur, iar pieptenii lor din aur şi argint; în cădelniţele lor (vase în care tămâia este asrsă) vor arde lemn de aloe, iar transpiraţia lor va mirosi asemeni moscului. Fiecare dintre ei va avea două soţii; măduva oaselor picioarelor soţiilor vor fi văzute prin carne datorită frumuseţii lor excesive. Ei (oamenii Paradisului) nu se vor diferenţia între ei şi nici nu se vor urî: inima lor va fi asemeni unei singure inimi, iar ei Îl vor slăvi pe Allah dimineaţa şi după-amiaza.” (Bukhari)

[22] Există o adevărată afacere făcută prin intermediul musulmanilor în întreaga lume. Se spune doar prea puţin pentru teroarea care este declanşată împotriva lor. De aceea, atunci când un musulman sau un grup de musulmani săvâşeşte o faptă rea, toate ştirile vor vorbi despre „terorismul islamic”. Chiar înainte ca cercetările să fie terminate, presa deja speculează cu privire la înfăţişasrea oamenilor şi se gândeşte dacă aceştia se potrivesc oamenilor din Orientul Mijlociu.  Multe acte de teroare au fost şi sunt făcute de către creştini, evrei sau budişti, însă nu auzim pe nimeni vorbind despre „terorismul iudaic”, „terorismul creştin” sau „terorismul budist”... Doar când acel rău este comis de musulmani, observăm această catalogare... Vă amintiţi de IRA? Aţi auzit vreodată vorbindu-se despre „terorismul romano-catolic”? Islamul nu aprobă niciun fel de act de terorism. Religia lui Allah nu aprobă nedreptatea făcută de cineva, fie el musulman sau nu

[23] Acest articol, intitulat iniţial „Isus şi Mohammed (Pacea fie asupra lor!) în lumina Bibliei şi a Coranului” a fost extras din Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt în limba engleză

feedback