Doctrina autentică a Islamului (Aqidah) și acţiunile care o invalidează

Descriere

Această carte cuprinde noțiuni despre doctrina autentică a Islamului (aqidah) și acțiunile care o invalidează.

Download

تفاصيل

 Doctrina autentică a Islamului (Aqidah) și acţiunile care o invalidează

 Introducere

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător

Toată lauda I se cuvine lui Allah Preaînaltul şi toate binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează Calea sa cea Dreaptă; fie ca Allah Cel Atotputernic să aibă milă de ei în Ziua Judecăţii!

Având în vedere faptul că adevărata «Aquida-Aqidah», dogma autentică,  este fundamentul Islamului, am decis ca această carte să poarte numele de „Doctrina  autentică a Islamului şi  acţiunile care o invalidează.”

Este evident din textile Coranului cel Sfânt, ca şi din Sunna Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)[1] că vorbele şi faptele unei  persoane nu vor fi acceptate, cu excepţia cazului în care acestea  provin dintr-o adevărată doctrină. În cazul în care doctrina nu este autentică, atunci cuvintele şi acţiunile care decurg din acest lucru sigur vor fi respinse.

Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune[2] în Coranul cel Glorios:

„... Cel care se leapădă de credinţă, faptele lui sunt în deşert, iar în Lumea de Apoi se va afla printre cei pierduţi.” [Coran, 5:5]

De asemenea, găsim în Coranul cel Sfânt:

„Vi s-a revelat ţie şi acelora de dinaintea ta: «De vei face asociaţi lui Allah, vor fi în zadar faptele tale şi vei fi tu printre aceia care  pierd.»[Coran, 39:65]

Versetele în legătură cu aceasta sunt nenumărate. Coranul şi Sunnah precizeză clar că adevărata doctrină este credinţa în Allah Al-'Alim (Atoateştiutorul), în Îngerii Lui (Pacea lui Allah fie asupra lor!), în Cărțile Sale, în Mesagerii Săi (Pacea lui Allah fie asupra lor!), în Ziua de Apoi şi în Al-Qadar (Destinul Divin), cu toate aspectele positive şi negative care reies din cea din urmă.     

Aceşti şase piloni sunt cei şase stâlpi ai credinţei, care susţin adevărata doctrină pentru care Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) a trimis Coranul cel Nobil şi pe Profetul Său, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Aceşti piloni include, de asemenea, toate aspectele legate de Al-Ghaib (Lumea Viitoare Nevăzută). Acestea înseamnă toate aspectele despre care Allah Al-'Alim (Atoateştiutorul) şi Trimisul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-au informat. Dovada acestor piloni se desprinde din multe versete din Coranul cel Glorios, precum şi din Sunnah. Următoarele versete sunt doar câteva exemple. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) ne spune:

„Cuvioşia nu stă în a vă întoarce feţele spre Răsărit sau spre Apus, ci cuvioşia este a crede în Allah şi în Ziua de Apoi, în  Îngeri, în Carte şi în Profeţi...” [Coran, 2:177]

            De asemenea, mai găsim:

„Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul său, asemenea şi dreptcredincioşii. Fiecare [dintre ei] a crezut în Allah, în Îngerii Lui, în Scripturile Lui şi în Trimișii Lui. [Şi ei zic]: «Noi nu facem nicio deosebire între vreunul dintre Trimişii Săi.» Şi ei au zis: «Noi auzim şi ne supunem! Iertarea Ta [o implorăm], Doamne, şi la Tine este întoarcerea!»[Coran, 2:285]

Şi  încă:

„O, voi cei care credeţi! Fiţi cu credinţă neclintită în Allah şi înTrimisul Său, în Cartea pe care a pogorât-o asupra Trimisului Său și în Cartea pe care a pogorât-o mai înainte! Cel care nu crede în Allah, în Îngerii Săi, în Cărţile Sale, în Trimişii Săi şi în  Ziua de Apoi, acela pribegeşte în cea mai îndepărtată rătăcire.” [Coran, 4:136]

„Oare nu ştii că Allah cunoaşte ceea ce este în cer şi pre Pământ? Acestea sunt într-o Carte şi aceasta este pentru Allah [un lucru] Uşor!” [Coran, 22:70]

Hadith-urile (cuvintele şi învăţăturile Profetului, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care arată aceşti piloni sunt, de asemenea, nenumărate. Cităm următorul hadith ca un exemplu. Omar ibn Al-Khattab (Allah să fie mulţumit de el!) a spus că, atunci când Îngerul Jibril (Pacea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) despre credinţă (iman), el a spus:

„Iman (credinţa) este să crezi în Allah, în Îngerii Lui, în Cărțile Sale, în Mesagerii săi, în Ziua de Apoi, şi să creazi în Al-Qadar (Destinul Divin), cu toate cele pozitive şi negative, care poate să implice acest lucru(Al-Qadar).”

(relatat de Bukhari, Muslim, Tirmidhi, Nasa'i, Abu  Dawud, Ibn Majah și Ahmad)

Din aceşti piloni decurg toate celelalte lucruri în care un musulman trebuie să creadă, ţinând cont de obligaţiile sale  faţă de Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) în Ziua Judecăţii şi de toate acele aspecte legate de Lumea Nevăzută Viitoare.

 Credinţa în Allah. Credinţa că Allah este adevărata Divinitate pe care merită să o adorăm

Credinţa în Allah Al-Ahad (Unicul) înseamnă că Allah este adevăratul Dumnezeu şi că El este Unicul demn de a fi adorat, pentru că El este Creatorul şi Susţinătorul tuturor oamenilor. De asemenea, aceasta însemnă că El, Al-'Alaa (Preaînaltul) are deplină Cunoştință atât de cuvintele şi acţiunile ascunse, cât şi de cele neascunse pe care oamenii le fac şi numai El, Al-'Adhiim (Cel Măreţ) poate să îi recompenseze pe cei drepți şi să îi pedepsescă pe cei care nu se supun Poruncilor Sale. De fapt, singurul motiv pentru care Allah Al-Akhram(Cel Generos) a creat omenirea, ca şi pe celelalte creature, cum sun djinnii[3] este ca ei să se închine numai Lui, Unicul, după cum ne spune în Coranul cel Glorios:

„Eu nu i-am creat pe djinni şi pe oameni decât pentru ca ei să Mă adore. ~ Eu nu voiesc de la ei întreținere și nici nu voiesc ca ei să Mă hrănească pe Mine. ~ Ci Allah este Ar-Razzaq [Întreținătorul], Al-Matin [Stăpânul puterii, Cel Statornic].”  [Coran, 51:56-58]

          De asemenea, ni se mai spune:

„O, voi oameni, slăviţi-L pe Domnul vostru, care v-a făcut pe voi şi pe cei de dinaintea voastră. Ca să aveți frică [de El]. ~  [Slăviţi-L pe] cel care v-a făcut vouă Pământul un covor şi cerul o zidire şi a pogorât din cer apă şi a scos prin ea, din roade, hrană pentru voi. De vreme ce voi ştiţi [toate acestea], nu-i faceţi lui Allah semeni!”  [Coran, 2:21-22]

Allah  Al-Hamiid (Cel demn de laudă) a trimis pe Pământ Mesageri (Pacea lui Allah fie asupra lor!) şi, de asemenea, şi Cărțile Sale, pentru a clarifica acest drept, de a chema oamenii la această dreptate şi de a avertiza despre orice altceva ar contrazice aceasta.

Coranul cel Glorios afirmă:

„Noi am trimis la fiecare comunitate un Trimis [ca să le zică]: «Adorați-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taghut.»[Coran, 16:36]

„Şi Noi nu am trimis înaintea ta niciun Profet fără să nu-i revelăm lui: «Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adorați-Mă pe Mine!»[Coran, 21:25]

„Alif, Lam, Ra'. Aceasta este o Carte ale cărei versete sunt bine întocmite, apoi tâlcuite de către un Înțelept, Bineștiutor [Hakim, Khabir]. ~ Nu-L adorați decât pe Allah! Iar eu sunt [trimis] pentru voi de  la El, ca prevenitor şi vestitor de bine.” [Coran, 11:1-2]

Adevăratul sens al adorării, menţionat în versetele de mai sus este dedicarea tuturor  acţiunilor doar lui Allah Al-Ahad (Unicul) şi numai Lui. Printre aceste acţiuni se numără  cererile, teama şi speranţa, Rugăciunile, Postul, sacrifiul animalelor şi jurămintele. Toate acestea  ar trebui să se facă cu supunere totală față de Voința Lui, cu teamă de pedeapsa Lui, cu speranță pentru Mila Lui şi cu dragoste faţă de El, Al-'Alaa (Preaînaltul). Foarte multe versete din Coranul cel Glorios demonstrează în mod clar acest principiu fundamental al Islamului, printer care:

„Noii ţi-am trimis Cartea în tot adevărul, deci adoră-L pe Allah, arătându-I numai Lui credinţă!  ~  Lui Allah I se cuvine credinţa curată. Iar aceia care şi-au luat alt ocrotitor în locul Lui [zicând]: «Noi nu-i adorăm pe ei decât pentru ca ei să ne apropie de Allah», Allah va judeca între ei în cele în care ei nu se înţeleg. Allah nu-l călăuzeşte pe cel care este mincinos şi nemulţumitor.” [Coran, 39:2-3]

„Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adoraţi decât pe El.” [Coran, 17:23]

„Deci chemați-L pe Allah, cu credinţă numai în El, chiar dacă voia necredincioşilor [nu este aceasta]!” [Coran, 40:14]

Bukhari şi Muslim, de asemenea, au raportat că Mu'adh (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Dreptul lui Allah asupra slujitorilor  Săi (oamenii) este că aceştia trebuie să-L adore pe El şi numai pe El şi nu trebuie să-I asocieze parteneri în adorare.”

 Credinţa în cei cinci stâlpi de bază ai Islamului

Credinţa în Allah Al-Ahad (Unicul) înseamnă, de asemenea, credinţa în toate  datoriile evidente, inclusiv în cei cinci stâlpi de bază ai Islamului şi anume:

1. Shahada –  mărturisirea că „Nu există niciun alt Dumnezeu în afară de Allah şi că Mohammed este Robul şi Trimisul Său.”

2. As-Salat (Rugăciunea) – efectuarea celor 5 Rugăciuni zilnice obligatorii (fard).

3. Az-Zakat – acordarea Zakat-ului (caritate obligatorie).

4. As-Siyam (Postul) – a posti în luna Ramadan (a noua lună din calendarul Islamic).

5. Al-Hajj (Pelerinajul) –  Pelerinajul  la Mecca, pentru persoanele care au capacitatea financiară şi fizică de a face acest lucru.

Cel mai important pilon este mărturia de credinţă, că nu există nici un Dumnezeu în afară de Allah şi că Mohammed este Robul şi Trimisul Său. Această declarație necesită devotament sincer faţă de Allah Al-Ahad (Unicul) și numai faţă de El, cu sinceritate. Oricine se închină altcuiva în afară de Allah Al-'Alaa (Preaînaltul), este doar într-o zadarnică minciună, după cum Coranul cel Glorios ne spune:

„Aceasta pentru că Allah este Adevărul, iar ceea ce cheamă ei în locul Său este deşertăciune şi că Allah este Al-'Aliyy, Al-Kabir [Cel mai Înalt şi Cel  mai Mare].” [Coran, 22:62]

După cum am menţionat mai înainte, Allah Al-Baar'I (Creatorul) a creat djinnii şi oamenii numai pentru ca aceştia să I se închine Lui şi numai Lui, Unicul,  şi pentru aceasta a i-a trimis pe Mesagerii Lui (Pacea lui Allah fie asupra lor!) şi Cărţile Lui, pentru a le explica importanţa fundamentală a adorării Lui, Unicul.

             Mulţi musulmani din ziua de azi au neglijat acestă semnificaţie esenţială a credinţei în Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) şi, prin urmare, conştient sau inconştient, se închină la alte lucruri decât lui Allah Al-Ahad (Unicul), încălcând, astfel, dreptul adorării, care este dreptul Său unic.

 Credinţa că Allah este Singurul Creator şi Chezaş al tuturor oamenilor

Această credinţă necesită, de asemenea, convingerea că Allah este Singurul Creator şi Chezaş al tuturor şi că doar El este Îndrumătorul treburilor lor, în conformitate cu Voința Sa şi Cunoaşterea Sa Absolută. Aşadar, El este Domnul acestei lumi şi al Vieții viitoare, ca şi aş tuturor  lumilor. Nu există niciun alt Creator sau Dumnezeu cu excepţia Lui. El a trimis solii şi Cărţi pentru a chema omenirea pe drumul de care să beneficieze atât în această lume, cât şi în Viața Viitoare.  Coranul cel Nobil afirmă:

„Allah este Creatorul tuturor lucrurilor şi El este peste toate Chezaş!” [Coran, 39:62]

„Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile şi Pământul în şase zile, iar apoi s-a aşezat pe Tron. El face ca noaptea să învăluie ziua, urmându-i degrabă. [El a creat] Soarele, Luna şi stelele supuse Poruncii Sale. Şi nu este decât a Lui înfăptuirea şi stăpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!” [Coran, 7:54]

 Credinţa în Frumoasele Nume ale lui Allah şi în Înaltele Sale Atribute

Credinţa în Allah necesită, de asemenea, credința în Numele Lui Frumoase şi în Înaltele Sale Atribute, care sunt menționate explicit în Coranul cel Glorios, ca şi de însuşi Profetul Său, Mohammed (Pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa!)

Trebuie să credem în toate Atributele Sale, fără să le schimbăm, fără să le ignorăm, fără să le denaturăm semnificaţia şi fără a pretinde că acestea sunt similare cu proprietăţile creaţiilor  (totul este creat de Allah Al-'Alaa). Din contră, trebuie să credem în aceste Atribute ale Sale şi să-L descriem pe Allah într-un mod care se potriveşte Măreţiei Sale, pentru că niciuna dintre creaturile Sale nu Îi seamănă în niciun fel. Coranul cel Glorios ne spune:

„... El este Cel care Aude Totul şi Cel care Vede Totul [As-Sami', Al Basir].” [Coran, 42:11]

„Nu-I faceți, aşadar, semeni lui Allah, căci Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiți!” [Coran, 16:74]

Aceasta este doctrina Ahlu Sunnah wal Jamma'ah, a companionilor Profetului (Allah să fie mulţumit de el!) şi a celor care urmează paşii lor (deci, persoanele care urmează Sunnah şi toate acţiunile cu care sunt de acord majoritatea musulmanilor, fără a introduce noi modalităţi de adorare pe care Profetul Mohammed, pacea și binecuvântarea  lui Allah fie asupra sa, nu le-a urmat).

Imamul Abu Al-Hassan Al-Ahs'ari se referă la această doctrină în cartea sa Al-Maqalat  an  Asehabil-Hadith wa Ahlis-Sunnah. Toți cercetătorii au relatat, de asemenea, în lucrările lor, despre această doctrină, considerând ă este adevărată.

Imam  Al-Awza'i a spus:

„Az-Zuhri şi Makhul au fost întrebaţi despre versetele ce menționează Atributele lui Allah, iar aceştia au răspuns: «Lasă-le aşa cum sunt.”

Acest lucru înseamnă că acestea nu pot fi interpretate.

Al-Walid ibn Muslim a spus:

„Malik, Al-Awza'i, Al-Laith ibn Sa'd , precum şi Sufiyan Ath-Thawri,  Allah să aibă milă de ei, au fost întrebaţi în legătură cu Atributele lui Allah şi toţi au spus să avem încredere în acestea  fără  să le interpretăm  semnificaţia.”

Al-Awza'i a spus:

„Νe-am obişnuit să spunem în prezenţa At-Tabi'un (succesorii companionilor Profetului) că Allah este pe Tronul Său şi credem în toate Atributele Sale  enumerate în ahadith.”

Când Rabi'ah ibn Abu Abdur-Rahman, profesorul  imamului Malik, a fost întrebat în legătură cu  versetul:

„Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile şi Pământul în şase zile, iar apoi s-a aşezat pe Tron…” [Coran, 7:54].

a răspuns:

„Aşezarea lui Allah pe Tron nu poate fi pusă la îndoială, dar este imposibil însă să ne imaginăm modul în care se întâmplă aceasta;  Mesajul vine de la Allah, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a transmis acest Mesaj, iar (noi) trebuie să credem în acesta aşa cum este.”

Atunci când imam Malik a fost întrebat în legătură cu modul în care Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) S-a așezat pe Tron, a răspuns: 

„«Faptul că Allah S-a aşezat pe Tron este cunoscut, dar modul în care s-a întâmplat aceasta este necunoscut, credinţa în această temă este obligatorie şi întrebările în legătură cu modul în care s-a întâmplat sunt o inovaţie negativă în Religie ( Bid'ah).» Apoi s-a întoars spre cel care întrebase, spunându-i: «Tu nu eşti altceva decât un om rău.»  Apoi, el le-a cerut oamenilor din jurul lui să-l îndepărteze.”

A fost relatat că Umm Salamah, soția Profetului (Allah să fie mulţumit de ea!), a făcut aceeaşi declaraţie.

Imam Abu Abdur-Rahman ibn Al-Mubarak a spus în legătură cu aceasta:

„Noi ştim că Domnul nostru (Slăvit fie Numele Lui!) S-a aşezat pe Tronul Său şi deasupra cerurilor Sale şi este dincolo şi deasupra Creației Sale.”

         Învăţaţii Islamului au scris multe despre acest subiect, care sunt imposibil de a fi citate toate în această carte. Oricine este interesat să afle mai multe despre acest subiect, poate accesa operele scrise de savanţii care au studiat Sunnah. Acestea sunt, printre altele, cartea lui Abdullah ibn Ahmad, denumită As-Sunnah, cea a lui Mohammed ibn Khuzaimah At-Tawhid sau a lui Abul Qasim At-Tabari  As-Sunnah. Puteți citi, de asemenea, răspunsul  imamului Ibn Taimiyyah oferit oamenilor din Hama, Siria, în conformitate cu care a  clarificat doctrina Ahlu Sunnah wal Jamma'ah.

Acest răspuns a inclus,  de asemenea, declarațiile  Ahlu Sunnah wal Jamma'ah, precum și textele cu dovezi logice din Coran si Sunnah (Tradiția Profetică), care susțin punctul lor de vedere şi expun opiniile contrare. El a abordat această problemă în tratatul său, cunoscut sub numele de Ar-Risalatu La-Tadmiriyyah, care a arătat credinţa Ahlu Sunnah cu dovezi logice scrise în Coran şi Sunnah, nelăsând loc pentru contraargumentare celor care caută în mod obiectiv Adevărul.

Oricine  adoptă o abordare diferită decât cea a Ahlu Sunnah privind problema Numelor şi Atributelor lui Allah, se va opune în orice caz, probelor logice  şi celor care se găsesc în textele din Coran si Sunnah.

Ahlu Sunnah au confirmat toate Numele și Atributele pe care însuși Allah le-a spus în Coran sau în hadith-urile autentice ale Profetului (Pacea si binecuvântarea lui Allah fie asupra lsa!). Nu le afectează, deformarmând semnificaţia lor, sau să le ignore, şi nici nu le aseamănă cu cele ale creaturilor Sale. S-au luat în considerare toate dovezile posibile şi aceasta are drept urmare evitarea contradicţiilor evidente. Este Planul lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) să facă intervenţia celor obiectivi şi a celor ce caută sincer să instaureze obiectiv Adevărul Suprem al Islamului. În Coranul cel Glorios găsim:

„Dimpotrivă, Noi lovim cu adevărul deşertăciunea şi o facem să dispară şi iată că ea este ca şi moartă. Şi va fi vai de voi pentru ceea ce Îi puneţi Lui în seamă!” [Coran, 21:18]

„Şi ei nu-ţi vor aduce nicio pildă, fără ca noi să venim cu Adevărul şi cu o tâlcuire mai frumoasă.” [Coran, 25:33]

Comentând versetul :

„Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile şi Pământul în şase zile, iar apoi s-a aşezat  pe Tron…” [Coran, 7:54]

Vestitul interpret al Coranului cel Nobil, Al-Hafiz ibn Kathir, a declarat:

„Oamenii adoptă foarte multe păreri în legătură cu această temă despre care este imposibil să ne referim aici. Aşadar, adoptăm această problemă din poziţia străbunilor virtuosi – primii musulmani, As-Salaf-us-Salih, precum şi al lui Malik, Al-Awza'i, Ath-Thawri, Al-Laith ibn Sa'd, Ash-Shafi'i, Ahmad şi Ishaq ibn Rahwaih. Toți au crezut în Atributele lui Allah fără să denatureze importanţa lor, fără să le ignore sau să le asemene cu cele ale creaturilor Sale şi orice imagine a lui Allah ne vine în minte, trebuie s-o respingem , întrucât

„... Nu este nimic asemenea cu El. El este As-Sami', Al-Basir [Cel care Aude Totul şi  Cel care Vede Totul].”  [Coran, 42:11]

           Nu'aim Al-Khuza'I, învățătorul imamului Bukhari, a spus:

„Cine aseamănă pe Allah cu creaturile Lui este necredincios şi oricine neagă Atributele pe care Allah şi le însuşeşte, este necredincios. Este imposibil să Îl asemănăm pe Allah cu oricare dintre creaturile Lui. Cei ce adeveresc Atributele lui Allah într-un fel potrivit Măreției Sale, aşa cum se face referire clară în versetele Coranului şi în hadith-urilor autentice, se află pe drumul cel bun.”

 Credinţa în Îngeri

Un musulman trebuie să creadă în toţi Îngerii lui Allah (Pacea lui Allah fie asupra lor!), pe care acesta i-a creat pentru a-L adora şi pe care El Însuşi îi numeşte preacinstiţi robi în Coran, şi că:

„El ştie ce este înaintea lor şi ce este în urma lor. Iar ei nu mijlocesc decât pentru acela de care El este mulțumit, dar ei sunt cu teamă de El.” [Coran, 21:28]

Îngerii (Pacea lui Allah fie asupra lor!) se clasifică în diferite categorii şi le-au fost încredinţate diferite sarcini. Orientativ, vom enumera câteva dintre acestea. Există, printre alţii, cei care susţin Tronul lui Allah, cei ce păzesc Paradisul şi Iadul şi cei care înscriu faptele oamenilor. Un musulman trebuie să creadă în cei pe care Allah Al-Ahad (Unicul) i-a denumit, cum sunt Jibril, Mika'il, Malik, paznicul Focului Iadului, sau Israfil (Pacea lui Allah fie asupra lor!), care este răspunzător cu suflatul în trâmbiţă în Ziua Judecăţii.

Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) relatează că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Îngerii au fost creați din lumină, djinnii au fost creați din flacăra fără fum a focului şi Adam a fost creat din ceea ce vi s-a spus vouă»

(relatat de Muslim)

 Credinţa în Scripturi

Un musulman trebuie să creadă că Allah Al-'Alim (Atoateştiutorul) a trimis pe Pământ Scripturile Sale, prin Profeţii şi Trimişii Săi (Pacea lui Allah fie asupra lor!), pentru a clarifica dreptul Său (să Îl adore numai pe Allah, Unicul), așa cum ni se spune în Coranul cel Glorios:

„Noi i-am trimis pe Trimişii Noştri cu semnele cele limpezi, am făcut să se pogoare cu ei Scriptura şi Balanţa, pentru ca oamenii să fie cu dreptate…” [Coran, 57:25]

„Oamenii au fost [la început] un singur neam. Şi i-a trimis Allah pe Profeți, vestitori şi prevenitori, şi a pogorât împreună cu ei Scriptura cu Adevărul, pentru a face judecată între oameni...” [Coran, 2:213]

Un musulman trebuie, de asemeni, să creadă în Scripturile dezvăluite lui, pe care Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) le-a numit, precum Tora, Evanghelia, Psalmii şi Coranul. Sfântul Coran este ultimul, cel mai bun, cel mai valabil şi superior tuturor acestor Scripturi. El adevereşte Scripturile de dinainte şi le stă mărturie, certificând adevărul şi separând minciuna adusă de acestea.

Toți musulmanii trebuie să urmeze poruncile lui, să ocolească interdicţiile şi, în acelaşi timp, să se îndrepte către legile lui, ce au ca scop înlăturarea diferențelor dintre ei. Va trebui, de asemeni, să urmeze Sunnah autentică a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), pentru că Allah Al-'Alim (Atoateştiutorul) L-a trimis pe Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) atât pentru djinni, cât şi întregii omeniri şi a trimis Sfântul Coran să funcţioneze ca judecător între ei. L-a făcut, de asemeni, să funcţioneze ca terapie a bolilor, precum ipocrizia, ignoranţa şi îndoiala, şi ca o explicaţie pentru toate lucrurile, dar şi îndrumător al faptelor  şi compasiune pentru cei ce cred. Coranul cel Glorios ne spune:

„Iar aceasta este o Carte binecuvântată, pe care Noi am pogorât-o. Urmaţi-o şi temeţi-vă! Poate că vi se va arăta îndurare!” [Coran, 6:155]

„Şi Noi ţi-am trimis ţie Cartea ca tâlcuire pentru toate lucrurile, călăuză, îndurare şi bună vestire pentru musulmani.” [Coran, 16:89]

„Spune: «O, oameni! Eu sunt pentru voi toţi Trimisul lui Allah, căruia îi aparţine împărăţia cerurilor şi a Pământului. Nu există  altă divinitate în afară de El! El dă viață și El dă moarte. Deci credeți în Allah şi în Trimisul Său, Profetul cel neînvăţat, care crede în Allah şi în Cuvintele Sale! Şi urmaţi-l! Poate că veţi fi călăuziţi!» [Coran, 7:158]

 Credinţa în Mesageri

Un musulman trebuie să creadă în toţi Mesagerii lui Allah (Pacea lui Allah fie asupra lor!), fără excepţie. Trebuie să creadă că Allah Al-Ahad (Unicul) a trimis omenirii Mesageri, care erau oameni ca și ei, pentru a-i preveni, să transmită veştile placate şi să-i cheme la adevăr. Cine îi urmează va fi cu siguranţă fericit, iar cine se opune, va fi pedepsit şi va regreta. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este cel mai bun dintre aceşti Mesageri, fiind ultimul şi Pecetea tuturor Profeților. Allah Ar-Rahman (Cel Milostiv) spune:

„Noi am trimis la fiecare comunitate un Trimis [ca să le zică]: «Adorați-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taghut»[Coran, 16:36]

[Şi a trimis] Trimiși – vestitori şi prevenitori –  pentru ca oamenii  să nu mai aibă niciun fel de scuză faţă de Allah.” [Coran, 4:165]

„Mohammed nu este tată niciunuia dintre bărbații voștri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor, şi Allah este Atoateştiutor.” [Coran, 33:40]

Un musulman trebuie să creadă, de asemeni, în toţi Profeţii şi Mesagerii (Pacea lui Allah fie asupra lor!) pe care Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) şi Mesagerul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a numit, precum Noe, Hud, Salih, Ibrahim şi alții (Pacea  lui Allahfie asupra lor!).

 Credinţa în Ziua de Apoi

Credinţa în Ziua de Apoi cuprinde credinţa în toate lucrurile ce se vor întâmpla după moarte şi în cele despre care Allah Al-'Alim (Atoateştiutorul) şi Mesagerul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ne-au informat. Aceasta cuprinde şi încercarea din mormânt, martiratul şi beatitudinea care vor fi acolo. Cuprinde, de asemeni, şi credinţa în toate acestea ce se vor petrece în Ziua Judecăţii, precum As-Serat (podul deasupra Focului Iadului), Balanţa faptelor (bune şi rele), Darea de seamă, răsplata şi pedeapsa, primirea Cărţii Faptelor, care va fi dată credincioşilor în mâna lor dreaptă, iar necredincioşilor în mâna lor stângă, înapoia spatelui lor. Cuprinde şi credinţa în râul ce va fi dat Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), credinţa în Paradis şi în Focul Iadului, ca şi credinţa că cei fideli vor sta în faţa Domnului lor şi vor auzi Cuvântul Său.

Un musulman trebuie să creadă în toate aceste fapte şi în altele despre care se vorbeşte clar în Coranul cel Nobil şi care au fost spuse de către însuși Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie  asupra sa!).

 Credinţa în Al-Qadar (Destinul Divin )

Credinţa în Al-Qadar (Destinul Divin ) cuprinde patru lucruri:

Primul: Convingerea că Allah cunoaşte ce-a fost şi ce va fi. Cunoaşte totul despre robii Săi, ceea ce vor primi şi cât vor trăi pe Pământ, faptele lor şi tot ceea ce îi priveşte. Nimic nu Îi rămâne ascuns Lui. Coranul cel Glorios spune:

„... căci Allah este a toate ştiutor.”  [Coran, 58:7]

„... pentru ca să ştiţi că Allah este cu putere peste toate şi că Allah cuprinde toate lucrurile cu Ştiința [Sa].” [Coran, 65:12]

Al doilea: Convingerea că Allah Al-Ahad (Unicul) a scris clar ceea ce a hotărât prin Destin, într-o carte, Al-Lauh-Al-Mahfuz, aşa cum spune Coranul cel Nobil:

„Noi știm ce mistuie Pământul din ei. Noi avem o carte păstrătoare.” [Coran, 50:4]

„… şi toate lucrurile le-am numărat într-o carte limpede.” [Coran, 36:12]

Mai mult, ni se spune:

„Oare nu știi că Allah cunoaște ceea ce este în cer și pre Pământ?Acestea sunt într-o Carte şi acesta este pentru Allah [un lucru] Ușor!” [Coran, 22:70]

Al treilea: Convingerea că Voinţa Sa este incontestabilă şi puternică şi că ceea ce Acela va hotărî se va face, în timp ce câte nu va hotărî nu se vor face.

„Allah face ceea ce voieşte!” [Coran, 22:18]

„Şi dacă voieşte El un lucru, porunca Lui este numai să zică «Fii» şi el este.” [Coran, 36:82]

„Dar voi nu puteţi voi decât dacă voieşte Allah, Stăpânul lumilor.” [Coran, 81:29]

Al patrulea: Convingerea că este Singurul Creator al lucrurilor (însufleţite şi neînsuflețite) , cum spune Coranul:

„Allah este Creatorul tuturor lucrurilor şi El este peste toate Chezaş!” [Coran, 39:62]

„O, oameni! Aduceţi-vă aminte de îndurarea lui Allah asupra voastră! Oare mai este vreun alt creator afară de Allah care să vă dăruiască cu cele de trebuință pe voi din cer și de pre pământ. Nu există altă Divinitate afară de El! Cum de puteți voi fi abătuţi.” [Coran, 35:3]

Credinţa în Destinul Divin, prin urmare, este formată din cele patru convingeri de mai sus. Aceasta este poziţia Ahlu As-Sunnah wal Jama'ah. Numai cei care fac inovaţii negative în Religie (eretice) refuză unele dintre aceste convingeri.

 Credinţa este consolidată prin acte de supunere şi se slăbeşte prin acte de nesupunere

Credinţa în Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) cuprinde, de asemena, convingerea că semnificaţia credinţei îmbină cuvintele cu faptele. Credinţa este întărită prin acte de supunere şi actele de nesupunere o slăbeşte. Nu este permis să fie catalogat un musulman ca fiind necredincios (kafir), deoarece comite acte de neascultare şi păcate majore, ca adulter, furt, cămătăria, consumul de alcool şi neascultarea faţă de părinţi, cu excepţia cazului în care el sau ea consideră că aceste păcate sunt premise şi nu interzise. Coranul cel Glorios afirmă:

„Allah nu iartă să I se facă semeni, dar iartă orice, în afară de aceasta, celui care voieşte El. Acela care îi face lui Allah semeni, acela s-a rătăcit departe!” [Coran, 4:116]

Hadithurile autentice afirmă, de asemenea, că Allah Al-Ahad (Unicul) va scoate în cele din urmă din Focul Iadului pe acela care are greutatea credinţei lui chiar şi cât a unei molecule.

 Dragostea de dragul lui Allah şi invers

Credinţa în Allah cere încă să iubeeşti de dragul Lui sau invers şi să-ţi faci prieteni de dragul Lui sau invers. Un credincios adevărat iubeşte credincioşii şi şi-i face prieteni, în timp ce arată aversiune faţă de necredincioşi şi nu-i consideră prietenii lui. Credincioşii va trebui să-i iubească pe companionii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Pe Ahlu Sunnah wal Jama'ah îi iubeşte şi cred că sunt cei mai buni ai omenirii după Profeți (Pacea lui Allah fie asupra sa!), după cum declară Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în cunoscutul hadith:

„Cea mai bună dintre generaţii este generaţia mea şi apoi cei ce urmează. Şi apoi cei ce-i urmează pe aceştia.”

(relatat de Bukhari )

Ei cred, de asemeni, că cei mai buni dintre aceştia sunt următorii în această ordine: Abu Bakr, apoi Omar ibn Al-Khattab, Uthman ibn Affan şi în final Ali ibn Abu Talib (Allah să fie mulţumit de ei!). Apoi sunt companionii (Allah să fie mulţumit de ei!), cărora li s-au dat veştile bune a intrării lor în Paradis şi apoi ceilalţi dintre companioni. Credincioşii sunt atenţi la vorbele lor despre divergenţele ivite între companioni şi cred că au făcut tot ce au putut mai bine pentru ceea ce au considerat că era corect. Cine se dovedea corect în judecata lui era răsplătit dublu şi cine se dovedea greşit în judecata lui, era răsplătit o dată.

Credincioşii îi iubesc pe membrii credincioşi ai familiei Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi pe soţiile lui care sunt descrise ca mame a credincioşilor. Credincioşii se deosebesc de poziţia şiiţilor (eretici amăgiţi).

Ceea ce am spun în acest rezumat despre dogma adevărată prin care Allah Al-Ahad (Unicul) l-a trimis pe Mesagerul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), reprezintă credinţa grupului cel drept îndrumat, cea a Ahlu Us-Sunnah wal Jama'ah, despre care Profetul  (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spune:

„Un grup de musulmani va continua victorios întruncât va insista asupra adevărului. Niciun rău nu se va întâmpla acestora din partea celor care-i reneagă până când porunca lui Allah se va realiza.”

A spus de asemeni:

„Evreii s-au separat în 71 de secte, creștinii s-au separat în 72 de secte și musulmanii se vor separa în 73 de secte și toate acestea  se vor găsi în Focul Iadului în afară de una.”

Când companionii (Allah să fie mulţumit de ei!) i-au cerut să le denumească grupul drept, a  răspuns:

„Toţi cei ce urmeză ceea ce companionii mei şi eu făptuim.”

            Într-adevăr, aceasta este dogma autentică pe care trebuie s-o urmeze cineva.

 Oamenii care vin în contradicţie şi cei care se abat de la această dogmă

Oamenii care vin în contradicţie şi se abat de la această credinţă se împart în multe categorii. Printre alţii se numără şi cei care adoră idolii, Îngerii, djinnii, copacii şi pietrele. Aceşti oameni nu numai nu au urmat chemarea Mesagerilor lui Allah (Pacea lui Allah fie asupra lor!), ci o şi resping cu încăpăţânare. Acest lucru l-a făcut şi neamul Quraish (tribul Profetului, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi unele triburi arabe, când Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a venit la ei cu adevărul de la Domnul său. Obişnuiau să invoce dumnezei falşi pentru a-şi satisface nevoile, să vindece pe bolnavi şi să-i ajute să învingă dişmanii. De asemeni, ofereau jertfe acestora şi se jurau în numele lor. Când Profetul, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), încerca credințele lor şi îi chema să-L adore doar pe Allah şi să nu-I asocieze pe nimeni şi nimic altceva în adorare, ei răspundeau:

„Oare a făcut el din zei un Dumnezeu Unic? Acesta este un lucru uimitor!” [Coran, 38:5]

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah asupra sa!) nu şi-a pierdut nădejdea. A continuat să-i cheme la adorarea lui Allah Al-Ahad (Unicul), averizându-i să nu îi aducă parteneri în adorare şi explicându-le realitatea Islamului. Încercările lui au avut rezultat când, într-un final, a fost adoptată Religia lui Allah Al-Ahad (Unicul) de către mulţime. Islamul s-a instaurat şi s-a ridicat deasupra tuturor religiilor, datorită încercărilor  insistente pe care le-a făcut Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) şi cei ce i-au urmat în virtute. Totuşi, situsţia s-a schimbat iar, după ignoranţa care domina, şi majoritatea covârșitoare a oamenilor a revenit la practicile ignorante, care cuprindeau orice formă de shirk (atribuirea de asociaţi lui Allah sau punerea Profeţilor şi a Mesagerilor mai sus de poziţia pe care a hotărât-o Allah pentru aceştia sau să-i invoce pentru ajutor şi protecţie). Acest fenomen se întinde din ce în ce mai mult în societatea noastră din cauza neştiinţei.

 Argumentaţia oamenilor moderni nu diferă de cea a predecesorilor lor

Argumentaţia adusă de oamenii moderni nu diferă de cea a predecesorilor lor, adică:

„... Aceştia sunt mijlocitorii noştri la Allah!...” [Coran, 10:18]

De asemenea, găsim:

„... Noi nu-i adorăm pe ei decât pentru ca ei să ne apropie de Allah…” [Coran, 39:3]

Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) a respins acestă declarație falsă  şi a făcut clar că adorarea oricărei alte persoane sau lucru în afară de Allah Al-Ahad (Unicul) înseamnă shirk (paganism şi necredinţă). Coranul cel Glorios spune:

„Ei adoră în locul lui Allah ceea ce nu le face lor nici rău şi nu le aduce lor nici folos şi zic ei: «Aceştia sunt mijlocitorii noştri la  Allah!»[Coran, 10:18]

Allah Al-'Alim (Atoateştiutorul) respingea această susţinere în acelaşi verset:

„... Spune: «Îi vestiţi voi lui Allah ceea ce El nu ştie din ceruri şi de pre Pământ?» Allah Preamăritul şi Preaslăvitul este deasupra celor asociaţi [Lui].” [Coran, 10:18]

Aceste versete arată clar că adorarea Profeţilor, a sfinţilor şi a altora în afară de Allah Al-Ahad (Unicul) este cea mai mare formă a shirkului, care este un păcat de neiertat după moarte. Numai cei ce au făcut acest lucru încearcă să o denumească diferit. Coranul cel Nobil spune:

„... Noi nu-i adorăm pe ei decât pentru ca ei să ne apropie de Allah…” [Coran, 39:3]

Allah Al-'Alim (Atoateştiutorul) respingea susţinerea lor falsă, spunând următoarele:

„Allah va judeca între ei în cele în care ei nu se înţeleg. Allah nu-l călăuzeşte pe cel care este mincinos şi nemulţumitor.” [Coran, 39:3]

În acest verset, prin urmare, Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) face clar faptlul că adorarea oferită altora în afară de El, Unicul, fie sub forma invocării, a speranţei, a fricii sau a oricărei alte forme, este indiciul unei mari necredinţe.

De asemenea, Allah Al-'Alim (Atoateştiutorul) îi numește mincinoşi, atunci când susţin că falşii zei îi aduc mai aproape de Allah. Există nenumărate ideologii şi filosofii în epoca noastră modernă care intră în opoziţie totală cu această credinţă adevărată. Adepţii acestora, care au fost inventate de către Marx Lenin printre alţii, care se referă la ateism şi necredinţă, dau alte nume convingerilor lor, precum socialism, comunism, ș.a.m.d.

Aceşti oameni sunt în esenţă necredincioşi, pentru că nu cred în Ziua Judecăţii, în Paradis sau în Iad. Resping, de asemeni, toate religiile, susţinând că nu există Dumnezeu şi că doar viața are însemnătate. Aşadar cei îmbrăţişează aceste ideologii şi filosofii, cu siguranţă vor întâmpina urmări grave atât în această viaţă, cât mai ale în viaţa viitoare. Alte convingeri, care se opun credinţei adevărate, printre care unele secte de la Al-Batinyyah  şi de la As-Sufyia susţin că cei intitulaţi sfinţi sunt parteneri ai lui Allah în gestionarea problemelor Lui în lume. Le dau nume ca Aktab, Autad sau Agoath. Într-adevăr, aceasta este cea mai graznică formă shirk în ceea ce priveşte Autoritatea lui Allah şi este chiar mai rea decât forma de politeism existentă în Arabia preislamică. Arabii din acea vreme făceau asocieri lui Allah Al-Ahad (Unicul) numai în adorare, nu şi în autoritate, legându-L pe Allah de asociaţi când toate mergeau bine, dar, când îmntâmpinau problem şi greutăţi, îl invocau pe Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) cu devotament sincer şi exclusiv pe El, Unicul, după cum spune Coranul cel Glorios:      

[Aminteşte-le lor], dacă ei se urcă pe corabie şi Îl invocă numai pe Allah, fără să-I facă Lui niciun părtaş, însă după ce îi izbăveşte [readucându-i] pe uscat, iată-i pe ei cum Îi fac asociaţi.” [Coran, 29:65]

„Şi dacă îi întrebi cine i-a creat pe ei, vor răspunde: «Allah!» Atunci cum de se întorc ei?” [Coran, 43:87]

„Spune: «Cine vă dă vouă hrană îndestulătoare din cer şi de pe Pământ şi cine este stăpân peste auz şi peste văz şi-l scoate pe cel cu viaţă din cel fără viaţă şi-l scoate pe cel fără viaţă din cel cu viaţă şi Cel care orânduieşte toate lucrurile?» Vor răspunde ei: «Allah!» Atunci spune: «Oare nu vă este vouă frică?»[Coran, 10:31]

 Mushrikinii moderni (cei care Îi asociază parteneri lui Allah) sunt mai răi decât predecesorii lor

Cei care aderă la oricare formă shirk în zilele acestea sunt mai răi decât predecesorii lor, pentru că unii dintre aceştia Îi fac asociaţi Autorităţii lui Allah şi devin politeişti atât la bine, cât şi la greu. Acest lucru este evident în practicile lor, atunci când se închină la mormintele lui Al-Husain, Al-Badawi în Egipt, când fac pelerinajul la Aden (Al-Eidarous), pelerinajul la Yemen (Al-Hadi), pelerinajul la Ibn-Arabi (Siria), pelerinajul la Abdul Qadir Al-Jilani în Irak şi alte pelerinaje la mormintele cunoscute. Lucrurile sunt mai grave dacă ne gândim că există puţini oameni care se trudesc să le amintească acestor ignoranţi realitatea tawhid-ului (monoteism), pe care Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) a arătat-o prin Mesagerii Săi (Pacea lui Allah fie asupra lor!).

Ne rugăm lui Allah Atoateştiutorul să-i îndrume către adevăr şi să îi ajute pe conducătorii musulmani să combat şi să dezrădăcineze acest fenomen.

Între convingerile care vin în contradicţie cu credinţa adevărată în ceea ce priveşte Numele şi Atributele lui Allah sunt convingerile celor din Al-Jahmiyah şi din Al-Mutazilah (secte) şi ale celor asemenea lor. Aceste secte ignoră în totalitate înaltele Caracteristici şi Atribute ale lui Allah şi Îl descriu prin atribute ale entităţilor inexistente sau neînsufleţite. Allah este mult mai presus decât ceea ce se spune despre El, Unicul.

Al-Asha'irah este o altă sectă care contestă unele dintre măreţele Atribute, în timp ce acceptă altele venind în contradicţie în acest fel cu dovezile logice şi scrise ale Coranului cel Glorios şi ale hadithurilor autentice.

Credinţa corectă şi adevătrată este cea a celor din Ahlu As-Sunnah Wal Jama’ah, care adeveresc toate Numele şi Atributele pe care Allah le-a certificat despre El Însuşi în Coran sau prin Profetul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Aceştia Îl pun mult mai sus şi dincolo de creația Sa, întrucât nu există nimeni să se asemene Acestuia, aplicând toate dovezile conţinute în Coranul cel Nobil şi în Sunnah, fără să schimbe câtuşi de puţin sensul. În acest fel, evită să cadă în contradicţie, aşa cum au căzut mulţi alţii. Această credinţă este drumul către salvare şi fericire în această viaţă, ca şi în cea viitoare. Este vorba de Calea cea Dreaptă pe care l-au urmat venerabilii predecesori şi conducătorii lor. Musulmanii moderni nu vor urma drumul drept decât dacă urmează acelaşi drum cu predecesorii lor, întreţesut cu Cartea Lui Allah (Coranul) şi cu Sunnah Mesagerului Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), în timp ce, în parallel, evită cele ce ar veni în contradicţie cu aceasta.

 Datoria adorării exclusive a lui Allah Al-Ahad (Unicul)

          Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Gloriso:

„Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile şi Pământul în şase zile, iar apoi s-a aşezat pe Tron. El face ca noaptea să învluie ziua, urmându-i degrabă. [El a creat] Soarele, Luna şi stelele supuse Poruncii Sale. Şi nu este decât a Lui înfăptuirea şi stăpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!” [Coran, 7:54]

„Eu nu i-am creat pe djinni şi pe oameni decât pentru ca ei să Mă adore.” [Coran, 51:56]

Cea mai importantă datorie a musulmanului este să Îl adore doar pe Allah, Unicul, Domnul cerurilor şi al Pământului, şi numai pe El, Preaînaltul. De aceea, El, Unicul,  i-a creat pe oameni şi pe djinni, pentru a-L adora doar pe El, în formele de adorare pe care le-a arătat, adică Rugăciunea, Postul, Az-Zakat (caritatea obligatorie), Al-Hajj (Pelerinajul), sacrificiul animalelor, frica, speranța, protejarea şi toate  celelalte rugi (du’a). De asemeni, supunerea faţă de Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) înseamnă ca musulmanul să îndeplinească toate Poruncile Lui şi să evite Interdicţiile Lui, arătate în Coran şi Sunnah. De asemeni, Allah Al-'Alim (Atoateştiutorul) i-a trimis pe Mesageri (Pacea lui Allah fie asupra lor!) cu Cărţile Sale, ca să clarifice oamenilor acest drept:

„O, voi oameni, slăviţi-L pe Domnul vostru, care v-a făcut pe voi şi pe cei de dinaintea voastră, ca să aveţi frică [de El].” [Coran, 2:21]

„Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adoraţi decât pe El şi să vă purtați frumos cu părinţii voştri.” [Coran, 17:23]

„Şi nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, cu credinţă curate şi statornică în Religia Lui, să împlinească Rugăciunea [As-Salat] şi să achite Dania [Az-Zakat]. Şi aceasta este credinţa [comunităţii] celei drepte.” [Coran, 98:5]

„Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!” [Coran, 59:7]

„O, voi cei care credeţi! Fiţi cu supunere faţă de Allah şi fiţi cu supunere [ascultare] faţă de Trimisul Său şi faţă de diriguitorii voştri! Apoi, dacă aveţi neînţelegeri într-o chestiune, aduceţi-o [întru judecare] la Allah şi la Trimis, dacă voi credeţi în Allah şi în Ziua de Apoi! Aceasta este mai bine şi cu mai bune urmări.” [Coran, 4:59]

„Cel ce se supune Trimisului se supune, neîndoielnic, şi lui Allah.” [Coran, 4:80]

„Noi am trimis la fiecare comunitate un Trimis [ca să le zică]: «Adoraţi-L pe Allah şi ţineţi-vă departe de Taghut!»”  [Coran, 16:36]

„Şi Noi nu am trimis înaintea ta niciun Profet fără să nu-i revelăm lui: «Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adoraţi-Mă pe Mine!»[Coran, 21:25]

„Alif, Lam, Ra. Aceasta este o Carte ale cărei versete sunt bine întocmite, apoi tâlcuite de către un Înţelept, Bineştiutor [Hakim,Khabir]. ~  Nu-L adoraţi decât pe Allah! Iar eu sunt [Trimis] pentru voi de la El, ca prevenitor şi vestitor de bine.” [Coran, 11:1-2]

Toate versetele de mai sus evidenţiază dreptul lui Allah Al-'Alim (Atoateştiutorul) de a fi Singurul adorat şi aceasta este rădăcina Religiei Islamice. Evidenţiază, de asemeni, înţelepciunea cu care i-a creat pe oamnei şi pe djinni şi înţelepciunea cu care şi-a trimis Mesagerii (Pacea lui Allah fie asupra lor!) şi Cărţile Sale pe Pământ. Oamenii trebuie să se gândească că acesta este motivul pentru care au fost creaţi ei şi djinnii şi să fie vigilenţi, să nu cadă în greşeala tragică în care au căzut mulţi, adică să dea Profeţilor şi sfinţilor un loc mai înalt decât ceea ce merită şi să clădească moschei, biserici şi temple deasupra mormintelor, şi să ceară de la aceştia ajutor sau protecţie, şi oricare altă exprimare a acestei forme de shirk. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus companionului său, Mu’ad (Pacea lui Allah fie asupra sa!):

«Cunoşti care este dreptul lui Allah asupra robilor Săi şi dreptul robilor Săi asupra Sa?» Mu’ad a răspuns: «Allah şi Profetul Său sunt singurii care ştiu.» Atunci Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Dreptul lui Allah asupra robilor Săi este să fie iubit El Singur şi să nu I se facă asociaţi, iar dreptul robilor asupra lui Allah este să nu îi pedepsescă pe cei ce nu-I atribuie Lui asociaaţi.»

 (relatat de Bukhari şi Muslim)

În alt hadith, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Oricine moare şi I-a făcut asociaţi lui Allah, merge în Focul Iadului.”

(relatat de Bukhari)

De asemenea, ne mai spune:

„Oricine se întâlnește cu Allah (când moare) şi nu  I-a făcut Lui asociaţi, va merge în Paradis. Cel ce îl întâlneşte pe Allah (când moare) şi I-a făcut asociaţi va merge în Iad.”

(relatar de Muslim)

Hadithuri în legătură cu aceasta sunt multe şi această problemă este cea mai importantă. Din acest motiv, Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) l-a trimis oamenilor pe Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ca să-i cheme la monotheism şi pentru a le interzice orice formă de shirk. Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a transmis Mesajul lui Allah în cel mai bun mod cu putinţă şi, din această cauză, a întâmpinat cu companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) multe greutăţi şi multe chinuri până când Allah Al-Ahad (Unicul) l-a condus la victorie şi a curăţat Arabia de idoli şi de politeism, şi toate triburile arabe au trecut la Islam şi au distrus toate statuile şi idolii. Cuvântul lui Allah a triumfat şi Islamul s-a instituit în toată Arabia şi apoi musulmanii au chemat la Islam pe toată lumea (din afara Arabiei) şi Allah a îndrumat prin aceştia multe popoare şi a împărtăşit adevărul şi dreptatea întregii lumi:

„O, voi, cei care credeţi! Dacă voi veţi face să triumfe cauza lui Allah, vă va sprijini şi El pe voi şi va întări picioarele voastre.”   [Coran, 47:7]

„Allah îi ajută neîndoielnic aceluia care-L ajută pe El. Allah este Al-Qawiyy, Al-'Aziz [Tare şi Puternic]. ~  Aceştia [sunt] cei care – dacă Noi le dăm putere pePpământ – împlinesc Rugăciunea [As-Salat], achită Dania [Az-Zakat], poruncesc ceea ce este drept şi opresc de la ceea ce este neîngăduit. Iar sfârşitul [tuturor lucrurilor] Îi aparţine lui Allah.” [Coran, 20:40-41]

Însă, cu trecerea timpului mulţi oameni au început să se îndepărteze de la monoteismul adevărat şi să urmeze pasiunile şi dorinţele lor şi păcatul a început să se răspândească între ei. Din acest motiv, Allah Al-'Alim (Atoateştiutorul) i-a pedepsit, făcându-i pe duşmanii lor să fie mai puternici decât ei şi să-i domine. Aceasta este pedeapsa pentru ceea ce au făcut şi Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) nu este nedrept cu robii Săi:

[Ei sunt] asemenea neamului lui Faraon şi a celor de dinaintea  lor, care nu au crezut în semnele lui Allah şi pe care Allah i-a pedepsit pentru păcatele lor. Allah este Puternic [Qawiyy] [şi] aspru la pedeapsă!” [Coran, 8:53]

De aceea, va trebui ca toţi musulmanii, popoare şi guverne, să se întoarcă către Allah Al-Ahad (Unicul) şi să-L adore doar pe El, să se căiască pentru păcatele lor, îndeplinind poruncile pe care El, Preaînaltul, le-a făcut obligatorii şi să se îndepărteze de cele interzise. Cel mai important lucru este să urmeze Legea lui Allah şi să înceteze să aplice legile care au fost instituite de către oameni:

„Şi a fost o datorie pentru Noi ajutarea dreptcredincioşilor.” [Coran, 30:47]

„Allah le-a făgăduit acelora dintre voi care au crezut şi au săvârşit fapte bune să-i facă pe ei stăpâni pe Pământ, aşa cum i-a făcut stăpâni şi pe cei de dinaintea lor, şi să dea forţă Religiei lor, pe care El a acceptat-o pentru ei şi să le schimbe teama lor cu siguranța: «Pentru că ei Mă adoră pe Mine şi nu-Mi fac Mie ca asociaţi nimic!» Şi aceia care vor mai fi necredincioşi după aceasta, aceia sunt nelegiuiţi.” [Coran, 24:55]

„Noi îi vom ajuta pe Trimişii Noştri şi pe cei care cred, atât în viaţa din această lume, cât şi în Ziua când se vor ridica martorii. ~  În Ziua când dezvinovăţirea nu le va mai fi de niciun folos nelegiuiţilor şi când vor avea ei parte de bluestem şi rău sălaş.”  [Coran, 40:51-52]


 Faptele care anulează Islamul

Despre faptele care anulează Islamul, trebuie să cunoaşteţi şi să îi iubiţi pe fraţii şi surorile lor musulmani, căci Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) a făcut obligatoriu tuturor supuşilor Săi să accepte Islamul şi să intre în aceasta cu credinţă, în timp ce i-a avertizat să nu urmeze nimic altceva în afară de Islam. I-a trimis, de asemeni, pe Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), să cheme omenirea la Islam. Allah Al-Ahad (Unicul) ne-a înştiinţat în Coranul cel Glorios că drepţi sunt cei ce urmează învăţătura Islamului, iar rătăciţi sunt cei ce o resping. Ne-a avertizat în multe versete de cauzele apostaziei (ieşirea din Islam) şi a tuturor formelor de shirk şi ale necredinţei. Predicatorii musulmani au raportat că există multe motive care pot provoca apostazia unei persoane, care au fost evidenţiate, pe scurt, în paginile ce urmează, zece cele mai importante forme ale apostaziei, astfel încât puteţi să le evitaţi şi să îi preveniţi şi pe alţii în legătură cu acestea:

1. Să Îi atribuie asociaţi lui Allah în adorare

Coranul cel Glorios spune:

„Allah nu iartă să I se facă semeni, dar iartă orice, în afară de aceasta, celui care voieşte El. Acela care îi face lui Allah semeni, acela s-a rătăcit departe!”  [Coran, 4:116]

„Pe cel care aşază lângă Allah pe altcineva, Allah îl va opri de la Rai, iar adăpostul lui va fi Focul şi cei nelegiuiţi nu vor afla ajutor.” [Coran, 5:72]

Formele de shirk cuprind, printer altele, invocarea morţilor, cererea altucuiva decât lui Allah, Unicul, ajutorul; oferirea de jertfe acestora şi a jura în numele lor.

2. Să existe intermediari între o persoană şi Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) şi să caute intermedierea lor (a zeilor falşi şi a oamenilor) în faţa lui Allah şi să depindă de aceştia. Cei care fac aceasta sunt consideraţi a fi necredincioşi.

3. Să nu-i condamne pe politeişti şi pe acei ce recurg la shirk şi necredinţă să se îndoiască de necredinţa lor sau să aprobe convingerile lor.

4. Să creadă cineva că îndrumarea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu este perfecta şi completă sau să creadă că decizia şi judecata altor oameni este mai bună decât judecata Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Cei ce preferă autoritatea zeităților false, At-Tawaid (de exemplu, regi, oracole, statui, etc.) sunt necredincioşi.

5. Cei ce urăsc orice a spus Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), sunt consideraţi, de asemeni, necredincioşi, chiar dacă îndeplinesc poruncile lui. Coranul cel Nobil spune:

„Aceasta fiindcă ei au pizmuit ceea ce a pogorât Allah şi, de aceea, El a zădărnicit faptele lor.” [Coran, 47: 9]

6. Cei ce iau în derâdere tot ce are legătură cu Islamul, precum pedeapsa şi răsplata în Viaţa Viitoare, sunt necredincioşi.  Coranul cel Glorios spune:

„Iar dacă-i întrebi, atunci zic ei: «Noi vorbeam întra-olaltă şi glumeam!» Spune: «Voi Îl luaţi în derâdere pe Allah şi semnele Sale, şi peTrimisul Lui?!» ~  Nu vă dezvinovăţiți. Voi v-aţi făcut necredincioşi după ce aţi fost credincioşi. Iar dacă Noi iertăm o parte dintre voi, osândim o [altă parte], pentru că ei sunt nelegiuiţi!” [Coran, 9:65-66]

7. Practica magiei, în toate formele ei, cuprinzând şi îndepărtarea cuiva de cel pe care-l iubeşte şi să facă pe cineva să iubească pe altcineva sau ceva care, în condiţii normale, nu-i place. Oricine practică magia sau o aprobă este necredincios, aşa cum este arătat în versetul Coranului cel Sfânt, care spune:

„Dar ei doi nu învăţau pe nimeni înainte de a-i spune: «Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios!»[Coran, 2:102]

8. Să-i ajute cineva pe necredincioşi împotriva musulmanilor, este o formă de necredinţă. Coranul cel Glorios spune:

„Aceia dintre voi pe care vi-i faceţi aliaţi sunteţi ca şi cum aţi face parte dintre ei. Allah nu călăuzeşte pe Calea cea Bună un neam de oameni nelegiuiţi.” [Coran, 5:51]

9. Cei care cred că pot nega Legea Islamului sunt necredincioşi. Coranul cel Nobil spune:

„Acela care doreşte o altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptatã, şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi.” [Coran, 3:85]

10. Să se îndepărteze cineva de Islam şi să refuze cu încăpăţânare să afle învăţătura lui şi să refuze să făptuiască totul în conformitate cu aceasta.  Coranul cel Glorios spune:

„Şi cine este mai nelegiuit decât acela căruia i se pomenesc versetele Domnului său, iar el se întoarce apoi de la ele? Noi suntem pedepsitori faţă de cei nelegiuiţi!” [Coran, 32:22]

Între toate aceste fapte care anulează Islamul nu există nicio diferenţă, indifferent că sunt făcute în glumă, serios sau de frică. Toate acestea sunt foarte periculoase şi majoritatea acestora se petrec. De aceea, este necesar pentru un musulman să fie atent şi să se teamă pentru el în legătură cu acestea.

Al patrulea punct la care ne-am referit cuprinde, de asemeni, şi pe cei ce cred că: legile instituite de oameni sunt mai bune decât Dreptul Islamic, că Dreptul Islamic nu este adecvat pentru aplicarea lor în aceste timpuri, că Islamul este motivul care se ascunde în spatele regresului musulmanilor în unele sectoare ale vieţii sau că Islamul nu este aplicabil în alte domenii, dincolo de aspectele vieţii fiecăruia în ceea ce-L priveşte pe Domnul lor. Punctul acesta îi cuprinde, de asemeni, şi pe cei ce cred că a tăia mâna unui hoţ înseamnă o lege retrograde, care nu trebuie să fie aplicată în societatea modernă, ca şi  pe cei ce cred că este de dorit să se absolve de Legea Islamică în ceea ce priveşte viaţa socială (şi cotidiană) şi să aplice alte legi, instituite de către oameni, chiar dacă nu cred că alte legi sunt mai bune decât cele Islamice. Aceasta înseamnă că au făcut permisibil tot ceea ce Allah Al-Ahad (Unicul) a interzis. Oricine face permis ceea ce Allah a interzis, lucruri care sunt cunoscute în Religie precum adulterul, consumul de alcool, camăta sau guvernarea cu alte legi decât cele ale lui Allah, este necredincios şi cu această părere sunt de acord toţi învățații Islamului.

~ Căutăm la Allah protecţie față de lucrurile care pot să provoace Mânia şi Pedeapsa Lui. Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului său, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a familiei sale pure şi a nobililor lui companioni (Allah să fie mulţumit de ei!) ~



[1] Sunna reprezintă Tradiţia Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care cuprinde tot ceea ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus şi a făcut din momentul primirii Revelaţiei Divine şi până la moartea sa. 

2 Notă explicativă: În această carte, atunci când spunem Allah  spune…, utilizăm traducerea sensurilor cuvintelor din versetele respective şi nu o traducere literală, deoarece nimeni nu ştie traducerea lor completă, sub toate aspectele, cu excpeţia lui Allah Preaînaltul.

[3] Djinnii sunt creaturi ale lui Allah Al-Ahad (Unicul), create din foc, care trăiesc pe Pământ, dar sunt ascunşi privirii oamenilor.

Categorii:

رأيك يهمنا