Răspunsuri la întrebările frecvente ale nemusulmanilor despre islam

أجوبة عن الأسئلة الشائعة لغير المسلمين

حول الإسلام

بسم الله الرحمن الرحيم

În Numele lui Allah, Ar-Rahman (Cel Milostiv),

Ar-Rahīm (Cel Îndurător)

 Introducere

Toată Slava I se cuvine lui Allah şi toate Binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed, asupra familiei sale, asupra companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează Calea Sa cea Dreaptă; fie ca Allah Cel Atotputernic să aibă milă de ei în Ziua Judecăţii! Amin!

           Dawʻah (chemarea la islam) este o datorie a musulmanilor

         Cei mai mulţi musulmani ştiu că islamul este o religie universală, destinată întregii omeniri. Allah Preaînaltul este Domnul întregului Univers, iar musulmanii au fost însărcinaţi cu datoria transmiterii Mesajului Său către întreaga omenire. Din păcate, însă, cei mai mulţi musulmani din zilele noastre au devenit indiferenţi faţă de această datorie pe care o au cu toţii, aceea de a chema la islam.

Cu toate că acceptăm islamul ca fiind cel mai bun mod de viaţă pentru noi înşine, cei mai mulţi dintre noi nu suntem dispuşi să împărţim această cunoaştere şi celor cărora nu le-a fost încă transmis Mesajul. Literar, prin cuvântul arab «dawʻah» înţelegem chemare sau invitaţie. În context islamic, aceasta înseamnă să te străduieşti pentru propagarea islamului. În Coranul cel Glorios găsim:

            „(…) «Şi cine este mai nelegiuit decât acela care a ţinut ascunsă la el mărturia pe care o avea de la Allah?»  Allah nu este Nebăgător de seamă cu ceea ce faceţi voi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:140]

             Cele mai frecvente nouăsprezece întrebări

      Pentru a transmite mesajul islamului, dialogul şi dezbaterea sunt inevitabile. În Coranul cel Nobil găsim:

„Cheamă la Calea Domnului tău cu înţelepciune şi bună îndemnare, şi discută cu ei cum e mai frumos! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:125]

            De obicei, atunci când transmitem Mesajul islamului unui nemusulman, nu este de ajuns să fie accentuată doar natura lui pozitivă. Cei mai mulţi nemusulmani nu sunt convinşi de Adevărul islamului, deoarece, în adâncul minţii lor, există încă unele întrebări fără răspuns în legătură cu acesta. Ei pot fi de acord cu afirmaţiile voastre despre partea pozitivă a islamului, însă vor spune în paralel: „Ah! Voi sunteţi acei musulmani care vă căsătoriţi cu mai multe femei. Voi sunteţi acele persoane care vă asupriţi  femeile, ascunzându-le în spatele vălului. Sunteţi fundamentalişti.” etc.             

Personal, prefer să-i întreb pe nemusulmani de la început, în funcţie de cunoştinţele lor limitate, fie că sunt corecte sau greşite, indiferent de sursa de la care acestea provin, ce anume consideră ei că este greşit în islam. Îi încurajez să fie foarte sinceri şi deschişi şi îi conving că pot suporta critici la adresa islamului.

În ultimii câțiva ani din experienţa mea în ceea ce privește dawʻah (chemarea la islam), am conştientizat că există aproximativ nouăsprezece întrebări foarte frecvente pe care un nemusulman obişnuit le are cu referire la islam. De fiecare dată când întrebaţi un nemusulman: „Ce crezi că este greşit în islam?”, el îţi va adresa cinci sau şase întrebări, care întotdeauna sunt cuprinse printre cele nouăsprezece dintre cele mai frecvente întrebări.

 Răspunsurile logice pot să convingă majoritatea

Celor nouăsprezece dintre cele mai frecvente întrebări despre islam li se poate răspunde în mod convingător şi logic. Majoritatea nemusulmanilor poate fi convinsă cu aceste răspunsuri. Dacă un nemusulman învaţă sau pur şi simplu îşi aminteşte aceste răspunsuri, atunci, in shā Allah (cu Voia lui Allah), va reuşi, dacă nu să fie convins în totalitate de Adevărul islamului, cel puţin să i se schimbe concepţiile greşite în legătură cu islamul şi să i se stingă gândurile negative pe care le are faţă de islam şi faţă de musulmani. Este posibil ca un număr foarte mic de nemusulmani să contraargumenteze aceste răspunsuri, fapt pentru care informaţiile de mai jos vor fi necesare.

             Concepţii greşite cauzate de mass-media

          Concepţiile greşite  obișnuite în legătură cu islamul apar în mintea majorităţii nemusulmanilor din cauza dezinformării pe care o primesc în mod continuu. Mijloacele de informare în masă internaţionale sunt controlate mai ales de către lumea occidentală, fie că este vorba de canalele internaţionale prin satelit, posturi de radio, ziare, reviste sau cărţi. Recent, internetul a devenit un mijloc puternic de informare. Deşi nu este controlat de nimeni, poate cineva să detecteze ceva în volumul acesta de propagandă împotriva islamului? Bineînţeles, musulmanii folosesc la rândul lor internetul pentru a prezenta o imagine corectă a religiei lor şi a credincioşilor, însă ei sunt net în inferioritate numerică comparativ cu propaganda făcută împotriva islamului. Sper că eforturile musulmanilor  vor spori şi vor continua.

             Concepţiile greşite se modifică odată cu timpul

          Cele mai frecvente întrebări în legătură cu islamul diferă în funcţie de diferitele perioade de timp şi ere. Acest set de nouăsprezece cele mai frecvente întrebări se referă la timpurile prezente. În deceniile precedente, setul de întrebări era diferit şi, de asemenea, în deceniile următoare, se va schimba din nou, în funcţie de cum este înfăţişat islamul de către mass-media.

              Concepţiile greşite sunt aceleaşi în întreaga lume

           Interacţionând cu oameni din diferite locuri ale lumii, am constatat că aceste nouăsprezece întrebări frecvente în legătură cu islamul sunt peste tot aceleaşi. Desigur, este posibil să existe şi câteva întrebări suplimentare în funcţie de zona, mediul sau cultura existente. De exemplu, în America, cea mai comună întrebare este: „De ce islamul interzice să dai şi să primeşti dobândă?”

            Am cuprins printre aceste nouăsprezece cele mai frecvente întrebări şi unele care sunt mai des întâlnite printre indienii nemusulmani. De exemplu: „De ce musulmanii urmează o dietă nevegetariană?” Motivul din spatele unor astfel de întrebări este acela că oamenii de origine indiană s-au răspândit în toată lumea şi reprezintă aproximativ 20%, adică 1/5 din populaţia planetei. În consecinţă, întrebările lor devin întrebări comune pe care nemusulmanii le adresează la nivel mondial.

              Concepţiile greşite ale nemusulmanilor care au studiat islamul

           Există mulţi nemusulmani care au studiat islamul. Cei mai mulţi dintre ei au citit doar cărţi despre islam scrise de către cei care critică islamul. Aceşti nemusulmani au un set adiţional de întrebări. Spre exemplu, ei pretind că au găsit contradicţii în Nobilul Coran şi, de asemenea, că acesta este neştiinţific, etc. Există un alt set de răspunsuri suplimentare care clarifică aceste concepţii greşite ale celor care au studiat islamul din surse neautentice. De asemenea, am oferit răspunsuri şi altor douăzeci de întrebări ale nemusulmanilor, mai puţin frecvente, în conferinţele mele publice şi în cartea mea cu titlul: „Răspunsuri la întrebările frecvente cu privire la islam ale nemusulmanilor care au anumite cunoştinţe în legătură cu acesta”.

 1. Poligamia

            Întrebare:

           De ce în islam unui bărbat îi este permis să aibă mai multe soţii? Deci, de ce este poligamia permisă în islam?

            Răspuns:

             1. Definiţia poligamiei

            Prin termenul de «poligamie» ne referim la o formă de căsătorie în care un bărbat poate avea mai multe soţii concomitent. Poligamia poate să fie de două feluri:

            ● poliginie, atunci când un bărbat se căsătorește cu mai multe femei

            ● poliandrie, atunci când o femeie se căsătorește cu mai mulţi bărbaţi.

În islam, poligamia este permisă în mod limitat, în timp ce poliandria este total interzisă.

Acum, să ne întoarcem la întrebarea iniţială: „De ce unui bărbat îi este permis să aibă mai multe soţii?”

 2. Coranul este singurul text religios al lumii care afirmă: „Căsătoriţi-vă cu o singură femeie!”

Coranul este singura Carte religioasă de pe Pământ care conţine fraza: „Căsătoriţi-vă cu o singură femeie!”:

            „(...) luaţi de soţii pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau patru, dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi (cu ele), atunci (căsătoriţi-vă cu) una singură (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:3]

            Nu există altă carte religioasă care să le ceară bărbaţilor să aibă doar o singură soţie. În niciuna dintre toate celelalte Scripturi, indiferent că este vorba de Vede, Ramayana, Mahabharata, Bhagavad Gita, Talmud, de  Biblie sau Tora, nu este prevăzută o limită a numărului permis de soţii. Conform acestor Scripturi, cineva se poate căsători cu câte femei îşi doreşte. Doar mai târziu, preoţii hinduşi şi Biserica creștină au limitat numărul de soţii la una singură.

            Mulţi lideri religioși hinduşi aveau, conform scrierilor lor, mai multe soţii. Regele Dasharath, tatăl lui Rama, a avut mai multe soţii. Krishna a avut, la rândul său, mai multe soţii.

În timpurile străvechi, şi bărbaţilor creștini le era permis să aibă oricâte soţii doreau, deoarece Biblia nu impune vreo limită cu privire la numărul de soţii. Doar cu câteva secole în urmă, Biserica a limitat numărul de soţii la una singură.

Poliginia este permisă şi în iudaism. Conform legii talmudice, Ibrāhīm (Avraam, pacea fie asupra sa!) a avut trei soţii, în timp ce Solomon (Pacea fie asupra sa!) a avut sute de soţii. Practica poliginiei a continuat până când rabinul Gershom ben Yehudah (960-1030 d.Hr.) a emis un edict împotriva ei. Comunităţile evreieşti sefardice, care trăiau în ţările musulmane, au continuat această practică până în anul 1950, când actul șefului rabinatului din Israel a propus interdicţia căsătoriei cu mai multe femei.

(Notă interesantă: Conform recensământului din anul 1975, în India, numărul hinduşilor care practicau poliginia era mai mare decât cel al musulmanilor. Raportul Comitetului privind statutul femeii în islam, publicat în anul 1975, menţionează că procentul căsătoriilor poligame între anii 1951-1961 era de 5,06% la hinduşi şi de doar 4,31% la musulmani. Conform legislaţiei indiene, numai bărbaţilor musulmani le este permis să aibă mai multe soţii. Este ilegal pentru orice bărbat nemusulman din India să aibă mai mult de o soţie. Însă, cu toate că este ilegal, hindușii au mai multe soţii în comparaţie cu musulmanii. Mai demult, nu exista nicio limită nici chiar printre bărbaţii hinduşi în ceea ce priveşte numărul permis de soţii. Abia în anul 1954, moment în care actul hindus privind căsătoria a fost emis, a devenit ilegal pentru un hindus să aibă mai multe soţii. În prezent, legislaţia indiană este cea care limitează posibilitatea bărbatului hindus de a avea mai multe soţii şi nu scrierile religioase hinduse.

 Haideţi să analizăm acum de ce islamul îi permite bărbatului să aibă mai multe soţii.

 3. Coranul  permite poliginia limitată

După cum am menţionat anterior, Coranul este singura Carte religioasă de pe Pământ care le spune bărbaţilor să se căsătorească doar cu o singură soţie. Contextul acestei fraze se găsește în următorul verset al Coranului cel Nobil, în Surat An-Nisā’:

„(...) luaţi de soţii pe acelea care vă plac dintre femei - două, trei sau patru, dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi (cu ele), atunci (căsătoriţi-vă cu) una singură (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:3]

 Înainte de revelarea Coranului, nu exista nicio limită maximă pentru poliginie, fapt pentru care mulţi bărbaţi aveau zeci de soţii, unii ajungând chiar la sute. Islamul stabilește ca limită maximă patru soţii, permiţându-i unui bărbat să se căsătorească cu două, trei sau patru femei, cu condiţia de a fi drept cu ele. În același capitol din Coran amintit anterior, adică Surat An-Nisā’, versetul 129, găsim:

„Nu veţi putea să vă purtaţi întocmai la fel cu (toate) soţiile (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:129]

Prin urmare, poliginia nu este o regulă, ci o excepţie. Multe persoane au concepţia greşită că este obligatoriu pentru un bărbat musulman să aibă mai multe soţii. În general, islamul cunoaşte cinci categorii de lucruri permise sau interzise, după cum urmează:

● fard – obligatorii sau necesare;

● mustaḥab – recomandate sau încurajate;

● ḥalāl (’mubah’) –  permise sau aprobate;

● makrūh – nerecomandate sau neîncurajate;

● ḥarām – interzise sau nepermise.

Poliginia este cuprinsă în categoria de mijloc a lucrurilor care sunt permise. Nu se poate spune că un musulman care are două, trei sau patru soţii este un musulman mai bun decât unul care are doar o singură soţie.

 4. Media de viaţă a femeilor este mai mare decât cea a bărbaţilor

        În mod natural, bărbaţii şi femeile se nasc în proporţii aproximativ identice, însă o fetiţă are sistemul imunitar mai bun decât cel al unui băiat. Sistemul imunitar al  fetiţelor poate să lupte împotriva microbilor şi a bolilor mai bine decât cel al băieţilor. Din acest motiv, în timpul copilăriei, procentul mortalităţii băieţilor este mai mare decât cel al fetiţelor.

În timpul războaielor, îşi pierd viaţa mai mulţi bărbaţi decât femei. De asemenea, mai mulţi bărbaţi, comparativ cu femeile, îşi găsesc moartea din cauza accidentelor şi a bolilor. Media de viaţă a femeilor este mai mare decât cea a bărbaţilor şi, în orice clipă, în întreaga lume întâlnim mai multe văduve decât văduvi.

 5. Populaţia masculină din India este mai mare decât cea feminină din cauza feticidului şi pruncuciderii fetiţelor

India este una dintre puţinele ţări în care, împreună cu ţările ei vecine, populaţia feminină este mai mică decât cea masculină. Aceasta se datorează procentului mare de fetiţe care sunt omorâte la vârste fragede și faptului că mai mult de un milion de embrioni feminini sunt extirpaţi în fiecare an în această ţară, odată ce a fost cunoscut genul fătului. Dacă acest obicei rău ar fi oprit, atunci India ar avea mai multe femei comparativ cu bărbaţii.

 6. Populaţia feminină la nivel mondial este mai mare decât cea masculină

             În Statele Unite, femeile îi depăşesc numeric pe bărbaţi cu aproximativ 7.8 milioane. Numai în New York există cu un milion de femei mai mult faţă de bărbaţi, iar din populaţia masculină, o treime sunt homosexuali, adică sodomişti. În SUA, per total, există mai mult de 25 de milioane de homosexuali, ceea ce înseamnă că aceşti bărbaţi nu doresc să se căsătorească cu femei. În Marea Britanie, numărul femeilor este mai mare decât cel al bărbaţilor cu 4 milioane, în Germania cu 5 milioane, iar în Rusia cu 9 milioane. Numai Allah ştie câte alte milioane de femei există în lume într-un procent mai mare comparativ cu cel al bărbaţilor.

 7. Limitarea fiecărui bărbat la a avea doar o singură soţie nu este o chestiune practică

            Chiar dacă fiecare bărbat s-ar căsători cu o singură femeie, ar exista mai mult de 30 de milioane de femei în SUA care n-ar avea posibilitatea să îşi găsească un soţ (având în vedere că America are 25 de milioane de homosexuali). Astfel,  ar exista cu 4 milioane mai multe femei în Marea Britanie, cu 5 milioane mai multe în Germania și cu 9 milioane mai multe femei singure în Rusia, care nu ar fi în măsură să-şi găsească un soţ.

Să presupunem că se întâmplă ca sora mea să fie una dintre femeile nemăritate care trăiesc în SUA sau se întâmplă să fie sora dumneavoastră una dintre femeile nemăritate ale Americii. Îi rămân doar două alternative: fie să se căsătorească cu un bărbat care are deja o soţie, fie să devină un fel de «bun comun». Nu există altă soluţie. Orice om decent ar alege prima variantă.

Cele mai multe femei nu îşi doresc să îşi împartă bărbatul cu altă femeie. Însă, în islam, când situaţia este considerată a fi o necesitate reală, femeile musulmane, urmându-și credinţa, pot suferi o mică pierdere personală pentru a evita astfel o pierdere şi mai mare, împiedicând ca surorile ei musulmane să devină un «bun comun».

 8. Căsătoria cu un bărbat căsătorit este preferabilă devenirii unui «bun comun»

             În societatea occidentală, este ceva obişnuit ca un bărbat să aibă amante şi/sau multiple relaţii extraconjugale, caz în care femeia ajunge să aibă o viaţă dezonorantă şi lipsită de siguranţă. Cu toate acestea, aceeaşi societate nu poate să accepte ca un bărbat să aibă mai multe soţii, cu toate că în acest caz femeile își păstrează statutul onorant şi demn în societate și trăiesc o viaţă protejată.

Prin urmare, conform celor de mai sus, singurele opţiuni care le rămân femeilor care nu pot să-și găsească un soţ sunt: fie căsătoria cu un bărbat deja căsătorit, fie să devină un «bun comun». Islamul preferă să le ofere femeilor un statut onorabil, permiţându-le prima variantă și interzicându-le-o pe cea de-a doua. Există și multe alte motive pentru care islamul permite poligamia limitată, dar cel mai important dintre ele este acela al protejării modestiei şi onoarei femeilor.

 2. Poliandria

           Întrebare:

             Dacă unui bărbat îi este permis să aibă mai multe soţii, atunci de ce islamul îi interzice unei femei să aibă mai mulţi soţi?

            Răspuns:

      Mulţi oameni, printre care și unii musulmani, se îndoiesc de raționamentul care le permite bărbaţilor musulmani să aibă mai multe soţii, în timp ce acest „drept” nu le este recunoscut şi  femeilor.

Permiteţi-mi mai întâi să declar în mod expres că la baza unei societăţi islamice se află dreptatea și egalitatea. Allah Preaînaltul i-a creat pe bărbaţi și pe femei ca fiind egali, dar cu capacităţi și responsabilităţi diferite. Bărbaţii și femeile se deosebesc atât din punct de vedere psihologic, cât și fiziologic. Rolurile și responsabilităţile lor sunt diferite. Bărbaţii și femeile sunt egali în islam, dar nu și identici.

În Surat An-Nisā’, al patrulea capitol al Coranului, în verstele 22-24, găsim o listă a femeilor cu care bărbaţii musulmani nu se pot căsători. Mai departe, în aceeaşi Sură, ni se spune:

„(Asemenea, vă este oprit să vă căsătoriţi cu) femeile căsătorite (…)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:24]

Următoarele puncte enumeră motivele pentru care poliandria este interzisă în islam:

1. dacă un bărbat are mai multe soţii, atunci este ușor să se identifice părinţii copiilor născuţi în astfel de căsnicii, atât tatăl, cât și mama fiind uşor de identificat. Însă, în cazul în care o femeie se căsătorește cu mai mulţi bărbaţi, numai mama copiilor născuţi dintr-un asemenea mariaj va fi identificată, nu și tatăl. Islamul acordă o importanţă deosebit de mare recunoașterii celor doi părinţi, a mamei și a tatălui. Psihologii ne spun că acei copii care nu își cunosc părinţii şi în special pe tată, suferă de tulburări psihice grave și traume, având foarte adesea o copilărie nefericită. Din acest motiv, nici copiii prostituatelor nu au o copilărie sănătoasă. Când un copil care s-a născut într-o astfel de căsnicie merge la școală și mama lui este întrebată de numele tatălui, va trebui să dea două sau mai multe nume! Desigur, am cunoștinţă de evoluţiile recente în domeniul știinţei, care au făcut posibilă identificarea atât a mamei, cât și a tatălui prin analiza materialului genetic. În consecinţă, acest motiv care a fost valabil în trecut poate în prezent să nu mai fie valabil.

2. natura bărbatului este una mai poligamă comparativ cu cea a femeii.

3. biologic, este mai ușor pentru un bărbat să-și îndeplinească responsabilităţile de soţ chiar dacă are mai multe soţii. O femeie în aceeași situaţie, având mai mulţi soţi, nu va putea să-și îndeplinească responsabilităţile de soţie și aceasta pentru că femeia este supusă schimbărilor psihologice și comportamentale care se datorează fazelor diferite ale ciclului menstrual.

4. o femeie care are mai mulţi soţi va avea mai mulţi parteneri sexuali în același timp și există o mare posibilitate de a dobândi boli cu transmitere sexuală care pot fi transmise apoi soţilor săi, chiar dacă fiecare dintre aceștia nu are relaţii sexuale extraconjugale. Nu este acelaşi cazul bărbatului care are mai multe soţii, dar care nu are nicio altă relaţie extraconjugală.

Argumentele de mai sus sunt cele care pot fi uşor identificate. Există probabil mult mai multe motive pentru care Allah, în Infinita Sa Înţelepciune, a interzis poliandria.

 3. Hijabul pentru femei

 Întrebare:

          De ce islamul înjoseşte femeile, ţinându-le în spatele vălului?

             Răspuns:

Statutul femeii în islam este foarte des ţinta atacurilor mass-mediei din întreaga lume. Hijab-ul sau ţinuta islamică este prezentat de către mulţi ca exemplu al «subjugării» femeilor aflate sub Legislaţia islamică. Înainte de a analiza motivul pentru care religia recomandă hijab-ul, haideţi să studiem întâi statutul femeilor din societăţile de dinainte de venirea islamului.

 1. În trecut, femeile erau înjosite şi folosite ca obiecte ale plăcerii

         Următoarele exemple din istorie dovedesc în mod clar faptul că statutul femeilor în civilizaţiile de dinainte de islam era atât de jos, încât le era negată demnitatea umană elementară.

 a. Civilizaţia babiloniană

           Femeile erau înjosite și lipsite de toate drepturile în cadrul legii babiloniene. Dacă un bărbat ucidea o femeie, în loc să fie pedepsit el însuși,  soţia sa era condamnată la pedeapsa cu moartea.

 b. Civilizaţia greacă

           Civilizaţia greacă este considerată a fi cea mai glorioasă dintre toate civilizaţiile antice. În cadrul acestui «glorios» regim, femeile erau înjosite şi lipsite de toate drepturile. În mitologia greacă, o femeie ireală, numită Pandora, reprezenta rădăcina tuturor ghinioanelor şi a nefericirii omenirii. Grecii considerau că femeile se află mai jos decât orice fiinţă umană şi, cu siguranţă, ele erau inferioare bărbaţilor. Cu toate că puritatea femeilor era preţioasă și femeile se bucurau de mare apreciere, grecii de mai târziu erau dominaţi de egoismul lor, iar perversiunile lor sexuale au devenit ceva comun. Astfel, prostituţia a devenit o practică obișnuită pentru toate clasele sociale ale societăţii grecești.

 c. Civilizaţia romană

Atunci când civilizaţia romană atinsese apogeul gloriei sale, bărbatul avea chiar şi dreptul de a-i lua viaţa soţiei sale. Prostituţia și nudismul erau obișnuite printre romani.

 d. Civilizaţia egipteană

           Egiptenii considerau că femeile sunt simbolul răului și semnul diavolului.

 e. Arabia preislamică

        Înainte ca islamul să se extindă în Arabia, arabii desconsiderau femeile și foarte des îşi îngropau de vii fetiţele, imediat după nașterea lor.

 2. Islamul a ridicat statutul femeilor, le-a oferit egalitate şi aşteaptă de la ele să-şi păstreze statutul

Islamul a ridicat statutul femeilor și le-a oferit drepturile care li se cuveneau cu mai bine de 1400 de ani în urmă. Islamul așteaptă ca femeile să își păstreze locurile privilegiate pe care le-au obţinut.

 Hijab-ul pentru bărbaţi

            De obicei, oamenii discută doar despre hijab, considerând că este o problemă exclusivă a femeilor. Însă, în Nobilul Coran, Allah menţionează întâi hijab-ul pentru bărbaţi și apoi pe acela pentru femei. Coranul spune în Surat An-Nūr:

„Spune dreptcredincioșilor să-și plece privirile lor și să-și păzească pudoarea lor! Aceasta este mai curat pentru ei. Allah, doară, este Khabīr (Bineștiutor) a ceea ce fac ei.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:30]

Dacă un bărbat gândește în mod nerușinat și obraznic privind o femeie, atunci este dator să îşi coboare privirea.

 Hijab-ul pentru femei

            Versetul de mai jos, din Surat An-Nūr, spune:

„Și spune dreptcredincioaselor să-și plece privirile lor și să-și păzească pudoarea lor, să nu-și arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, și să-și coboare vălurile peste piepturile lor! Și să nu-și arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor, sau a părinţilor lor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:31]

 3. Şase criterii ale hijab-ului

            Potrivit Coranului și Sunnah, există șase criterii de bază pentru a analiza chestiunea hijab-ului:

            1. suprafaţa

Primul criteriu se referă la suprafaţa corpului care trebuie acoperită. Acesta este diferit pentru bărbaţi și femei. La bărbat, este obligatoriu să-și acopere corpul cel puţin de la buric până la genunchi. La femei, suprafaţa pe care trebuie să o acopere în mod obligatoriu este reprezentată de întreg corpul, cu excepţia feţei și a mâinilor până la încheietură. Dacă doresc, ele pot să-și acopere chiar și aceste părţi ale corpului. Unii savanţi musulmani insistă că inclusiv faţa și mâinile trebuie acoperite în mod obligatoriu de hijab.

Toate celelalte cinci criterii sunt aceleași și pentru bărbaţi, și pentru femei:

2. hainele să fie lejere și să nu dezvăluie forma corpului.

3. hainele să nu fie transparente, astfel încât să vadă cineva prin acestea.

4. hainele să nu fie atât de împodobite încât să atragă sexul opus.

5. hainele  să nu semene cu cele ale sexului opus.

6. hainele să nu semene cu acelea ale necredincioșilor, adică musulmanii să nu poarte haine cu însemne sau simboluri specifice religiilor necredincioșilor.

 4. Printre altele, hijab-ul cuprinde decenţa în comportament

În afară de cele şase criterii menţionate anterior, hijab-ul înseamnă, de asemenea, decenţa în comportament, atitudine și intenţia unei persoane. O persoană îndeplineşte criteriile hijab-ului nu doar prin felul în care se îmbracă, ci hijab-ul hainelor ar trebui să fie însoţit atât de un hijab al ochilor, un hijab al inimii, un hijab al gândurilor, cât și de un hijab al intenţiei. El cuprinde, de asemenea, felul în care cineva merge, vorbește, se comportă, etc.

 5. Hijab-ul previne hărţuirea

          Motivul pentru care hijab-ul este prescris pentru femei este amintit în Coran în următorul verset din Surat Al-Aḥzāb:

            „O, Profetule! Spune soaţelor tale și copilelor tale și femeilor dreptcredincioșilor să se învelească în hijaburile, căci astfel vor fi mai bine distinse să fie cunoscute și să nu li se pricinuiască necazuri! Allah este Ghafūr (Atoateiertător), Rahīm (Îndurător).”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:59]

Coranul spune că hijab-ul a fost prescris pentru femei astfel încât să fie recunoscute ca fiind femei modeste şi pentru a preveni ca ele să fie hărţuite. 

 6. Exemplul surorilor gemene

            Să presupunem că două surori  gemene și la fel de frumoase se plimbă pe stradă. Una dintre acestea poartă vălul islamic  (hijab-ul), are întreg corpul acoperit, în afară de faţă și de mâini până la încheieturi. Cealaltă poartă haine occidentale, o fustă scurtă sau un șort. Chiar la colţ, stă un huligan sau un aventurier așteptându-și victima pentru a o hărţui. Pe care o va hărţui? Pe cea cu hijab sau pe cea cu șort sau fustă scurtă? Bineînţeles că o va hărţui pe fata care poartă fustă scurtă sau şort. Acest fel de îmbrăcăminte provoacă în mod indirect sexul opus să le şicaneze şi să le hărţuiască. Așadar Coranul afirmă în mod corect că hijab-ul protejează femeile de hărţuire.

 7. Pedeapsa capitală pentru violatori

           Conform Legislaţiei islamice (Shariʻah), un bărbat care a fost acuzat de violul unei femei este condamnat la pedeapsa capitală. Mulţi sunt surprinși de această pedeapsă dură. Unii chiar spun că islamul este o religie barbară și nemiloasă! Am adresat o întrebare simplă la sute de bărbaţi nemusulmani: „Să presupunem, şi Allah să ne ferească, că cineva o violează pe soţia, pe mama sau pe sora dumneavoastră. Dumneavoastră sunteţi judecătorul și violatorul este în faţa dumneavoastră. Cum l-aţi pedepsi?” Toţi au declarat că l-ar condamna la moarte. Unii au ajuns chiar până la a spune că l-ar fi torturat până la moarte. Atunci când au fost întrebaţi dacă cineva le-ar fi violat soţia sau mama ce ar fi făcut, ei au răspuns că ar fi vrut să-l omoare. Însă, dacă aceeaşi crimă ar fi comisă împotriva soţiei sau a fiicei altcuiva, atunci ei sunt de părere că pedeapsa capitală este un act barbar. De ce există acest standard dublu?!

 8. Societatea occidentală pretinde în mod fals că ar fi ridicat statutul femeilor

       Discuţia occidentalilor cu privire la eliberarea femeilor nu este nimic altceva decât o formă acoperită a exploatării corpului lor, a degradării sufletului lor și a privării de onoarea lor. Societatea occidentală susţine că femeile au un statut ridicat. Dimpotrivă, în realitate, le-au degradat, atribuindu-le calitatea de amante – concubine și femei frivole, care sunt doar unelte în mâinile celor ce caută satisfacţia și plăcerea sexuală, iar toate acestea sunt ascunse în spatele ecranului colorat al artei și civilizaţiei.

 9. SUA are una dintre cele mai ridicate rate de violuri

          Statele Unite ale Americii este considerată a fi una dintre cele mai avansate ţări ale lumii dar are, de asemenea, și cele mai ridicate rate de viol faţă de oricare alte ţări din lume. Conform unui raport al FBI-ului din anul 1990, în medie 1756 de violuri erau comise zilnic doar în SUA. În continuare, un alt raport spune că în SUA se înregistrează în medie 1900 cazuri de viol zilnic. Nu se face însă referire la anul în care s-au întâmplat acestea. Se poate să fie 1992 sau 1993. Se poate ca americanii să fi devenit mai îndrăzneţi în anii următori.

Să ne imaginăm acum un scenariu în care hijab-ul ar fi instituit în America. De fiecare dată când un bărbat privește o femeie și în mintea lui se naște un gând nerușinat și obraznic, trebuie să își coboare privirea. De asemenea, fiecare femeie poartă hijab-ul și are tot corpul acoperit, cu excepţia feţei şi a mâinilor până la încheieturi. Luând în considerare toate acestea și faptul că cel care comite viol este condamnat la moarte, vă întreb, așadar, gândindu-vă la un astfel de scenariu, procentul de violuri din America ar crește, ar rămâne la fel sau ar scădea?!

 10. Implementarea Legislaţiei islamice (Shariʻah) va scădea rata violurilor

       În mod natural, cu cât mai repede va fi aplicată Shariʻah, cu atât mai repede se vor ivi și rezultatele pozitive. Dacă Shariʻah va fi implementată oriunde în lume, fie în America, fie în Europa, societatea va funcţiona mai bine. Hijab-ul nu înjoseşte femeia, ci o înalţă și îi protejează modestia și puritatea.

 4. Islamul a fost răspândit prin sabie?

            Întrebare:

          Cum este posibil ca islamul să fie numit religia păcii, din moment ce a fost răspândit prin sabie?

           Răspuns:

         Este o plângere comună printre unii nemusulmani cum că islamul n-ar fi avut milioane de susţinători în întreaga lume dacă nu ar fi fost răspândit prin folosirea violenţei. Următoarele puncte vor arăta clar faptul că forţa înnăscută a adevărului, a cuvântului și a logicii sunt motivul răspândirii rapide a islamului și nu violenţa.

 1.Islamul înseamnă pace

           Termenul de «islam» provine din rădăcina cuvântului «salām», care înseamnă pace. De asemenea, acesta înseamă supunerea în faţa Voinţei lui Allah Preaînaltul. Prin urmare, islamul este religia păcii, pace pe care omul o poate obţine prin supunerea voinţei proprii Voinţei Creatorului Suprem, Allah.

             2. Uneori, trebuie folosită forţa pentru păstrarea păcii

          Nu fiecare entitate umană din această lume este în favoarea păstrării păcii și a armoniei. Există mulţi care o vor tulbura pentru propriile lor interese. Uneori, trebuie folosită forța pentru păstrarea păcii. Exact pentru acest motiv avem poliţia, care folosește forţa împotriva răufăcătorilor și a elementelor antisociale, cu scopul de a păstra pacea în ţară. Islamul promovează pacea. În acelaşi timp, islamul îi îndeamnă pe adepţii săi să lupte pentru combaterea oricărui fel de asuprire. Lupta împotriva asupririi poate uneori să necesite folosirea forței. Însă, în islam, forţa poate fi folosită numai pentru promovarea păcii și dreptăţii.

             3. Părerea istoricului De Lacy O’Leary

        Cel mai bun răspuns la concepţia greșită conform căreia islamul s-ar fi răspândit prin violenţă este dat de către ilustrul istoric De Lacy O’Leary, în cartea sa, Islamul la răscruce:

„În orice caz, istoria arată în mod clar că mitul musulmanilor fanatici care bântuie lumea și impun islamul prin sabie naţiunilor cucerite este unul dintre cele mai fantastice şi absurde mituri pe care istoricii le-au repetat vreodată.”

 4. Musulmanii au condus Spania timp de 800 de ani

           Musulmanii au condus Spania timp de aproximativ 800 de ani. Ei nu au folosit niciodată sabia pentru a-i obliga pe oameni să îşi schimbe credinţa. Mai târziu, cruciaţii creștini au venit în Spania și i-au anihilat pe musulmani. Nu exista nici măcar un musulman în Spania care ar fi putut să rostească în mod deschis «adhan-ul», chemarea la rugăciune.

 5. 14 milioane de arabi sunt creștini copţi

         Musulmanii au fost stăpânii Arabiei timp de mai bine de 1400 de ani. Pentru câţiva ani, au guvernat britanicii și pentru alţi câţiva ani francezii. Însă, în cea mai mare parte,  musulmanii au guvernat Arabia timp de aproximativ 1400 de ani. Totuși, astăzi există 14 milioane de arabi care sunt creștini copţi, adică creștini de generaţii. Dacă musulmanii ar fi folosit sabia, nu ar fi existat niciun arab care să rămână creștin.

 6. În India, mai mult de 80% din populaţie este nemusulmană

         Musulmanii au dominat India timp de aproximativ 1000 de ani. Dacă ar fi dorit, ar fi avut puterea să îi  îndrepte pe toţi nemusulmanii Indiei spre islam. Astăzi, mai mult de 80% din populaţia Indiei este  nemusulmană. Toţi acești indieni nemusulmani de astăzi mărturisesc că islamul nu s-a răspândit prin sabie.

 7. Indonezia și Malaezia

     Indonezia este ţara cu cel mai mare număr de musulmani din lume. Majoritatea oamenilor din Malaezia sunt musulmani. Cineva ar putea întreba: „Ce armată musulmană a fost în Indonezia și Malaezia?”

 8. Coasta de Est a Africii

          În mod similar, islamul s-a extins cu repeziciune și pe coasta de Est a Africii. Dacă Islamul s-a răspândit prin sabie, cineva ar putea să întrebe din nou: „Ce armată musulmană a fost pe coasta estică a Africii?”

 9. Thomas Carlyle

        În cartea sa, Eroii şi adorarea eroilor, vestitul istoric, Thomas Carlyle, face referire la această absurditate în legătură cu răspândirea islamului:

„Cu siguranță, sabia, însă, de unde vă veţi lua sabia? Fiecare opinie nouă, la începutul ei, reprezintă o minoritate de o persoană. Există în mintea unui singur om. Locuiește încă acolo. Doar un singur om din întreaga lume o crede, există un singur om împotriva tuturor celorlalţi oameni. Faptul că acesta ia o sabie și încearcă, prin intermediul ei, răspîndirea ei, va face desigur puţine pentru el. Trebuie să vă luaţi sabia! În general, un lucru se va răspândi de la sine, într-un fel sau altul.”

 10. Nu există silire la credinţă!

            Prin ce sabie s-a răspândit islamul? Chiar dacă musulmanii ar fi avut-o, nu ar fi putut să o folosească pentru a răspândi islamul, întrucât Coranul spune în versetul de mai jos:

„Nu este silire la credinţă! Răzvedită este deosebirea dintre Calea cea Dreaptă și rătăcire (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:256]

 11. Sabia raţiunii

            Sabia folosită pentru răspândirea islamului este cea a raţiunii, care cucereşte inimile și minţile oamenilor. Coranul spune în Surat An-Naḥl, capitolul 16, versetul 125:

„Cheamă la calea Domnului tău cu înţelepciune și bună îndemnare și discută cu ei cum este mai frumos! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:125]

 12. Creșterea procentului principalelor religii la nivel mondial din anul 1934 şi până în anul 1984

            Un articol din almanahul Reader Digest, editat în anul 1986, a publicat datele statistice ale creșterii procentului principalelor religii ale lumii de-a lungul jumătăţii de secol 1934-1984. Articolul acesta a fost publicat, de asemenea, în revista The Plain Truth. În topul listei se afla islamul, care a crescut cu 235%,  în timp ce creștinismul a avut o creștere de doar 47%. Cineva s-ar putea întreba: „Ce război s-a desfășurat în acest secol prin care milioane de oameni s-au convertit la islam?”

 13. Islamul este religia care s-a răspândit cel mai repede în America și Europa

       Astăzi, religia cu cea mai mare răspândire din America este islamul. Același lucru este valabil și pentru Europa. Ce sabie forţează oamenii din Occident să îmbrăţişeze islamul într-un procent atât de mare?

 14. Dr. Joseph Adam Pearson

            Dr. Josef Adam Pearson spune:

„Oamenii care sunt neliniștiţi că armele nucleare se vor afla într-o zi în mâinile arabilor sunt incapabili să conștientizeze faptul că bomba islamică a căzut deja, ea a căzut în ziua în care s-a născut Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).”

 5. Musulmanii sunt fundamentalişti şi terorişti

Întrebare:

            De ce cei mai mulţi dintre musulmani sunt fundamentaliști și teroriști?

             Răspuns:

            Această întrebare le este adeseori adresată musulmanilor fie direct, fie indirect, în timpul convorbirilor cu privire la religie sau la chestiunile lumeşti. Stereotipurile musulmane sunt perpetuate în toate mijloacele de informare în masă, împreună cu dezinformarea în ceea ce privește islamul și musulmanii. De fapt, astfel de concepţii greşite și propaganda falsă pot conduce adesea la discriminări și violenţe împotriva musulmanilor. Un caz caracteristic este campania anti-musulmană a mass-mediei americane, după explozia bombei din Oklahoma, unde presa s-a grăbit să declare că în spatele acestui atac există „conspiraţia Orientului Mijlociu”. Mai târziu, vinovatul a fost identificat ca fiind un militar al Forţelor Armate americane.

Haideţi să analizăm această afirmaţie cu privire la «fundamentalism» și «terorism»:

 1. Definirea termenului de «fundamentalist»

        Fundamentalistul este o persoană care urmează și aderă la principiile de bază ale unei dogme sau ale unei teorii. Pentru ca cineva să fie un doctor bun, este dator să cunoască, să urmeze și să aplice principiile de bază ale medicinei. Cu alte cuvinte, ar trebui să fie fundamentalist în domeniul medicinei. Pentru ca cineva să fie un bun matematician, este dator să cunoască, să urmeze și să aplice principiile de bază ale matematicii. Va trebui să fie fundamentalist în domeniul matematicii. Pentru ca cineva să fie un bun savant, este dator să cunoască, să urmeze și să aplice principiile de bază ale știinţei. Va trebui să fie fundamentalist în domeniul știinţei.

             2. Nu toţi „fundamentaliștii” sunt la fel

          Nu se poate să-i plasăm pe toţi fundamentaliștii în aceeași categorie. Nimeni nu poate să îi clasifice pe toţi fundamentaliștii ca fiind buni sau răi. Această clasificare a oricărui fundamentalist va depinde de domeniul sau activitatea în care este fundamentalist. Un tâlhar fundamentalist sau un hoţ dăunează societăţii și, prin urmare, este indezirabil. Un doctor fundamentalist, pe de altă parte, aduce beneficii societăţii și se va bucura de o apreciere deosebită.

             3. Sunt mândru să fiu un musulman fundamentalist

            Eu sunt un musulman fundamentalist care, cu Voia lui Allah,  cunoaște, urmează și se străduiește să aplice principiile de bază ale islamului. Un musulman adevărat nu ezită să fie fundamentalist. Sunt mândru că sunt musulman fundamentalist, pentru că aşa ştiu că principiile de bază ale islamului sunt benefice pentru întreaga omenire. Nu există niciun principiu de bază al islamului care să dăuneze și să se opună intereselor speciei umane în întregul său. Mulţi oameni acceptă interpretările în legătură cu islamul și consideră diferitele lui învăţături ca fiind nedrepte și necorespunzătoare. Aceasta se datorează cunoașterii insuficiente și greșite cu privire la islam. Dacă cineva analizează învăţăturile islamice cu inima deschisă, cu toată forţa spiritului, nu poate să ajungă la altă concluzie decât că islamul este plin de beneficii atât la nivel personal, cât și la nivel colectiv.

             4. Semnificaţia lexicală a termenului de «fundamentalist»

           Conform Dicţionarului Webster, «fundamentalismul» era o mișcare a protestanţilor americani, care a avut loc în prima jumătate a secolului al XX-lea. Aceasta era o reacţie faţă de modernism, care sublinia infailibilitatea Bibliei, nu doar în ceea ce privește credinţa și morala, ci și ca o scriere istorică prin excelenţă. Ea a întărit credinţa în Biblie, considerată ca fiind Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Prin urmare, termenul de fundamentalist a fost folosit iniţial pentru un grup de creștini, care credea că Biblia era Cuvântul literal al lui Dumnezeu, fără  greșeală sau eroare.

Conform Dicţionarului din Oxford, «fundamentalismul» înseamnă „păstrarea strictă a principiilor și dogmelor fundamentale ale fiecărei religii, în special ale celei islamice”. Astăzi, când cineva foloseşte termenul de «fundamentalist», se gândește la un musulman terorist.

 5. Fiecare musulman ar trebui să fie «terorist»

       Fiecare musulman ar trebui să fie un terorist. Teroristul este o persoană care provoacă teroare. În momentul în care un hoţ vede un poliţist, el devine terifiat. Astfel, poliţistul este un terorist pentru hoţ. În mod similar, musulmanul ar trebui să fie un terorist pentru elementele antisociale ale societăţii, precum hoţia sau violurile. De fiecare dată când un astfel de element antisocial vede un musulman, ar trebui să fie terifiat. Este adevărat că, în general, termenul de „terorist” este utilizat pentru a denumi o persoană care provoacă teroare printre oamenii normali. Însă, un adevărat musulman ar trebui să fie astfel doar cu acele elemente antisociale şi nu cu oamenii normali şi inocenţi. În realitate, musulmanul ar trebui să fie sursa păcii pentru oamenii inocenţi.

 6. Etichete diferite sunt puse aceleiaşi persoane pentru aceeaşi acţiune, ca, spre exemplu, «terorist» şi «patriot»

Înainte ca India să își declare independenţa faţă de dominaţia britanică, unii luptători pentru eliberarea Indiei, care cum este și firesc, au folosit acte de violenţă pentru a se apăra, au fost etichetaţi ca fiind teroriști de către guvernul britanic. Aceleași persoane au fost adulate de către indieni pentru exact aceleași practici și au fost caracterizaţi ca fiind «patrioţi». Așadar, două etichetări diferite au fost date acelorași persoane, pentru aceleași practici. Unul îi numește teroriști, iar altul îi numește patrioţi. Toţi cei care considerau îndreptăţită dominaţia Angliei asupra Indiei, îi considerau teroriști, în timp ce aceia ce considerau că britanicii nu aveau niciun drept să guverneze India, îi considerau patrioţi și luptători pentru libertate.

Prin urmare, este important ca, pentru a critica pe cineva, înainte de toate să i se facă o judecată dreaptă. Trebuie să fie ascultate ambele părţi, să fie analizată situaţia și să fie luate în considerare atât scopul, cât și intenţia persoanei, apoi, pe baza acesteia, o persoană poate să fie judecată în consecinţă.

 7. Islam înseamnă pace

         Cuvântul «islam» provine din rădăcina cuvântului arab „salām”, care înseamnă pace. Este o religie a păcii, ale cărei principii de bază îi învaţă pe credincioși să păstreze și să promoveze pacea în întreaga lume. Astfel, fiecare musulman va trebui să fie fundamentalist, adică să urmeze principiile de bază ale religiei păcii, islamul. Va trebui să fie terorist doar pentru elementele antisociale, în ideea promovării păcii și dreptăţii în societate.

 6. Dieta nevegetariană

            Întrebare:

           Uciderea unui animal constituie o practică nemiloasă. Atunci, de ce musulmanii consumă alimente nevegetariene?

Răspuns:

            „Vegetarianismul” este, în zilele noastre, o mișcare la nivel mondial. Mulţi o leagă chiar şi de drepturile animalelor. Într-adevăr, există mulţi oameni care consideră consumul cărnii și a altor alimente nevegetariene ca fiind o încălcare a drepturilor animalelor.

Islamul impune mila și compasiunea faţă de fiinţele vii. În același timp, însă, susţine că Allah Cel Milostiv a creat Pământul cu o minunată floră și faună, pentru a fi folositoare omenirii.  Însă, omenirea trebuie să folosească fiecare dintre aceste surse ale lumii cu cumpătare, ca fiind „niyamah” (binecuvântare de la Allah) și „amanah” (lăsat spre încredere) de la Allah.

           Să analizăm și alte aspecte ale problemei.

 1. Un musulman poate fi un vegetarian pur

     Un musulman poate fi considerat un foarte bun musulman, chiar dacă este un vegetarian pur. Nu există nicio prescripţie care să îi ceară musulmanului să folosească doar o dietă nevegetariană.

             2. Coranul le permite musulmanilor să aibă o dietă nevegetariană

           Cu toate acestea, Coranul îi permite unui musulman să nu aibă o dietă nevegetariană. Versetele următoare dovedesc acest fapt:

„O, voi cei care credeţi! Ţineţi-vă cu statornicie învoielile! Vă este îngăduit vouă (să mâncaţi carne de) vită, în afară de ceea ce vi s-a prescris (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:1]

„Și vitele le-a făcut pentru voi, de la ele aveţi căldură și alte foloase și de la ele și mâncaţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 16:5]

„Iar în vite aveţi voi o bună pildă, căci vă dăm vouă să beţi din ceea ce ele au în pântece și multe foloase aveţi de la ele și de la ele mâncaţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 23:21]

 3. Carnea este un nutrient bogat în proteine

Alimentele nevegetariene reprezintă o sursă importantă de proteine. Din punct de vedere biologic, sunt bogate în proteine, întrucât conţin cei 8 aminoacizi importanţi, care nu sunt produși de către organism și care trebuie să fie luaţi din alimente. De asemenea, carnea conţine fier, vitamina B1 și vitamina B3.

 4. Dantura omului dovedește că acesta este o fiinţă omnivoră

         Dacă observaţi dantura animalelor ierbivore, precum vacile, oile și caprele, veţi constata o similaritate importantă între ele. Toate aceste animale au dantura plată, caracteristică animalelor ierbivore. Dacă, din nou, observaţi dantura animalelor carnivore, precum leul, tigrul sau leopardul, veţi constata că are dinţi ascuţiţi, adică adecvaţi alimentaţiei carnivore. Dacă, în cele din urmă, analizaţi dantura umană, veţi constată că omul are atât dinţi plaţi, cât și ascuţiţi. Prin urmare, oamenii au dantura adecvată atât consumului de vegetale, cât și de carne. Aşadar, oamenii sunt fiinţe omnivore. Cineva se poate întreba: „Dacă Allah Cel Atotputernic ar fi dorit că oamenii să fie ierbivori, atunci de ce i-a dotat cu dinţi ascuţiţi?” Este logic că a ştiut că vom avea nevoie atât de alimente vegetariene, cât și nevegetariene.

 5. Organismul uman poate să metabolizeze atât alimente vegetariene, cât și nevegetariene

             Sistemul digestiv al animalelor ierbivore poate prelucra și asimila doar hrana vegetariană.  Pe de altă parte, cel al animalelor carnivore poate prelucra și asimila doar carnea. Însă, sistemul digestiv al oamenilor poate prelucra și asimila atât alimentele vegetariene, cât și pe cele nevegetariene. Dacă Allah Cel Atotputernic ar fi vrut să consumăm doar alimente vegetariene, de ce ne-a dat un sistem digestiv capabil să asimileze atât alimentele vegetariene, cât și pe cele nevegetariene?

 6. Scripturile hinduse permit alimentele nevegetariene

            a. Există mulţi hinduși care sunt strict vegetarieni. Ei cred că este împotriva credinţei lor să consume alimente nevegetariene. Însă, adevărul este acela că Scripturile hinduse le permit oamenilor să consume alimente din carne, întrucât acestea arată că înţelepţii hinduși și sfinţii mâncau alimente nevegetariene.

 b. În Manu Smruti, cartea legii hinduse, în capitolul 5, versetul 30, se spune:

„Cel care consumă carnea celor destinate pentru a fi mâncate nu face nimic rău, chiar dacă o face în fiecare zi. Dumnezeu a creat anumite creaturi destinate să fie mâncate, iar altele să le mănânce pe acestea.”

       c. În următorul verset din Manu Smruti, capitolul 5, versetul 31, ni se spune:

 „A consuma carne este drept pentru sacrificiu, ceea ce este cunoscut în mod tradițional drept o lege a zeilor.”

 d. Mai departe, în Manu Smruti, capitolul 5, versetele 39 și 40, se spune:

„Dumnezeu Însuși a creat animale pentru a fi sacrificate, așadar, a ucide un animal de sacrificiu nu înseamnă ucidere.”

      e. În Mahabharata, Anushashan Parva, în capitolul 88, este povestit dialogul dintre Dharmaraj Yudhishthira și Pitamah Bhishma despre hrana pe care trebuie să o ofere cineva strămoșilor (Pitris) în timpul shraddha (ceremonia morţilor) pentru pomenirea lor. Textul spune următoarele:

„Yudhishthira spune: «Spune-mi care este ofranda adusă către Pitris (strămoșii morţi) ce devine inepuizabilă? Care Havi, de asemenea, dacă este oferit durează pentru totdeauna? Ce este aceea ce fiind oferit devine etern?»”

            Bhishma a spus:

            „Ascultă Yudhishthira  care sunt acele havis pe care cei ce cunosc ritualul shraddha (ceremonia morţilor) consideră că sunt potrivite și care sunt fructele oferite fiecăruia. Cu seminţe de susan, orez, masha și apă, rădăcinile și fructele, dacă sunt oferite în timpul shraddha, strămoșii, o, rege, sunt satisfăcuţi pentru o lună. Dacă li se oferă pește, strămoșii sunt mulţumiţi pentru două luni. Cu carne de miel, pentru trei luni și cu iepure, pentru patru. Cu carne de capră, pentru cinci luni, cu carne de porc, pentru șase și cu pasăre, pentru șapte luni. Cu carne de căprioară, care provine de la căprioarele Prishata, sunt mulţumiţi timp de opt luni și cu cea care provine de la Ruru pentru nouă luni. Cu carne de Gavaya pentru zece luni, iar cu cea de bivol, satisfacţia lor durează unsprezece luni. De asemenea, cu carnea de vită ce este oferită în timpul shraddha se spune că satisfacţia lor durează pentru un an întreg. Payasa amestecată cu unt este la fel de bine primită de către strămoșii morţi ca și carnea de vită. Cu carnea de vadhrinasa (taur mare) sunt satisfăcuţi pentru doisprezece ani. Ofranda către strămoșii morţi a cărnii de rinocer la aniversarea zilelor lunare în care aceștia și-au pierdut viaţa este inepuizabilă. Kalaska, petalele florii Kanchana și carnea roșie de capră oferite sunt inepuizabile. Astfel, dacă vreţi ca strămoșii voștri să rămână mulţumiţi, va trebui să le oferiţi carne roșie de capră.”

 7. Hinduismul a fost influenţat de alte religii

         Chiar dacă Scripturile hinduse le permit credincioșilor lor să aibă o dietă nevegetariană, mulţi hinduși au adoptat dieta vegetariană, fiind influenţaţi de alte religii precum jainismul.

 8. Chiar și plantele au viaţă

           Anumite religii au adoptat clar vegetarianismul ca dietă pentru că sunt total împotriva uciderii fiinţelor vii. Dacă cineva ar fi putut să supravieţuiască fără să omoare vreo fiinţă vie, aş fi fost primul care ar fi adoptat acest mod de viaţă. În trecut, oamenii credeau că plantele sunt lipsite de viață. Astăzi, este o realitate ştiinţifică faptul că până și plantele au viaţă. Așadar raţiunea lor de a nu ucide fiinţe vii nu se aplică nici chiar dacă adoptă o dietă absolut vegetariană.

 9. Chiar şi plantele pot să simtă durerea

         Mai mult decât atât, ei susţin că plantele nu pot să simtă durerea și, prin urmare, să omori o plantă este considerată o crimă mai mică în comparaţie cu uciderea unui animal. Astăzi, știinţa susţine că și plantele pot simţi durerea, dar strigătul plantei nu poate fi auzit de către om. Aceasta se datorează incapacităţii omului de a auzi sunete care nu se află în spectrul de frecvenţe percepute de urechea umană, adică între 20 de Hz și 20 de mii de Hz. Orice sunet mai jos sau mai sus de acest spectru nu poate fi auzit de către om. Un câine poate să audă până la 40 de mii de Hz. Prin urmare, există fluiere pentru câini care au o frecvenţă mai mare de 20 de mii de Hz și mai mică de 40 de mii de Hz. Aceste fluierături pot fi auzite numai de către câini, dar nu și de om. Câinele recunoaște fluierul stăpânului său și vine la el. Conform unei anchete realizate în SUA, un fermier a inventat un aparat care transformă strigătul plantelor astfel încât să fie auzit de către om. El a fost, aşadar, în stare să recunoască imediat atunci când planta striga după apă. Studii recente arată că plantele pot chiar să simtă fericire sau tristeţe. Ele pot chiar să plângă.

 10. Să omori o fiinţă vie care are  două simţuri mai puţin  nu înseamnă o crimă mai mică

            Cândva, un vegetarian își susţinea opţiunea spunând că plantele au doar două sau trei simţuri, în timp ce animalele au cinci simţuri. De aceea, uciderea unei plante ar însemna o crimă mai mică decât în cazul uciderii unui animal. Să presupunem că fratele tău se naște surd și are două simţuri mai puţin în comparaţie cu ceilalţi oameni. Crește și cineva îl omoară. Îi vei cere judecătorului să-i dea criminalului o pedeapsă mai mică pentru că fratele tău avea cu două simţuri mai puţin? În realitate, vei susţine că au ucis un om nevinovat și că judecătorul va trebui să-i dea criminalului pedeapsa cea mai mare.

Într-adevăr, Coranul cel Glorios spune:

„O, oameni, mâncaţi din ceea ce se află pe Pământ (...)”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:168]

 11. Suprapopulaţia animalelor

           Dacă toţi oamenii ar fi fost vegetarieni, aceasta ar fi condus la creșterea populaţiei animalelor în lume, deoarece ciclul lor de reproducere este foarte rapid. Allah, în Înţelepciunea Sa Divină, cunoaște cum să păstreze echilibrul creaţiei Lui. Indubitabil, El ne-a permis carnea animalelor.

 12. Preţul cărnii este normal, deoarece nu sunt toţi nevegetarieni

Nu mă deranjează că unii oameni sunt strict vegetarieni. Însă, nu trebuie să-i condamne pe nevegetarieni, considerându-i a fi lipsiţi de scrupule. Într-adevăr, dacă toţi indienii devin nevegetarieni, atunci actualii nevegetarieni vor suferi pentru că va crește preţul cărnii.

 7. Metoda islamică de sacrificare a animalelor pare a fi nemiloasă

           Întrebare:

      De ce musulmanii sacrifică animalele fără milă, chinuindu-le și ucigându-le încet și dureros? 

Răspuns:

Metoda islamică de sacrificare a animalelor, cunoscută și sub termenul de «dhabīḥah», a constituit obiectul multor critici din partea unui număr mare de oameni. Cineva poate lua în considerare următoarele puncte, care dovedesc că metoda «dhabīḥah» nu este doar una umană, ci și cea mai bună din punct de vedere ştiinţific:

 1. Metoda islamică de sacrificare a animalelor

            «Zakkaytum» este un verb care provine din rădăcina cuvântului «zakkah» (a purifica). Infinitivul lui este «tazkiyah», care înseamnă purificare. Modul islamic de sacrificare a unui animal necesită să fie întrunite condiţiile de mai jos:

             a.  animalele trebuie să fie înjunghiate cu un obiect ascuţit (cuţit).

            Animalul trebuie să fie înjunghiat cu un obiect ascuţit (cuţit) și într-un mod rapid, astfel încât să se micșoreze durerea înjunghierii.

             b. trebuie tăiate laringele, traheea și vasele de sânge ale gâtului.

«Dhabīhah» este cuvântul arab care înseamnă «înjunghiat». Înjunghierea  se face prin tăierea laringelui, a traheei și a vaselor de sânge ale gâtului, provocând, în acest mod, moartea animalului, fără a fi tăiată măduva spinării.

 c.  Sângele trebuie să se scurgă

Sângele trebuie să se scurgă în totalitate înainte de tăierea capului. Scopul este acela de a se scurge cea mai mare parte a sângelui, care favorizează dezvoltarea microorganismelor. Măduva spinării nu trebuie să fie tăiată, pentru că va afecta nervii inimii în timpul procesului, provocând stop cardiac și coagularea sângelui în vasele de sânge.

             2. Sângele este un mediu propice pentru microbi și bacterii

Sângele este un mediu propice pentru dezvoltarea microbilor, a bacteriilor, a toxinelor și altele. Așadar, metoda de sacrificare musulmană este mai igienică, pentru că elimină un mare procent din sângele care conţine  microbi, bacterii, toxine și altele asemenea, care reprezintă cauza multor boli.

 3. Carnea se păstrează proaspătă o mai mare perioadă de timp

            Carnea animalelor sacrificate după metoda islamică se păstrează proaspătă pe o perioadă de timp mai mare în comparaţie cu alte metode de tăiere, deoarece sângele a ieșit în întregime din carne.

 4. Animalele nu simt durere

        Tăierea rapidă a vaselor de sânge ale gâtului întrerupe circulaţia sângelui și irigarea cu sânge a acelei părţi din creier responsabilă cu simţul durerii, prin urmare, animalele nu simt durere. În timp ce mor, animalele se zbat, tremură și dau din picioare nu din cauza durerii, ci din cauza spasmelor și relaxării mușchilor, ca urmare a curgerii sângelui afară din trup.

 8. Dieta nevegetariană îi face pe musulmani violenţi

Întrebare:

       Ştiinţa ne spune că ceea ce mâncăm influenţează comportamentul nostru. Atunci, de ce islamul le permite musulmanilor să consume alimente de origine animală din moment ce consumul acestora ar putea face ca o persoană să fie violentă și sălbatică?

Răspuns:

 1. Este permis consumul numai a animalelor ierbivore

      Sunt de acord cu părerea că ceea ce mâncăm influenţează comportamentul nostru. Acesta este unul dintre motivele pentru care islamul interzice consumul animalelor carnivore, precum leul, tigrul, leopardul și altele, pentru că sunt violente și sălbatice. Consumul cărnii acestor animale probabil ar putea face un om violent și sălbatic. Islamul permite doar consumul animalelor ierbivore precum vaca, oaia, capra, etc., care sunt blânde și ascultătoare, fapt pentru care şi musulmanii sunt persoane blânde şi lipsite de violenţă.

 2. Coranul spune că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)  interzice ceea ce este rău

Coranul cel Nobil ne spune:

„(...) El (Profetul) le poruncește ceea ce este bine și-i oprește de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătăţile și le oprește lor pe cele necurate și-i ușurează pe ei de povara lor și de lanţurile care au fost asupra lor (...)”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:157]

„(...) Ceea ce Mesagerul vă dăruieşte (hotărăşte, porunceşte) primiţi (faceţi) şi toate cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă (şi nu faceţi) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 59:7]

Pentru un musulman, cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sunt de ajuns ca să îl convingă că Allah Preaînaltul nu dorește ca oamenii să consume anumite feluri de carne, în schimb permite alte feluri.

 3. Cuvintele (ahadith) Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)  interzic consumul animalelor carnivore

          Conform nenumăratelor ahadith relatate de Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), precum cele din Sahih Al-Bukhari şi Sahih Muslim, din Cartea vânătorii şi a sacrificiului, la fel ca şi hadith-urile profetice din Sunan Ibn Majah, sunt interzise pentru consum următoarele:

a. animalele sălbatice cu canini, adică animalele carnivore. Acestea sunt animale care aparţin familiei pisicii, precum leul, tigrul, pisica, câinele, lupul, hiena, etc.;

b. unele rozătoare precum: șoarecii, șobolanii, iepurii cu gheare, etc.;

c. unele reptile precum șerpii, aligatorii, etc.

d. păsările răpitoare cu gheare ascuţite precum: vulturii, uliii, ciorile, bufniṭele etc.

         Nu există nicio dovadă știinţifică prin care să se arate indubitabil faptul că a consuma alimente nevegetariene face pe cineva violent.

 9. Musulmanii realizează acte de adorare adresate sanctuarului Ka‘bah

Întrebare:

          Din moment ce islamul este împotriva idolatriei, de ce musulmanii adoră și se prosternează în faţa sanctuarului Kaʻbah în timpul rugăciunii?

            Răspuns:

        Kaʻbah este «qiblah», adică direcţia spre care se întorc musulmanii în timpul rugăciunilor lor. Este important să se observe faptul că, chiar dacă musulmanii se întorc către Kaʻbah în timpul rugăciunii lor, ei nu o adoră pe aceasta. Musulmanii nu Îl adoră și nu I se închină decât lui Allah Preaînaltul. În Surat Al-Baqara găsim:

„Noi vedem deseori îndreptarea feţei tale către Cer. Să te îndreptăm către o qiblah care-ţi va plăcea. Așadar, îndreaptă-ţi faţa spre Moscheea cea Sfântă! Și oriunde aţi fi, îndreptaţi feţele voastre către ea! (...)”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:144]

 1. Islamul crede în promovarea unităţii

      De exemplu, dacă musulmanii vor să facă salāh (rugăciunea), este foarte probabil ca unii să dorească să fie îndreptaţi către nord, în timp ce unii vor vrea să se orienteze către sud. În ideea de a fi uniţi cu toţii în adorarea doar a lui Allah, musulmanii sunt chemaţi ca, oriunde s-ar afla, să se întoarcă într-o singură direcţie, adică spre Kaʻbah. Așadar, dacă unii trăiesc în vestul Kaʻbei, se vor orienta către Est, iar dacă trăiesc la est de Kaʻbah, se vor întoarce către Vest.

 2. Kaʻbah se află în centrul hărţii lumii

            Musulmanii au fost primii oameni care au desenat harta lumii. Ei au făcut-o în așa fel încât sudul să fie în sus și nordul în jos. Kaʻbah se afla în centru. Mai târziu, cartografii occidentali au desenat harta invers, cu nordul în sus și sudul în jos. Cu toate acestea, Kaʻbah se află tot în centrul hărţii lumii, al-hamdu Lillah.

 3. Tawāf (înconjurul) Kaʻbei indică Existenţa unui Singur Dumnezeu, fără parteneri

          Atunci când musulmanii merg la Al-Masjid al-Haram (Casa Sfântă) din Mecca, ei fac Tawāf, adică procesiunea în jurul Kaʻbei. Această practică simbolizează credinţa și adorarea doar a lui Allah, deoarece, așa cum orice cerc are un centru, tot așa există doar un Dumnezeu demn de adorare.

 4. Hadith-ul lui ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!)

În legătură cu Piatra Neagră (Al-Hajr Al-Aswad), există o relatare atribuită ilustrului companion al Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!):

„Fără îndoială, ştiu că ești doar o piatră și că nu poţi să aduci beneficii și nici să faci rău cuiva. Dacă nu l-aș fi văzut pe Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să te sărute, nu te-aș fi sărutat niciodată.” (Al-Bukhari)

5. Lumea stătea pe Kaʻbah şi rostea adhan-ul (chemarea la rugăciune)

 În timpul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), oamenii stăteau pe Kaʻbah, rostind adhan-ul (chemarea la rugăciune). Cineva ar putea să îi întrebe pe cei care afirmă că musulmanii adoră Kaʻbah: „Ce idolatru stă pe idolul adorat?”

 10. Nemusulmanilor nu le este permisă

 intrarea în Mecca

Întrebare:

            De ce nemusulmanilor nu le este permis accesul în orașele sfinte Mecca și Medina?  

Răspuns:

           Este adevărat că nemusulmanii  nu au voie să intre în orașele sfinte, Mecca și Medina, prin lege. Următoarele puncte ne clarifică motivele posibile care se ascund în spatele unei astfel de interdicţii:

             1. Tuturor cetăţenilor li se interzice accesul în zona bazelor militare

           Sunt cetăţean indian, însă, cu toate acestea, nu mi se permite să intru în unele zone, aşa cum este o unitate militară. În fiecare ţară, există anumite zone în care un cetăţean obișnuit nu are voie să intre. Numai unui cetăţean care face parte din acea unitate și celor care au legătură cu apărarea ţării le este permis accesul în zonele militare. În același mod, islamul este o religie universală, care se adresează întregii lumi și tuturor oamenilor. Zonele militare ale islamului sunt cele două orașe sfinte, Mecca și Medina. Aici, numai cei care cred în islam și care sunt implicaţi în apărarea lui, adică musulmanii, au voie să intre. Ar fi ilogic pentru un cetăţean să fie împotriva limitării intrării într-o zonă militară. În același fel, nu este corect ca nemusulmanii să se opună interdicţiei intrării lor în Mecca și Medina.

 2. Viză pentru a intra în Mecca și Medina

a. De fiecare dată când o persoană călătorește într-o ţară străină, trebuie mai întâi să depună o cerere pentru acordarea vizei, adică permisiunea de a intra în acea ţară. Fiecare ţară are regulile ei, regulamente și condiţii pentru acordarea vizei. Dacă nu sunt întrunite aceste criterii, nu i se poate acorda permisiunea de a intra în ţară.

b. Una dintre cele mai stricte ţări în acordarea vizei  este Statele Unite ale Americii, mai ales atunci când această chestiune îi vizează pe cetăţenii din lumea a treia. Nenumărate condiţii și termeni trebuie îndepliniţi pentru a li se elibera viza.

c. Când am vizitat Singapore, exista pe formularul de imigrare o referinţă: „Moarte traficanţilor de droguri!”. Astfel, dacă vreau să vizitez Singapore, trebuie să mă supun regulilor acestui loc. Nu pot să pretind că pedeapsa cu moartea este o pedeapsă barbară. Numai dacă respect termenii și condiţiile lor, îmi va fi permisă intrarea în ţară.

      d. Viza –  Condiţia de bază pentru fiecare om care intră în Mecca sau Medina este să spună cu voce tare: „Ash-hadu al-lā ilāha illa Allah ua ash-hadu anna Mohammedan Ar-Rasul Allah”, ceea ce înseamnă „Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Mohammed este Robul şi Trimisul Său.”

 11. Carnea de porc este interzisă

Întrebare:

De ce consumul cărnii de porc este interzis în islam?

     Răspuns:

            Este foarte cunoscut faptul că în islam este interzis consumul cărnii de porc. Punctele ce urmează explică diferitele aspecte ale acestei interziceri.

 1. Carnea de porc este interzisă în Coranul cel Glorios

Coranul cel Nobil interzice consumul cărnii de porc în cel puţin patru capitole. Ea este interzisă în următoarele locuri din Coranul cel Sfânt:  2:173, 5:3, 6:145 și 16:115:

„Vă sunt oprite mortăciunea, sângele (scurs), carnea de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah (la junghierea lor) (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran,  5:3]

        Versetele de mai sus ale Nobilului Coran sunt suficiente pentru ca un musulman să înțeleagă de ce consumul cărnii de porc este interzis.

 2. Carnea de porc este interzisă în Biblie

          Creștinii ar putea fi convinşi prin următoarele versete din Scriptura lor; Biblia interzicând consumul cărnii de porc în capitolul Exodul:

            „Porcul are copita despicată şi despărţită în două, dar nu rumegă; acesta este necurat pentru voi. ~ Din carnea acestora să nu mâncaţi şi de stârvurile lor să nu vă atingeţi, că acestea sunt necurate pentru voi.” (Biblia, Exodul, 11:7-8)

Biblia interzice carnea de porc în capitolul Deuteronom, de asemenea:

„(...) porcul are unghia despicată şi copita despărţită-n două, dar nu rumegă; acesta este necurat pentru voi (...)” (Biblia, Deuteronom, 14:7)

O interzicere similară este repetată în Biblie în capitolul lui Isaia, cap. 65, versetele 2-5.

 3. Consumul cărnii de porc poate fi cauza  multor boli

       Nemusulmanii și ateii vor fi convinși numai prin intermediul unor  argumente bazate pe logică și pe știinţă. Consumul cărnii de porc poate cauza mai mult de șaptezeci de boli diferite. O persoană poate avea diferiţi viermi intestinali, precum: viermișori, paraziţi intestinali, anchilostomi, etc. Una dintre cele mai periculoase este categoria Taenia Solium, care, potrivit limbajului popular, este denumit vierme cistoid. El este găzduit în intestin și este foarte mare. Ouăle lui sunt introduse în circulaţia sângelui și pot să ajungă aproximativ în toate organele corpului. Dacă pătrunde în creier, el poate să producă pierderea memoriei. Dacă pătrunde în inimă, poate să producă atac de cord, dacă pătrunde în ochi, poate să producă orbirea iar dacă pătrunde în ficat, poate să producă îmbolnăvirea ficatului. Așadar, este posibil să dăuneze aproximativ tuturor organelor corpului. Un alt vierme intestinal periculos este Trichura Tichurasis.

            O concepţie greșită comună în legătură cu carnea de porc este aceea că, dacă este bine prăjită, ouăle mor. Într-un program de investigaţii realizat în America, s-a constatat că, din douăzeci și patru de persoane afectate de Trichura Tichurasis, 22 au gătit carnea de porc foarte bine. Aceasta înseamnă că ouăle aflate în carnea de porc nu mor la o temperatură normală de preparare.

 4. Carnea de porc conţine grăsimi ca material de bază

Carnea de porc conţine puţin material muscular, în timp ce conţine în exces substanţe grase. Această grăsime este răspândită în vasele de sânge și poate produce hipertensiune și afecţiuni cardiace. Nu este o surpriză faptul că mai mult de 50% dintre americani suferă de hipertensiune arterială.

 5. Porcul este unul dintre cele mai murdare animale de pe Pământ

            Porcul este unul dintre cele mai murdare animale de pe Pământ. El trăiește și se hrănește cu gunoi de grajd, excremente și murdărie. În satele care nu au toalete moderne, ţăranii își fac nevoile în aer liber. Foarte des, excrementele lor sunt mâncate de către porci.

       Unii pot pretinde că în ţările avansate, precum Australia spre exemplu, porcii sunt hrăniţi în condiţii foarte curate și igienice. Chiar și în aceste condiţii de igienă, porcii sunt hrăniţi la un loc în porcării. Indiferent cât de mult se încearcă păstrarea lor curată, ei sunt murdari prin natura lor. Ei mănâncă atât excrementele lor, cât și pe cele ale celor de lângă ei.

 12. Interdicţia alcoolului

Întrebare:

            De ce consumul de alcool este interzis în islam?

            Răspuns:

           Alcoolul a reprezentat flagelul societăţii umane încă din timpuri imemorabile. El continuă să afecteze nenumărate vieţi umane și să provoace mari nenorociri pentru milioane de oameni din întreaga lumea. Alcoolul se află la baza multor probleme cu care se confruntă societatea. Datele statistice ale creșterii rapide a cazurilor de criminalitate, a creșterii cazurilor de dereglări psihice și a milioane de familii distruse în toată lumea, afișează mărturia tăcută faţă de puterea distructivă a alcoolului.

 1.Interdicţia alcoolului în Coranul cel Nobil

            Coranul cel Nobil interzice consumul alcoolului în următorul verset:

„O, voi cei care credeţi! Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate (idolii) și săgeţile (pentru prezicere) sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriţi-vă de ele ca să izbândiţi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:90]

 2. Interdicţia alcoolului în Biblie

            Biblia interzice consumul de alcool în următoarele versete:

„Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.” (Biblia, Proverbe, 21:1)

„Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare.” (Biblia, Efeseni, 5:18)

 3. Alcoolul afectează centrul inhibitoriu al creierului

          Fiinţele umane au un centru inhibitoriu în creierul lor. Acesta previne persoana de la a face lucruri pe care le consideră greșite. De exemplu, o persoană nu folosește de obicei un limbaj injurios la adresa părinţilor sau a vârstnicilor. Dacă vrea să-și facă nevoile fiziologice, centrul inhibitoriu îl va împiedica să o facă în public. Din acest motiv, va folosi toaleta.

Când cineva consumă alcool, acesta împiedică funcţia inhibitorie a creierului. Exact din această cauză, când cineva se îmbată, foarte des afișează un comportament absolut neobișnuit. De exemplu, omul beat folosește un limbaj obscen și abuziv, fără să conștientizeze greșeala, chiar și când se adresează părinţilor săi. Mulţi, desigur, urinează pe hainele lor. Nu vorbesc și nici nu merg normal. Pot chiar să se comporte indecent.

 4. Cazurile de adulter, de viol, de incest și de SIDA se întâlnesc în mare procent la persoanele alcoolice

           Conform Serviciului Naţional de Investigaţii pentru victimele faptelor penale (Ministerul Justiţiei al SUA), numai în anul 1996 au avut loc în medie 2713 de violuri pe zi. Datele statistice arată faptul că majoritatea violatorilor erau în stare de ebrietate în timpul faptelor lor. Același lucru este valabil și în cazurile de hărţuire sexuală.

         Conform statisticilor, 8% dintre americani comit incest, adică una din 12/13 persoane din America este implicată într-un incest. Aproape toate cazurile de incest se datorează stării de ebrietate a uneia sau a celor două persoane implicate.

            Unul dintre cei mai importanţi factori ai extinderii sau transmiterii SIDA, cea mai teribilă boală, este alcoolul.

             5. Fiecare alcoolic a fost la început un băutor social

            Mulţi se declară în favoarea băuturilor alcoolice, autonumindu-se băutori sociali. Ei spun că pot bea un pahar sau două, deoarece au autocontrol, fapt pentru care nu ajung niciodată în stare de ebrietate. Cercetările dezvăluie că fiecare alcoolic a început ca băutor social. Niciun alcoolic nu începe să bea cu intenţia de a deveni alcoolic. Niciun băutor social nu poate spune că, bând alcool ani la rând, poate avea un astfel de autocontrol încât să nu fi fost nici măcar o dată în stare de ebrietate.

 6. Dacă cineva ajunge în stare de ebrietate chiar și o singură dată și comite ceva rușinos, aceasta îl va marca pe viaţă

     Să presupunem că un băutor social își pierde autocontrolul doar o singură dată. În stare de ebrietate, comite un viol sau un incest. Chiar dacă regretă mai târziu fapta lui, dacă este vorba de un om normal, acesta își va purta vina de-a lungul întregii vieţi. Astfel, atât victima, cât şi făptaşul, sunt afectaţi iremediabil și într-un mod ireversibil.

 7. Alcoolul este interzis prin cuvintele Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

Profetul islamului, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a spus:

             a. În Sunan An-Nasa’i, Cartea băuturilor, găsim:

            „Evitaţi orice khamr (vinul şi, prin analogie, orice băutură cu efect asemănător), deoarece acesta este izvorul tuturor relelor(...)”

             b. În Sunan Ibn Majah, Cartea băuturilor:

„Orice intoxică este interzis, chiar și într-o cantitate mică.”

 Astfel, nu există nicio scuză, nici chiar pentru o înghiţitură.

 c. Nu doar cei care beau alcool sunt blestemaţi, ci și cei care se ocupă cu acesta, direct sau indirect, sunt blestemaţi de către Allah Preaînaltul. Conform Sunan Ibn Majah, Cartea băuturilor, găsim că Anas (Allah fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Blestemul lui Allah va cădea asupra a zece grupuri de oameni care se ocupă cu khamr (vinul şi, prin analogie, orice băutură cu efect asemănător): cel care îl produce, cel pentru care este produs, cel care îl vinde, cel care îl cumpără, cel care îl transportă, cel pentru care este transportat, cel care foloseşte banii din vânzarea acestuia, cel care-l bea şi cel care îl serveşte.”

 8. Boli asociate cu alcoolismul

Există nenumărate motive știinţifice pentru interzicerea consumului de băuturi alcoolice. Cel mai mare procent al mortalităţii din lume se datorează, într-un fel sau altul, alcoolului. Milioane de oameni mor în fiecare an din cauza consumului de alcool. Nu este necesar să intru în detalii pentru toate aspectele negative ale alcoolului, pentru că majoritatea acestora sunt foarte cunoscute. În continuare, este întocmită o listă cu câteva dintre bolile cauzate de alcool:

1. ciroza hepatică este cea mai cunoscută boală cauzată de alcool.

2. altele sunt: cancerul esofagian, cancerul cerebral și de gât, cancerul de ficat, cancerul intestinal, etc.

3. esofagita, gastrita, pancreatita și hepatita sunt cauzate de consumul de alcool.

4. cardiomiopatia, hipertensiunea, arteroscleroza coronară, angina pectorală și atacurile cardiace sunt cauzate de consumul mare de alcool.

5. atacurile cerebrale, apoplexia, spasmele și diferite tipuri de pareză sunt legate de consumul de alcool.

6. neuropatia periferială, atrofia scoarţei cerebrale, atrofierea cerebrală sunt sindroame cunoscute provocate de consumul de alcool.

7. sindromul Wernicke-Korsakoff, care este însoţit de amnezia evenimentelor recente, fabulaţiile și păstrarea în memorie a evenimentelor vechi, alături de diferite tipuri de paralizie se datorează în special insuficienţei tiaminei cauzată de consumul excesiv de alcool.

8. Beri-Beri și alte insuficienţe sunt des întâlnite la alcoolici. Chiar și pelagra apare la alcoolici.

9. delirium tremens este o complicaţie gravă care se poate ivi în timpul infecţiei periodice a alcoolicilor sau în stările postoperatorii. Fenomenul apare, de asemenea, în timpul abstinenţei, indicând dependenţa de alcool. Este destul de grav și poate produce moartea, chiar dacă este tratat în centre bine dotate.

10. nenumărate tulburări ale sistemului endocrin sunt legate de alcoolism și variază de la hipotiroidism la hipertiroidism și apariţia sindromului Cushing.

11. efectele negative hematologice sunt serioase și variate. Insuficienţa acidului folic este manifestarea cel mai des întâlnită în excesul de alcool și are ca rezultat anemia macrocelulară. Sindromul Zeive se compune din triada anemia hemolitică, icterul și hiperlipidemia, care sunt rezultatul excesului de alcool.

12. trombocitopenia și alte neregularităţi ale trombocitelor nu sunt rare la alcoolici.

13. administrarea tabletei de metronidazol nu este recomandată în combinaţie cu alcoolul

14. infecţia recurentă este des întâlnită la alcoolicii cronici. Rezistenţa la boli și apărarea sistemului imunitar sunt puse în pericol de consumul de alcool.

15. infecţiile toracice sunt deseori întâlnite la alcoolici. Pneumonia, abcesul pulmonar, emfizemul pulmonar și tuberculoza apar, de asemenea, des la alcoolici.

16. în timpul intoxicaţiei acute cu alcool, persoana beată vomită de obicei, iar reflexele tusei care funcţionează pentru protecţie sunt paralizate. Vărsătura poate astfel cu ușurinţă să intre în plămâni, provocând pneumonie sau abces pulmonar. În unele cazuri, poate provoca chiar asfixierea și moartea.

17. efectele negative ale consumului de alcool la femei necesită o atenţie deosebită. Femeile sunt mai vulnerabile în faţa cirozei hepatice legată de alcool decât bărbaţii. În timpul sarcinii, consumul de alcool implică pericole grave pentru embrion. Sindromul alcoolismului embrionar este diagnosticat tot mai des de către medici.

18. boli ale pielii sunt legate, de asemenea, de consumul de alcool.

19. eczema, alopecia, distrofia unghiilor, paronihia (infecţia din jurul unghiilor), stomatita unghiulară (infecţia colţurilor gurii) sunt boli comune printre alcoolici.

 9. Alcoolismul este o «boală»

Medicii tratează în mod lejer alcoolismul și îl consideră o boală și nu o dependenţă. Fundaţia de Cercetări Islamice  a publicat o broșură în care spune:

● Dacă alcoolul este o boală, atunci este singura boală care:

- se vinde la sticlă;

- i se face publicitate în ziare, în reviste, la radio și televiziune;

- are autorizaţie de comercializare și distribuire;

- aduce câștiguri guvernului;

- este responsabilă de morţi tragice pe şosele;

- distruge viaţa familială și crește criminalitatea;

- nu are provenienţă microbiană sau virală.

 Alcoolismul nu este o boală – este creaţia lui Şeitan

     Allah Preaînaltul, în Nemărginita Lui Înţelepciune, ne avertizează cu privire la această amăgire a lui Şeitan. Islamul este «dīn-ul-fitrah» sau religia firii naturale a omului. Toate recomandările lui se îndreaptă către păstrarea firii naturale a omului. Consumul de alcool înseamnă îndepărtarea de la firea naturală atât a individului, cât și a societăţii. Aceasta degradează omul la un nivel inferior faţă de cel al fiarelor, faţă de care susţine că este superior. Din acest motiv, consumul de alcool este interzis de islam.

 13. Egalitatea martorilor

Întrebare:

De ce mărturia a două femei este echivalentă cu cea a unui bărbat?

            Răspuns:

 1. Mărturia a două femei nu este considerată întotdeauna egală ca valoare cu cea a unui bărbat

           Sunt mai mult de trei versete în Coranul cel Nobil care vorbesc despre martori, fără a specifica dacă este vorba de bărbat sau femeie.

a. dacă două persoane scriu textul unui testament, atunci sunt necesari doi martori. În Surat Al-Mā’idah, capitolul 5, versetul 106, Allah spune:

„O, voi cei care credeţi! Dacă moartea se apropie de unul dintre voi, să fie martor între voi la facerea testamentului doi [bărbaţi] cinstiţi din rândul vostru sau alţi doi, nu din rândul vostru (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:106]

b. două persoane drepte în caz de divorţ (talaq):

„(...) și luaţi ca martori doi oameni drepţi dintre voi și faceţi mărturie faţă de Allah! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 65:2]

c. patru martori sunt necesari în cazul învinuirii femeilor virtuoase (de adulter):

„Pe aceia care defăimează femei cinstite și apoi nu aduc patru martori, biciuiţi-i cu optzeci de lovituri și nu mai primiţi mărturie de la ei niciodată, căci ei sunt nelegiuiţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:4]

 2. Mărturia a două femei este egală cu cea a unui bărbat doar în cazul tranzacţiilor financiare

           Nu este adevărat că mărturia a două femei este considerată egală cu cea a unui bărbat. Acest lucru este valabil doar în anumite cazuri. Există aproximativ cinci versete în Nobilul Coran care fac referire la martori, fără a se specifica genul. Există un singur verset în Coran care spune că mărturia a două femei este egală ca valoare cu cea a unui bărbat. Acest verset este întâlnit în Surat Al-Baqarah, capitolul 2, verset 282. Acesta este unul dintre cele mai lungi versete ale Coranului și tratează tranzacţiile financiare:

„O, voi, cei care credeţi! Dacă voi contractaţi o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnaţi-o în scris (...) și luaţi drept martori doi dintre bărbaţii voștri, iar dacă nu sunt doi bărbaţi, [luaţi] un bărbat și două femei, dintre aceia pe care îi acceptaţi ca martori, așa încât, dacă va greși una dintre ele, să-și amintească una celeilalte! (...)”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:282]

Acest verset din Coranul cel Nobil se referă numai la tranzacţiilor financiare. În astfel de cazuri, se recomandă întocmirea scrisă a înţelegerii între cele două părţi și existenţa a doi martori, de preferat amândoi bărbaţi. În caz că nu puteţi găsi doi bărbaţi, atunci un bărbat și două femei sunt de ajuns.

Spre exemplu, se presupune că cineva trebuie să se supună unei operaţii chirurgicale pentru o boală anume. Pentru a fi acordat acest tratament, este de preferat să aibă trimitere de la doi specialiști chirurgi. În cazul în care însă este imposibil să găsească doi chirurgi, alternativa este să găsească un chirurg și doi doctori de medicină generală.

În mod similar se întâmplă şi în cazul tranzacţiilor financiare, unde sunt de preferat doi bărbaţi. Din moment ce responsabilitatea financiară îi revine bărbatului în islam, se presupune că acesta trebuie să aibă cunoștinţe mult mai bune despre tranzacţiile financiare comparativ cu femeia. Ca o a doua opţiune, martorii pot fi un bărbat și două femei, astfel încât, dacă una dintre ele greșește, cealaltă să fie capabilă să-i amintească. Cuvântul arab folosit în Coranul cel Nobil este «tadhil», care înseamnă «confuzie» sau «greșeală». Mulţi au tradus greșit acest cuvânt ca însemnând «a uita». Prin urmare, tranzacţiile financiare sunt singura situaţie în care mărturia a două femei este egală ca valoare cu cea a unui singur bărbat. 

 3. Mărturia a două femei este egală cu cea a unui bărbat în cazul unei crime

Cu toate acestea, unii învăţaţi susţin că temperamentul feminin poate influenţa mărturia într-un caz de crimă şi aceasta deoarece, în astfel de condiţii, o femeie mai îngrozită, comparativ cu un bărbat. Din cauza stării sale emoţionale, ea poate deveni confuză. Prin urmare, conform anumitor juriști, în astfel de cazuri, chiar şi în cel al crimei, mărturia a două femei este egală cu cea a unui bărbat. În toate celelalte situaţii, mărturia unei femei este egală cu cea a unui bărbat.

 4. Coranul cel Nobil specifică în mod clar că mărturia unei femei este egală cu cea a unui bărbat

        Există unii învăţaţi care sunt de părere că regula conform căreia mărturia a două femei este egală cu cea a unui bărbat trebuie aplicată în toate cazurile. Însă, aceasta nu poate fi acceptată, din cauza unui singur verset din Coran, din Surat An-Nūr, versetul 6, care specifică în mod clar că mărturia unei singure femei este egală cu cea a unui bărbat: 

„Aceia care le defăimează pe soţiile lor  și nu au martori afară de ei înșiși, fiecare dintre ei trebuie să facă patru mărturii (cu jurământ) pe Allah că el este dintre cei care spun adevărul.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:6]

 5. Doar mărturia ʻAishei (Allah să fie mulţumit de ea!) este de ajuns pentru ca un hadith să fie acceptat

          ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!), soţia iubitului nostru Profet Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a relatat mai mult de 2220 de ahadith, considerate a fi autentice doar prin mărturia ei. Aceasta este o dovadă suficientă că mărturia unei singure femei poate, de asemenea, să fie acceptată.

            Mulţi juriști sunt de acord cu faptul că mărturia unei singure femei este suficientă pentru observarea semilunii. Gândiţi-vă: mărturia unei singure femei este suficientă pentru unul dintre stâlpii islamului, adică postul, și toată comunitatea musulmană, bărbaţi și femei, sunt de acord și acceptă mărturia ei. Anumiţi juriști spun că este cerut un martor pentru observarea începutului lunii Ramadan și doi martori pentru sfârșitul lunii Ramadan. Nu contează dacă martorii sunt bărbaţi sau femei.

 6. Femeile martor sunt preferate în unele cazuri

Unele situaţii cer doar mărturia feminină, fără a putea fi acceptată una similară masculină. De exemplu, când se face spălarea înainte de înmormântare (ghusl) unei femei, martorul trebuie să fie tot femeie.

Aparenta inegalitate a bărbaţilor și a femeilor martor în ceea ce privește tranzacţiile economice nu se datorează vreunei inegalităţi a celor două sexe în islam. Aceasta apare doar datorită naturii și a rolurilor diferite ale bărbaţilor și femeilor în societate, așa cum este prevăzut în islam.

 14. Moştenirea

           Întrebare:

În baza Legislaţiei islamice, de ce partea de moștenire a femeii este doar jumătate faţă de cea a unui bărbat?

           Răspuns:

 1. Moștenirea în Coran

            Coranul cel Nobil conţine anumite îndrumări detaliate în ceea ce privește împărţirea averii moștenite între moștenitorii de drept.

            Versetele Coranului care conţin îndrumări legate de moștenire sunt următoarele:

● Surat Al-Baqarah, 2: 180

● Surat Al-Baqarah, 2:240

● Surat An-Nisā’, 4:7-9

● Surat An-Nisā’, 4:19

● Surat An-Nisā’, 4:33

● Surat Al-Mā’idah, 5:106-108

 2. Parte specială de moștenire pentru rude

        Există trei versete în Coran care descriu, în linii generale, partea pentru rudele apropiate, aşa cum apare, spre exemplu, în Surat An-Nisā’, capitolul 4, versetele 11, 12 şi 176. Traducerea acestor versete este următoarea:

„Allah vă poruncește în privinţa (moștenirii) copiilor voștri: un fiu are (o parte) cu partea a două fiice. Dacă sunt fete, mai mult decât două, primesc ele două treimi din ceea ce a lăsat (defunctul). Dacă este una singură, capătă ea jumătate. Cât despre părinţii lui, primește fiecare dintre ei a șasea parte din ceea ce a lăsat (defunctul), dacă el are un copil. Dacă însă nu are copil și-l moștenesc părinţii lui, atunci mama sa are dreptul la o treime, iar dacă el are fraţi, atunci mama lui primește a șasea parte, după testament și plata datoriilor. Voi nu știţi dacă părinţii voștri sau fiii voștri vă sunt mai folositori. (Aceasta este) o poruncă de la Allah, căci Allah este ʻAlīm (Atoatecunoscător, Omniscient), Hakīm (Înţelept) ~ Voi aveţi jumătate din ceea ce lasă după ele soţiile voastre, dacă ele nu au nici un copil. Dar dacă ele au un copil, vă revine un sfert din ceea ce lasă în urma lor, după testament sau plata datoriilor. Iar lor le revine un sfert din ceea ce lăsaţi voi (moștenire), dacă nu aveţi niciun copil. Dar dacă aveţi un copil, lor le revine a opta parte din ceea ce lăsaţi, după testament sau plata datoriilor. Dacă un bărbat sau o femeie moare fără a avea nici un moștenitor direct, dar are un frate sau o soră, fiecăruia dintre cei doi le revine a șasea parte. Dacă ei însă sunt mai mulţi de-atât, atunci ei toţi sunt părtași la o treime, după legatele testate sau plata datoriilor, fără prejudicierea (vreunuia). (Aceasta este) Porunca lui Allah, iar Allah este ʻAlīm (Atoatecunoscător, Omniscient), Halīm (Răbdător, Îngăduitor).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:11-12]

„Ei îţi cer sfatul. Spune-le: «În privinţa răposatului cel fără de ascendenţi și descendenţi, Allah vă sfătuiește: dacă un bărbat s-a stins din viaţă și nu are niciun copil, dar are o soră, acesteia îi va reveni jumătate din ceea ce a lăsat după el, iar el o moștenește (în totalitate), dacă ea nu are niciun copil; dacă sunt două surori, atunci primesc ele două treimi din ceea ce a lăsat după el; dacă sunt fraţi – bărbaţi și femei – atunci bărbatul primește cât partea a două femei. Allah vă deslușește pentru ca voi să nu rătăciţi, căci Allah este ʻAlīm (Atoatecunoscător, Omniscient).»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:176]

 3. Femeile moștenesc uneori aceeaşi parte sau părţi mai mari decât cele ale bărbaţilor

În cele mai multe cazuri, o femeie moștenește jumătate din ceea ce moștenește un bărbat. Totuși, nu este întotdeauna aceeași situaţie. În cazul în care defunctul nu a lăsat niciun urmaș, dar a lăsat frate și soră din aceeași mamă, fiecare dintre aceștia doi va moșteni 1/6.

         Dacă defunctul a lăsat copii, amândoi părinţii primesc parte egală și moștenesc câte 1/6 fiecare. În unele cazuri, o femeie poate moșteni, de asemenea, o parte care este dublă faţă de cea a bărbatului. Dacă defunctul este o femeie fără copii, fraţi sau surori, iar singurii rămași în viață după ea sunt soţul și părinții ei, soţul moștenește jumătate din avere în timp ce mama moștenește 1/3 și tatăl restul de 1/6. În acest caz, mama moștenește o parte dublă faţă de cea a tatălui.

 4. Femeia moștenește de obicei jumătate faţă de ceea ce moștenește bărbatul

            Ca regulă generală, este adevărat că, în cele mai multe cazuri, femeia moștenește o parte care este jumătate din cea a unui bărbat. Acesta este cazul în următoarele situații:

1. fiica moștenește jumătate faţă de ceea ce moștenește fiul.

2. soţia moștenește 1/8 și soţul 1/4, dacă defunctul sau defuncta nu are copii.

3. soţia moștenește 1/4 și soţul 1/2, dacă defunctul sau defuncta are copii.

4. dacă defunctul nu are tată sau fiu, sora moștenește o parte, care este jumătate din cea a fratelui.

 5. Bărbatul moștenește o parte dublă faţă de femeie pentru că susţine economic familia

În islam, femeia nu are nicio obligaţie economică, aceasta aparţinându-i în totalitate bărbatului. Înainte de a se căsători femeia, este datoria tatălui sau a fratelui să aibă grijă să-i asigure locuinţă, mâncare, îmbrăcăminte, precum şi alte nevoi economice ale femeii. După ce s-a căsătorit, este datoria soţului sau a fiului. Islamul consideră că bărbatul este responsabil economic pentru acoperirea nevoilor familiei lui. Pentru a fi în măsură să preia o astfel de responsabilitate, bărbaţii primesc o parte dublă din moștenire. De exemplu, dacă un bărbat moare, lăsând aproximativ 150 de mii de rupii pentru copiii lui (de exemplu, un fiu și o fiică), fiul moștenește 100 de mii și fiica 50 de mii de rupii. Din cele 100 de mii pe care le moștenește fiul, poate va fi necesar să cheltuiască pentru obligaţiile lui faţă de familie aproape întreaga sumă sau aproximativ 80 de mii. Prin urmare, îi rămâne un mic procent din moștenire, adică aproximativ 20 de mii pentru sine. Pe de altă parte, fiica nu este obligată să cheltuie niciun ban din cele 50 de mii de rupii pe care le moștenește. Ea poate să păstreze pentru sine întreaga sumă. Aţi prefera să moșteniţi 100 de mii de rupii și să cheltuiţi 80 de mii din acestea sau să moșteniţi 50 de mii și să aveţi întreaga sumă pentru dumneavoastră?

 15. Viaţa de Apoi – Viaţa de după moarte

Întrebare:

           Cum puteţi dovedi existenţa Vieţii de Apoi, adică a vieţii de după moarte?

            Răspuns:

 1. Credinţa în viaţa de după moarte nu este bazată pe credinţă oarbă?

          Mulţi oameni se întreabă cum poate o persoană cu un temperament logic și ştiinţific să arate oricare credibilitate credinţei în viaţa de după moarte. Unii oameni presupun că cel care crede în Viaţa de Apoi se bazează pe o credinţă oarbă. Credinţa mea în Viaţa de Apoi se bazează pe un argument logic.

 2. Viaţa de Apoi, o credinţă logică

            Există mai mult de 1000 de versete în Coranul cel Nobil care cuprind date știinţifice. Multe evenimente descrise în Coran au fost descoperite în ultimele secole. Însă, știinţa nu a avansat la nivelul în care să certifice toate afirmaţiile Coranului.

           Să presupunem că 80% din conţinutul Coranului s-a dovedit a fi 100% corect. În legătură cu restul de 20%,  știinţa nu a făcut vreo declaraţie categorică, întrucât nu a avansat la stadiul în care poate să confirme sau să infirme aceste declaraţii. Cu această cunoaștere limitată pe care o deţinem, nu putem spune cu certitudine dacă fie și un procent sau un verset al Coranului din aceste 20 de procente este greșit. Astfel, atunci când 80% din Coran este 100% corect şi 20% nu este dezaprobat, logica spune că şi aceste 20 de procente sunt corecte. Existenţa Vieţii de Apoi, care este menţionată în Coran, se află în aceste 20 de procente ai unei porţiuni ambigue, însă, logica mea spune că este corectă.

 3. Conceptele de pace și de valoare umană sunt lipsite de importanţă  fără conceptul Vieţii de Apoi

            Este hoţia o faptă bună sau una rea? Un om normal și echilibrat ar spune că este rea. Cum ar putea o persoană care nu crede în Viaţa de Apoi să convingă un răufăcător puternic și influent că hoţia este rea?

             Să presupunem că sunt cel mai puternic și influent răufăcător din lume. În același timp, sunt un om inteligent și logic. Susţin că hoţia este bună pentru că mă ajută să am o viaţă luxoasă. Așadar, hoţia este bună pentru mine. Dacă cineva poate să aducă doar un singur argument logic cu care să susţină părerea că hoţia este rea pentru mine, eu mă voi opri imediat. Oamenii, de obicei, aduc următoarele argumente:

             a. oricine cade victimă hoţiei va întâmpina greutăţi

Unii pot să susţină că persoana pe care au tâlhărit-o va întâmpina greutăţi. Sunt de acord, desigur, că acesta este un lucru rău pentru persoana tâlhărită, dar este bine pentru mine, dacă am furat 1.000 de dolari mă pot bucura de un dejun bun într-un restaurant de 5 stele.

 b. cineva poate să te jefuiască pe tine

Unii oameni susţin că într-o zi pot să fiu eu cel jefuit. Nimeni însă nu poate să mă jefuiască, pentru că sunt un răufăcător foarte puternic și am sute de gărzi de corp. Eu pot să jefuiesc pe oricine, dar nimeni nu poate să mă jefuiască pe mine. Jaful poate să fie o profesie periculoasă pentru un om obișnuit, dar nu și pentru o persoană cu influenţă ca mine.

 c. poliţia poate să te aresteze

Unii pot susţine că, dacă furi, te poate aresta poliţia. Poliţia nu poate să mă aresteze, pentru că o am de partea mea. Am miniștrii de partea mea. De acord că un om obișnuit, dacă fură, va fi arestat și este rău pentru el. Dar eu sunt un răufăcător extrem de puternic și influent. Daţi-mi un argument logic care să dovedească faptul că este rău pentru mine și eu mă voi opri din furat.

 d. sunt bani ușori

Unii pot susţine că sunt bani ușori și nemunciţi. Perfect de acord că este vorba de bani ușori și acesta este unul dintre principalele motive pentru care fur. Dacă cineva are de ales între a câștiga cu ușurinţă sau cu greu banii, orice om logic va alege calea ușoară.

 e. este împotriva omenirii

Unii pot susţine că este în detrimentul omenirii și că un om este dator să-i pese de alte fiinţe umane. Mă opun întrebând cine a scris această lege numită „omenire” și de ce trebuie să o urmez? Această lege poate să fie bună pentru oamenii sentimentali și sensibili, dar eu sunt un om logic și nu văd niciun avantaj în grija faţă de alte fiinţe umane.

 f. este o faptă egoistă

        Unii pot susţine că hoţia este o faptă egoistă. Este adevărat că hoţia este o faptă egoistă, dar de ce nu trebuie să fiu eu egoist?Aceasta mă ajută să mă bucur de viaţă.

 1. Nu există niciun argument logic care să arate că hoţia este o faptă urâtă

     Prin urmare, toate argumentele care încearcă să dovedească faptul că hoţia este o faptă rea sunt zadarnice. Aceste argumente pot satisface un om obișnuit, dar nu un răufăcător puternic și influent ca mine. Nicio argumentaţie nu poate fi susţinută prin puterea cuvântului și a raţiunii. Nu este surprinzător faptul că există atât de mulţi infractori în această lume. În același fel, violul, înșelăciunea, etc. se pot dovedi bune pentru o persoană ca mine, fără să existe niciun argument logic care să fie în stare să mă convingă că aceste fapte sunt urâte.

 2. Un musulman poate convinge un infractor puternic și influent

           Acum haideţi să inversăm rolurile. Să presupunem că dumneavoastră sunteţi cel mai puternic și influent infractor din lume, care are poliţia și miniștrii de partea sa. Aveţi o armată de infractori care vă protejează. Eu sunt un musulman care vă va convinge că hoţia, violul şi înșelăciunea sunt fapte rele.

Chiar dacă aș argumenta în același fel ca să dovedesc că hoţia este rea, infractorul ar răspunde în același mod, cum am făcut eu mai devreme. Sunt de acord că infractorul este raţional și că toate argumentele lui sunt adevărate, doar atunci când acesta este cel mai puternic și mai influent infractor.

 3. Fiecare fiinţă umană dorește dreptate

           Fiecare fiinţă umană dorește dreptate. Chiar dacă nu dorește dreptate pentru alţii, dorește dreptate pentru sine. Unii, ameţiţi de puterea și influenţa lor, provoacă durere și nefericire semenilor lor. Însă aceștia ar fi reacţionat, cu siguranţă, dacă li s-ar fi făcut lor o nedreptate. Motivul pentru care acești oameni sunt nepăsători față de durerea altora este că aceștia adoră puterea și influenţa. Simt că acestea nu numai că le permit să-i nedreptăţească pe alţii, dar, mai mult, îi împiedică pe alţii să se comporte cu ei în acest fel.

 4. Allah este Cel mai Puternic și Drept

         Ca musulman, l-aș convinge pe infractor de Existenţa lui Allah Cel Atotputernic (fac trimitere la răspunsul care dovedește existenţa lui Allah) şi Drept din Coranul cel Nobil:

„Allah nu este nedrept (faţă de nimeni), nici cât greutatea unui grăunte de praf (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:40]

 5. De ce Allah Preaînaltul nu mă pedepsește?

            Infractorul, fiind o persoană raţională și știinţifică, este de acord că Allah Subḥanahū wa Taʻālā există după ce i s-au prezentat date știinţifice din Coran. Atunci se poate întreba de ce Allah, care este Puternic și Drept, nu îl pedepsește.

 6. Oamenii care comit nedreptăţi trebuie să fie pedepsiţi

       Fiecare persoană care a suferit vreo nedreptate, indiferent de poziţia lui economică sau socială, cu siguranţă dorește să fie pedepsit cel care a cauzat nedreptatea. Orice persoană normală ar fi dorit ca hoţul sau violatorul să primească o lecţie. Cu toate că un  număr mare de infractori sunt pedepsiţi, mulţi rămân încă nepedepsiţi. Se bucură de o viaţă plăcută și luxoasă, trăind în pace. Dacă însă nedreptatea îi este făcută unei persoane puternice și influente de către altcineva mai puternic și cu influenţă mai mare decât a sa, atunci chiar și aceasta ar dori ca persoana care i-a făcut nedreptatea să fie pedepsită.

 7. Această viaţă este un test pentru Viaţa de Apoi

Această viaţă este un test pentru Viaţa de Apoi. În Coranul cel Nobil găsim:

„Care a creat moartea şi viaţa, ca să vă testeze pe voi, care dintre voi este cel mai bun întru faptă. Şi El este Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Ghafūr (Atoateiertătorul).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 67:2]

 8. Judecata finală din Ziua Judecăţii

           Coranul cel Nobil ne spune:

„Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veţi primi (întreaga) voastră răsplată în Ziua Învierii! Cel care va fi îndepărtat de Foc și adus în Rai va fi izbânditor. Viaţa aceasta nu este decât plăcere amăgitoare.”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:185]

            Judecata finală va veni în Ziua Judecăţii. După moarte, fiecare dintre noi va fi reînviat în Ziua Judecăţii împreună cu întreaga omenire. Este posibil ca un om să aibă parte de pedeapsă în această lume, însă răsplata sau pedeapsa finală va avea loc numai în Viaţa de Apoi. Allah Cel Atotputernic poate să nu pedepsească un hoţ sau un violator în această viaţă, dar cu siguranţă aceștia vor da socoteală în Ziua Judecăţii și vor fi pedepsiţi în Viaţa de Apoi, adică după moarte.

 9. Ce pedeapsă poate să îi dea legea umană lui Hitler?

Hitler a incinerat milioane de evrei în timpul conducerii lui, o conducere bazată pe teroare. Chiar dacă poliţia l-ar fi arestat, ce pedeapsă i-ar fi putut da legea umană lui Hitler, astfel încât să fie împlinită dreptatea? În cel mai rău caz, ei l-ar fi putut trimite în camera de gazare. Însă aceasta ar fi fost pedeapsa lui pentru uciderea unui singur evreu. Cum rămâne atunci cu celelalte milioane de evrei ucişi?!

 10. Allah poate să-l ardă pe Hitler mai mult de un milion de ori în Focul Iadului

            Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Nobil:

„Cei ce nu cred în Versetele Noastre, pe aceia îi vom lăsa să ardă în Foc și de fiecare dată când pieile lor se vor coace, le vom schimba cu alte piei, ca să guste chinul! Allah este ‘Aziz (Invincibil, Atotputernic), Hakīm (Înţelept)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:56]

            Dacă Allah vrea, El poate să-l ardă pe Hitler de milioane de ori în Viaţa de Apoi în Focul Iadului.

             11. Nu există conceptul valorilor umane sau cel le binelui și răului fără conceptul de Viaţă de Apoi

            Este evident faptul că, fără a convinge o persoană cu privire la Viaţa de Apoi, adică de viaţa de după moarte, conceptul valorilor umane și al naturii bune sau rele a faptelor este imposibil să fie dovedit celui ce nedreptăţește, mai ales dacă este vorba de o persoană puternică și influentă.

 16. De ce musulmanii se împart în diferite secte şi  şcoli de jurisprudenţă?

           Întrebare:                                                    

       Din moment ce toţi musulmanii urmează același Coran, de ce există atunci atât de multe secte și diferite școli de jurisprudenţă printre musulmani?            

Răspuns:

 1. Musulmanii trebuie să fie uniţi

            Este adevărat că musulmanii de astăzi sunt împărţiţi între ei. Tragedia este că aceste diviziuni nu sunt acceptate deloc în islam. El crede în încurajarea unităţii dintre credincioșii săi. Coranul cel Nobil ne spune:

„Și ţineţi-vă cu toţii strâns de Frânghia lui Allah și nu vă scindaţi! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:103]

           Care este această Frânghie a lui Allah la care se referă acest verset? Este Coranul cel Glorios. El este Frânghia lui Allah, de care toţi musulmanii trebuie să se ţină strâns legaţi. Există o dublă emfază în acest verset, întrucât nu spune doar să se ţină strâns legaţi toţi împreună, ci și să nu se separe. Coranul spune mai departe:

„(...) Fiţi cu supunere faţă de Allah și fiţi cu supunere (ascultare) faţă de Trimisul Său (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:59]

      Toţi musulmanii trebuie să urmeze Coranul și cuvintele autentice (ahadith) ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și să nu se scindeze între ei.

 2. Sunt interzise sectele și scindările în islam

În Nobilul Coran găsim:

„Tu nu ești răspunzător cu nimic pentru aceia care și-au fărâmiţat religia lor în secte. Soarta lor depinde numai de Allah. Și apoi El le va vesti ceea ce au făcut.”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:159]

      În acest verset, Allah Preaînaltul spune că musulmanul trebuie să se separe de aceia care împart religia lor și se rup în secte. Dar când cineva întreabă un musulman „Ce ești?”, răspunsul obișnuit este fie „Sunt sunit.”, fie  „Sunt şiit.”. Unii se numesc „hanafi”, sau „șafāʻi” sau „maliki” sau „hambali”. Alţii spun: „Sunt deobandi.”, în timp ce alţii spun: „Sunt barelvi.”.

 3. Profetul nostru (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era musulman

             Cineva poate să întrebe astfel de musulmani: „Cine era Profetul nostru iubit (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui)?”  Era un „hanafi” sau „șafāʻi”, sau „hambali”, sau „maliki”? Nu! Era un musulman la fel ca toţi ceilalţi Profeţi și Trimiși ai lui Allah (Pacea fie asupra lor!) dinainte de el. Se spune în capitolul 3, versetul 52 al Coranului cel Nobil că Isus (Pacea fie asupra sa!) era musulman.  Mai mult decât atât, în capitolul 3, versetul 67 al Coranului, se spune că Ibrāhīm (Avraam, pacea fie asupra sa!)  nu era iudeu sau creștin, ci musulman.

 4. Coranul spune să vă numiţi voi înșivă musulmani

a. Dacă cineva îi adresează această întrebare unui musulman: „Ce ești?”, el ar trebui să răspundă: „Sunt musulman”, nu „hanafi” sau „șafāʻi”. În Surat Fusilat, capitolul 41, versetul 33, ni se spune:

„Și cine spune vorbe mai frumoase decât acela care cheamă la Allah, săvârșește faptă bună și zice: «Eu sunt dintre musulmani?»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 41:33]

Coranul ne învaţă să spunem: „Eu sunt dintre musulmani.” Cu alte cuvinte spune: „Sunt musulman.”

b. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a trimis scrisori regilor nemusulmani și conducătorilor, chemându-i să accepte islamul. În aceste scrisori, menţionate în Coran, în Surat Āl-ʻImrān, versetul 64, ni se spune:

„(...) spuneţi-(le): «Mărturisiţi (cel puţin) că noi suntem supuși!»”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:64]

 5. Respectaţi-i pe toţi marii învăţaţi ai islamului

       Trebuie să îi respectăm pe toţi marii învăţaţi ai islamului, inclusiv pe cei patru mari imami: imam Abu Hanifa, imam Ash-Shafāʻi, imam Ahmad ibn Hambal și imam Malik. Ei au fost învăţaţi de seamă și fie ca Allah să-i răsplătească pentru studiul și munca lor! Cineva poate să nu aibă nicio obiecţie dacă cineva este de acord cu punctele de vedere şi studiile imamului Abu Hanifa sau ale imamului Ash-Shafāʻi, etc., dar, când i se adresează întrebarea: „Cine ești?”, răspunsul trebuie să fie doar: „Sunt musulman.”

            Unii pot argumenta citând hadith-ul iubitului nostru Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) din Sunan Abu Dawud, în care spune:

„(...) Comunitatea mea se va împărţi în 73 de secte (...)”

    Acest hadith relatează că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a prevăzut apariţia a 73 de secte. El nu a spus că musulmanii vor trebui să se împartă în secte. Coranul cel Nobil ne poruncește să nu creăm secte. Cei ce urmează învăţăturile Coranului și ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și nu creează secte sunt cei care se află pe Calea cea Dreaptă.

          Nobilul  Coran spune în mai multe versete: „să ascultaţi de Allah și de Trimisul Său”. Un musulman adevărat este dator să urmeze numai Coranul cel Nobil și cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Poate să fie de acord cu părerile oricărui cercetător dacă acestea sunt conform învăţăturilor din Coran sau Sunnah. Dacă aceste păreri contravin Cuvântului lui Allah sau Sunnei Profetului Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), atunci nu au nicio putere sau valabilitate, indiferent cât de pregătit era învăţatul.

Dacă toţi musulmanii citesc Coranul cu înţelegere şi aderă la Sunnah, atunci, in shā Allah (cu Voia lui Allah), cele mai multe dintre aceste diferenţe vor fi rezolvate și vom putea să facem o societate musulmană unită (Ummah).

 17. Toate religiile îi învaţă pe oameni să fie virtuoşi, atunci de ce să urmeze doar islamul?

Întrebare:

           Toate religiile îi învaţă pe adepţii lor să facă fapte bune. De ce trebuie cineva să urmeze doar islamul? Nu poate să urmeze oricare altă religie? 

Răspuns:

 1. Există o diferenţă majoră între islam și majoritatea celorlalte religii

           În general, toate religiile îi sugerează omenirii să fie dreaptă și să evite răul, însă, islamul continuă dincolo de acestea. Acesta ne îndrumă, arătându-ne modurile prin care să dobândim dreptatea și să eliminăm răul din viaţa noastră personală sau socială. Islamul ţine cont de firea naturală a omului și de complexitatea societăţii umane. Islamul înseamnă călăuzire, oferită de chiar Allah Însuşi. Așadar, islamul se numește, de asemenea, dīn-ul-fitrah (religia firii naturale a omului).

 2. Exemplu: Islamul ne poruncește să evităm hoţia și, de asemenea, determină modul prin care aceasta poate fi eliminată

 a. Islamul stabilește metoda de eliminare a hoţiei

            Toate marile religii ne învaţă că furtul este o faptă rea. Islamul ne învaţă același lucru. Atunci, care este diferenţa dintre islam și celelalte religii? Diferenţa constă în faptul că islamul, în afară de învăţătura că hoţia este rea, prezintă și o metodă practică pentru crearea unei societăţi în care oamenii nu vor fura.

 b. Islamul stabilește dania anuală obligatorie: zakāh

    Islamul prevede plata zakāt-ului (dania anuală obligatorie). Conform Legislaţiei islamice, fiecare om care acumulează o sumă care depășește un anumit nivel (nisāb), adică mai mult de 85 de g. de aur, va trebui să dea 2,5% din economiile sale anuale drept zakāh. Dacă fiecare om bogat din lume ar oferi cu sinceritate zakāt-ul, sărăcia ar fi complet eliminată şi niciun om nu ar muri de foame.

 c. Amputarea mâinilor ca pedeapsă pentru furt

Islamul prevede tăierea mâinilor condamnatului pentru furt. Coranul cel Glorios spune în Surat Al-Mā’idah:

„Cât despre hoţ și hoaţă, tăiaţi-le lor mâinile, ca răsplată pentru ceea ce au dobândit (prin furt) și ca Pedeapsă de la Allah, căci Allah este ‘Aziz (Invincibil, Atotputernic), Hakīm (Înţelept).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:38]

Nemusulmanii ar putea spune: „Tăierea mâinilor în secolul XXI! Islamul este o religie barbară și lipsită de scrupule!”

 d. Rezultatele obţinute atunci când Legislaţia islamică (Shari‘ah) este pusă în aplicaţie

           America este considerată a fi una dintre cele mai avansate ţări ale lumii. Din nefericire însă are cel mai înalt procent de infracţionalitate, hoţii și jafuri. Să presupunem că Legislaţia islamică (Shari‘ah) este implementată în America, și anume că fiecare om avut oferă zakāh (2,5 % din economiile lui, care depăşesc mai mult de 85 de g. de aur în fiecare an) și că fiecare tâlhar condamnat este pedepsit prin tăierea mâinilor. Atunci, procentul furturilor și jafurilor în America va crește, va rămâne la fel sau va scădea? Bineînţeles, va scădea. Mai mult decât atât, existenţa unei legislaţii atât de stricte îi va descuraja pe mulţi dintre hoţi. Sunt de acord că procentul furturilor care au loc astăzi în lume este așa de mare încât, chiar dacă am tăia mâinile tuturor hoţilor, vor exista zeci de mii de oameni cu mâinile tăiate. Important este că, în clipa în care se va aplica această legislaţie, procentul hoţiilor va scădea imediat. Hoţul în cauză se va gândi serios înainte de a-și pune în pericol încheietura mâinii. Însuși gândul pedepsei îi va descuraja pe majoritatea hoţilor. Vor fi puţini cei care vor îndrăzni să fure. Așadar, doar câtorva li se vor tăia mâinile, dar milioane de oameni vor trăi în pace, fără teama de a fi jefuiţi. Legislaţia islamică (Shari‘ah) este așadar practică și eficace.

 3. Exemplu: islamul interzice abuzul și violul femeilor. De asemenea, impune vălul și stabilește pedeapsa cu moartea condamnatului pentru viol

 a. Islamul prevede metoda eliminării abuzului și a violului

          Toate celelalte religii consideră că abuzul și violul femeilor sunt păcate grave, iar islamul ne învaţă același lucru. Deci, care este diferenţa dintre islam și celelalte religii? Diferenţa constă în faptul că islamul nu doar predică respectul faţă de femei, respinge abuzul și violul, considerându-le infracţiuni grave, dar oferă, de asemenea, instrucţiuni clare despre modalitatea în care societatea poate elimina aceste feluri de infracţiuni.

 b. Hijab-ul pentru bărbaţi

    De obicei, oamenii discută despre hijab, considerând că este o problemă exclusivă a femeilor. Însă, în Nobilul Coran, Allah menţionează întâi hijab-ul pentru bărbaţi și apoi pe acela pentru femei. Coranul spune în Surat An-Nūr:

„Spune dreptcredincioșilor să-și plece privirile lor și să-și păzească pudoarea lor! Aceasta este mai curat pentru ei. Allah, doară, este Bineștiutor a ceea ce fac ei.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:30]

Dacă un bărbat, privind o femeie, se gândește în mod nerușinat și obraznic, atunci este dator să îşi coboare privirea.

 c. Hijab-ul pentru femei

            Versetul de mai jos, din Surat An-Nūr, spune:

„Și spune dreptcredincioaselor să-și plece privirile lor și să-și păzească pudoarea lor, să nu-și arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, și să-și coboare vălurile peste piepturile lor! Și să nu-și arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor, sau a părinţilor lor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:31]

 d. Hijab-ul previne hărţuirea

           Motivul pentru care hijab-ul este prescris pentru femei este amintit în Coran, în următorul verset din Surat Al-’Aḥzāb:

            „O, Profetule! Spune soaţelor tale și copilelor tale și femeilor dreptcredincioșilor să se învelească în hijaburile, căci astfel vor fi mai bine distinse să fie cunoscute și să nu li se pricinuiască necazuri! Allah este Ghafūr (Atoateiertător), Rahīm (Îndurător).”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 33:59]

Coranul spune că hijab-ul a fost prescris pentru femei pentru ca ele să fie recunoscute ca fiind femei modeste şi pentru a preveni ca ele să fie hărţuite. 

 e. Pedeapsa capitală pentru violatori

            Conform Legislaţiei islamice (Shariʻah), un bărbat care a fost acuzat de violul unei femei este condamnat la pedeapsa capitală. Mulţi sunt surprinși de această pedeapsă dură. Unii chiar spun că islamul este o religie barbară și nemiloasă! Am adresat o întrebare simplă la sute de bărbaţi nemusulmani: „Să presupunem, şi Allah să ne ferească, că cineva o violează pe soţia, pe mama sau pe sora dumneavoastră. Dumneavoastră sunteţi judecătorul și violatorul este în faţa dumneavoastră. Cum l-aţi pedepsi?” Toţi au declarat că l-ar condamna la moarte. Unii au ajuns chiar până la a spune că l-ar fi torturat până la moarte. Atunci când au fost întrebaţi dacă cineva le-ar fi violat soţia sau mama ce ar fi făcut, ei au răspuns că ar fi vrut să-l omoare. Însă, dacă aceeaşi crimă ar fi comisă împotriva soţiei sau a fiicei altcuiva, atunci ei sunt de părere că pedeapsa capitală este un act barbar. De ce există acest standard dublu?!

 f. SUA are una dintre cele mai ridicate rate ale violurilor

           Statele Unite ale Americii este considerată a fi una dintre cele mai avansate ţări ale lumii dar are, de asemenea, și cele mai ridicate rate de viol faţă de oricare alte ţări din lume. Conform unui raport al FBI-ului din anul 1990, în medie 1756 de violuri erau comise zilnic doar în SUA. În continuare, un alt raport spune că în SUA se înregistrează în medie 1900 cazuri de viol zilnic. Nu se face însă referire la anul în care s-au întâmplat acestea. Se poate să fie 1992 sau 1993. Se poate ca americanii să fi devenit mai îndrăzneţi în anii următori.

Să ne imaginăm acum un scenariu în care hijab-ul ar fi instituit în America. De fiecare dată când un bărbat privește o femeie și în mintea lui se naște un gând nerușinat și obraznic, trebuie să își coboare privirea. De asemenea, fiecare femeie poartă hijab-ul și are tot corpul acoperit, cu excepţia feţei şi a mâinilor până la încheieturi. Luând în considerare toate acestea și faptul că cel care comite viol este condamnat la moarte, vă întreb, așadar, gândindu-vă la un astfel de scenariu, procentul de violuri din America ar crește, ar rămâne la fel sau ar scădea?!

 h. Implementarea Legislaţiei islamice (Shariʻah) va scădea procentul de violuri

            În mod natural, cu cât mai repede va fi aplicată Shariʻah, cu atât mai repede se vor ivi și rezultatele pozitive. Dacă Shariʻah va fi implementată oriunde în lume, fie în America, fie în Europa, societatea va funcţiona mai bine. Hijab-ul nu înjoseşte femeia, ci o înalţă și îi protejează modestia și puritatea.

 4. Islamul oferă soluţii practice pentru problemele omenirii

            Islamul este cel mai bun mod de viaţă, pentru că învăţăturile lui nu sunt doar discursuri dogmatice, ci soluţii practice la problemele omenirii. El aduce rezultate pozitive atât la nivel personal, cât și colectiv. Islamul este cel mai bun mod de viaţă, pentru că este o religie mondială practică și nu se limitează la vreun grup etnic sau naţionalitate.

 18. Marea diferenţă dintre islam şi practica obişnuită a musulmanilor

Întrebare:

           Dacă islamul este cea mai bună religie, atunci de ce unii dintre musulmani sunt incorecţi, nedemni de încredere și implicaţi în anumite activităţi precum înșelătorii, mită, trafic de droguri şi altele? 

Răspuns:

 1. Mass-media calomniază islamul

           a. Islamul este, fără îndoială, cea mai bună religie, însă mass-media se află în mâinile occidentalilor care se tem de islam. Mass-media transmite în mod continuu informaţii greşite despre islam. Aceasta fie dezinformează în legătură cu islamul, fie deformează adevărul, fie proiectează disproporţionat chiar şi un singur eveniment.

          b. Când orice bombă explodează oriunde, primii oameni acuzaţi, fără nicio dovadă, sunt întotdeauna musulmanii. Aceasta apare ca titlu principal în cadrul ştirilor. În continuare, când se descoperă că cei implicaţi erau nemusulmani, se prezintă ca o știre neînsemnată.

          c. Dacă un musulman de 50 de ani se căsătorește cu o fată de 15 ani cu acordul ei, apare ca știre pe prima pagină, dar când un nemusulman de 50 de ani violează o fetiţă de 6 ani, poate fi prezentată ca ştire în paginile interioare (în cadrul știrilor pe scurt). Zilnic în America au loc în medie 2713 cazuri de viol, însă acestea nu sunt prezentate în cadrul buletinelor de știri odată ce au devenit deja modul de viaţă al americanilor.

 2. Oaia neagră din fiecare societate

        Sunt conştient că există unii musulmani care sunt incorecţi, nedemni de încredere, care înșală, etc., însă mass-media prezintă totul ca și cum doar musulmanii sunt cei ce se implică în astfel de activităţi. În fiecare societate există oi negre. Cunosc musulmani care sunt alcoolici și care pot bea mai mult decât nemusulmanii, dar aceştia nu trebuie confundaţi cu islamul.

 3. Musulmanii sunt cei mai buni ca întreg

          Cu toate că există oi negre în societatea musulmană, per ansamblu, musulmanii  constituie încă cea mai bună comunitate din lume. Suntem cea mai mare comunitate care nu bea alcool. În ansamblu, suntem comunitatea cu cea mai mare contribuţie filantropică din lume. Nu există comunitate în lume care să se poată compara ca întreg cu musulmanii, în ceea ce priveşte decenţa, seriozitatea și valorile umane sau morala.

 4. Nu judeca o mașină după șoferul ei

           Dacă vreţi să apreciaţi cât de bun este ultimul model de Mercedes și la volan stă o persoană care nu știe să conducă, ce provoacă pagube mașinii, pe cine învinovăţiţi? Mașina sau șoferul? Bineînţeles că șoferul. Ca să analizăm cât de bună este mașina, nu trebuie să analizăm șoferul, ci posibilităţile și caracteristicile mașinii: cât de rapidă este, care este consumul mediu al carburantului, care sunt măsurile de siguranţă, etc. Chiar dacă sunt de acord de dragul argumentaţiei că unii musulmani sunt răi, nu putem să judecăm islamul după câţiva dintre adepţii săi. Dacă vreţi să judecaţi cât de bun este islamul, atunci judecaţi în conformitate cu sursele lui autentice, adică Sfântul Coran și Sunnah (Tradiţia Profetică).

 5. Judecaţi islamul după cel mai bun adept al său, adică Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

Dacă vreţi să judecaţi într-adevăr cât de bună este o mașină, puneţi un șofer cu experienţă la volan. În mod asemănător, cel mai bun și cel mai exemplar adept al islamului, de la care puteţi să cercetaţi cât de bun este islamul, este ultimul și cel mai de seamă Mesager al lui Allah, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). În afară de musulmani, există mulţi istorici nemusulmani sinceri și imparţiali care-l recunosc pe Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ca fiind cel mai bun om care a existat. Conform lui Michael H. Hart, care a scris cartea O sută dintre cei mai puternici bărbaţi din istorie, poziţia cea mai importantă, adică primul loc, este ocupat de iubitul Profet al islamului, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Există multe astfel de exemple de nemusulmani care aduc omagii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), aşa cum sunt Thomas Carlyle, La Martine și alţii.

 20. Nemusulmanii sunt consideraţi a fi necredincioși (kufar)

           Întrebare:

             De ce musulmanii îi jignesc pe nemusulmani, numindu-i necredincioși (kufar)?

           Răspuns:

       Termenul de «kafir» înseamnă acela care respinge. Cuvântul «kafir» provine din cuvântul «kufr», care înseamnă «a ascunde» sau «a respinge». În terminologia islamică, cuvântul «kafir» este atribuit celor ce ascund sau resping adevărul islamului. În engleză, persoana care nu recunoaște islamul este numită  «nemusulmană».

Dacă un nemusulman consideră ca fiind o jignire să fie numit nemusulman sau kafir, care este același lucru, aceasta se datorează paranoiei lui pentru islam. Acesta va trebui să recurgă la sursele corecte pentru înţelegerea islamului și la terminologia islamică și atunci nu numai că nu se va considera jignit, dar va aprecia islamul la adevărata sa valoare.