Coranul, Miracolul Miracolelor

القرآن معجزة المعجزات

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

 Capitolul I

„Spune (o, Mohammed): «De s-ar aduna oamenii şi djinnii[1] ca să facă (ceva) ca acest Coran, ei nu vor fi în stare să facă (ceva) asemenea lui, chiar dacă îşi vor fi unul altuia ajutor!»”[2] [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:88]

 Ce este un miracol?

Cred că este necesar să înțelegem în mod clar ce anume vrem să spunem prin termenul de miracol. Mai jos, sunt câteva definiții:

„Un eveniment care, conform legilor naturii, are loc într-un mod inexplicabil și care este considerat a avea o origine supranaturală sau a fi un act al lui Dumnezeu.”

„O persoană, un lucru sau un eveniment care stârnește minunare.”

„O faptă care se află dincolo de puterea umană, o imposibilitate.”

Cu cât imposibilitatea este mai mare, cu atât este mai măreț miracolul. De exemplu, dacă o persoană moare în faţa ochilor noştri şi acest lucru este confirmat de către cineva calificat din punct de vedere medical, iar mai târziu un mistic sau un sfânt îi porunceşte celui decedat să învie şi, spre uimirea tuturor, acesta se ridică şi pleacă, atunci am eticheta acest lucru drept un miracol. Însă, dacă învierea celui decedat are loc după ce acesta a stat timp de trei zile la morgă, atunci am eticheta acest lucru ca pe un miracol măreț. Mai mult decât atât, dacă cel decedat a fost făcut să se ridice din mormânt decenii sau secole după ce corpul său s-a descompus şi a putrezit, atunci, în acest caz, vom eticheta acest lucru ca fiind cel mai măreț miracol dintre toate! 

 O trăsătură comună

O trăsătură comună a oamenilor încă din timpuri imemorabile a fost aceea că, de fiecare dată când apărea un Mesager de la Dumnezeu care să le îndrume paşii spre Voia şi Planul Său, ei cereau dovezi supranaturale de la aceşti oameni ai lui Dumnezeu în loc să accepte Mesajul în esența sa.

Spre exemplu, atunci când Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!) a început să predice poporului său („Fiii lui Israel”) pentru ca acesta să își corecteze faptele și să se abțină de la formalismul legalist, acceptând adevăratul spirit al Legilor şi Poruncilor lui Dumnezeu, „poporul” lui i-a cerut Miracole prin care să dovedească sinceritatea sa, după cum găsim în Scripturile creștine:

„Atunci unii dintre cărturari şi dintre farisei au luat cuvântul şi I-au zis: «Învăţătorule, am vrea sa vedem un semn (miracol) de la Tine!» ~ Drept răspuns, El le-a zis: «Un neam viclean şi preacurvar cere un semn (miracol); dar nu i se va da alt semn (miracol), decât semnul prorocului Iona.»”[3] [Biblia, Matei, 12:38-39]

Deși aparent Isus (Pacea fie asupra sa!) a refuzat să le facă pe plac evreilor în acest caz, după cum știm, el (Pacea fie asupra sa!) a înfăptuit multe miracole, care au fost relatate în Evanghelie. 

Biblia cea Sfântă relatează o mulțime de evenimente supranaturale înfăptuite de Profeţi (Pacea fie asupra lor!) cu ajutorul Domnului lor. În realitate, toate aceste „semne”, „minuni” şi „miracole” au fost acte ale lui Dumnezeu, dar, din moment ce ele au fost înfăptuite prin intermediul agenților săi umani, le descriem ca fiind miracolele Profeţilor, ca, spre exemplu, cele ale lui Moise şi Isus (Pacea fie asupra lor!), prin intermediul cărora acestea au fost înfăptuite.

 Istoria se repetă

La aproximativ 600 de ani de la nașterea lui Isus (Pacea fie asupra sa!), s-a născut Mohammed, Mesagerul lui Allah (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în Mecca, Arabia. Atunci când şi-a început misiunea la vârsta de patruzeci de ani, oamenii din poporul său - „mushrikinii[4]” din Mecca - i-au cerut, de asemenea, să înfăptuiască miracole, aşa cum i-au cerut evreii lui Mesia cel promis (Pacea fie asupra sa!). Cerința lor a fost asemănătoare cu a creștinilor. Istoria se repetă!

„Şi zic ei: «De ce nu i se trimit lui minuni (semne) de la Domnul său?» (...)”[5] [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 29:50]

 Semne! Care semne?

„Miracole?” strigă el - „Ce minuni vreți? Nu sunteţi voi înșivă niște miracole? Dumnezeu v-a făcut dintr-o bucată de lut și v-a dat o formă. Aţi fost cândva mici și, înainte de aceasta, nu existați deloc. Aveţi frumusețe, putere şi rațiune; aveți compasiune unii faţă de alţii. Atunci când bătrânețea vă ajunge, părul vi se albește iar puterea vă părăsește, devenind slabi; apoi sunteți îngropați şi, din nou, nu mai existați. Aveți compasiune unii  faţă de alţii. Acest lucru m-a impresionat foarte tare: Allah putea să vă creeze fără să aveţi milă unul faţă de altul. Cum ar fi fost atunci? Aceasta este o reflecție măreață şi directă, o primă privire asupra realității...”  [„Eroii, faptele de adorare ale eroilor şi faptele eroice de-a lungul istoriei” de Thomas Carlyle]

 „Acest lucru m-a impresionat foarte tare”

Faptul că „aveți compasiune unii faţă de alţii” l-a impresionat foarte tare pe Thomas Carlyle. Presupun că versetul care a motivat acest sentiment este:

„Şi printre Semnele Lui este acela că El v-a creat din voi înșivă soațe, pentru ca voi să trăiți în liniște împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru cei ce chibzuiesc.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 30:21]

(adaptare după traducerea lui A. Yusuf ‘Ali din limba engleză)

„Şi unul dintre Semnele Lui este acela că El v-a creat soții pentru voi din propriile specii, ca să puteţi locui cu ele, şi a pus între voi dragoste şi tandrețe. Aici, într-adevăr, sunt semne pentru cei care chibzuiesc.” 

(adaptare după traducerea reverendului J.M. Rodwell din limba engleză)

„Şi după alt semn, El v-a dat soții pentru voi din mijlocul vostru, pentru ca voi să trăiți în bucurie cu ele, şi a plantat dragoste şi bunătate în inimile voastre. Cu siguranţă, în acestea există semne pentru oamenii care chibzuiesc.”

(adaptare după traducerea lui  N.J. Dawud din limba engleză)

Primul exemplu este o adaptare după traducerea lui A. Yusuf ‘Ali, un musulman; cel de al doilea exemplu este o adaptare după traducerea unui preot creștin, reverendul J.M. Rodwell, iar ultimul exemplu este o adaptare după traducerea unui evreu irakian, N.J. Dawud.

Din păcate, Thomas Carlyle nu a avut acces la niciuna dintre aceste traduceri, deoarece niciuna dintre ele nu era disponibilă în timpul său. Singura traducere de care a dispus în anul 1840,a fost una despre care a spus:

„Noi putem citi Coranul, de asemenea, și anume, traducerea făcută de Sale, care este cunoscută ca fiind una foarte corectă.”

 Dușmănia este motivul

Carlyle este foarte indulgent cu compatriotul său, deoarece motivele pentru care George Sale a tradus Nobilul Coran, el fiind printre primii care au făcut acest lucru, au fost suspecte. El nu și-a ascuns dușmănia faţă de Cartea Nobilă a islamului. În prefața traducerii pe care a făcut-o în anul 1743, el a declarat că intenţia sa a fost aceea de a-l demasca atât pe Mohammed, cât şi falsul său. El a scris:

„Cine poate percepe vreun pericol de la un astfel de fals, care este atât de evident?... Toți cei care protestează ar putea să atace Coranul cu succes, iar eu cred că Providența le-a rezervat gloria înfrângerii lui.”

Apoi a început să lucreze la traducere, lăsându-se condus de prejudecățile sale. Vă puteți da seama de „corectitudinea” savantului George Sale, chiar din versetul care l-a „impresionat” (pe Carlyle) „foarte tare!”.

Comparați traducerea lui cu cele trei traduceri citate mai sus:

„Şi dintre Semnele Lui este acela că el a creat pentru voi, din voi înșivă, soții cu care să puteţi coabita, punând iubire şi compasiune între voi.”

Nu cred că George Sale a fost „un porc șovinist” al zilelor sale atunci când a descris perechile noastre, soţiile sau soții noştri, ca pe niște obiecte sexuale. El s-a ţinut doar de promisiunea făcută, cea pe care Carlyle a trecut-o cu vederea. Cuvântul arab pe care el (Sale) l-a tradus greșit în mod intenționat este „li-tas-kunu”, care înseamnă a găsi pace, mângâiere, calm sau liniște, şi nu „a coabita”, care înseamnă „a trăi împreună, având relaţii sexuale în afara căsătoriei”. (Dicționarul Universal Reader’s Digest)

Fiecare cuvânt al textului coranic este ales cu meticulozitate, cizelat şi pus la locul lui de către Însuși Preaînțeleptul. Cuvintele poartă „amprenta” lui Dumnezeu şi sunt Semnele Sale. Cu toate acestea, prejudecățile spirituale…

 Cere un semn!

Ce semne? Ei se referă la unele tipuri speciale de semne sau miracole, după cum le dictează mintea lor nesăbuită. Pentru Dumnezeu, totul este posibil, însă El nu satisface nebuniile oamenilor şi nici nu ascultă cererile lor false. El l-a trimis Mesagerul Său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ca să explice clar Semnele Sale şi să avertizeze cu privire la consecinţele respingerii lor. Nu este de ajuns? Cererile lor sună, în general, după cum urmează: în termeni specifici, ei i-au cerut lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) „Să pună o scară care să ajungă până la Cer şi să aducă o Carte de la Dumnezeu, chiar în fața lor.” – „ATUNCI VOM CREDE!”, au spus ei. Sau „Vezi muntele de acolo? Transformă-l în aur!” – „ATUNCI VOM CREDE!”, sau „Fă ca din deșert să țâșnească ape curgătoare!” – „ATUNCI VOM CREDE!”

Acum, observați argumentele blânde aduse de Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) împotriva cerințelor sceptice şi excesive ale MUSHRIKINI-LOR – „V-am spus eu că sunt un înger? V-am spus eu că în mâinile mele se află comorile lui Dumnezeu? Eu urmez doar ceea ce îmi este revelat.” 

Observați în continuare răspunsul demn pe care Allah Preaînaltul i-a poruncit Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să îl dea necredincioşilor:

„(...) Spune (o, Mohammed): «Că minunile (semnele) sunt numai la Allah, iară eu sunt doar un Prevenitor limpede.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 29:50]

În următoarea AYAH[6] (verset), Nobilului Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i se poruncește să sublinieze faptul că Nobilul Coran însuși este un răspuns la cerințele lor ipocrite de a primi unele „semne” sau „miracole” la care a râvnit mentalitatea lor păgână absurdă. Într-adevăr, toate miracolele sunt „semne”, iar necredinţa şi scepticismul lor sunt cele care motivează cererile lor de a primi un semn. Li se cere: „Priviți la Coran!” şi, din nou: „Priviți la Coran!”:

„Oare nu le este lor de ajuns că Noi[7] ţi-am trimis ţie Cartea care le este recitată? Întru aceasta este îndurare şi pomenire pentru un neam (de oameni) care vrea să creadă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 29:51]

 Două dovezi

Allah Cel Atotputernic Însuși a adus două argumente pentru a dovedi Originea Divină şi natura miraculoasă a Nobilului Coran:

1. „NOI” (Allah Cel Atotputernic) ţi-am revelat „CARTEA” ŢIE (o, Mohammed), care eşti o persoană neștiutoare de carte, un Profet care nu știe să scrie şi să citească.

Să vedem ce are Thomas Carlyle de spus cu privire la calificările educaționale ale Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):  

„(...) noi nu trebuie să uităm că el nu a avut nicio pregătire școlară, deloc.”

Mai mult decât atât, Autorul Divin (Dumnezeu Cel Atotputernic) Însuşi atestă sinceritatea lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), susținând că el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu ar fi putut să compună conținutul Nobilului Coran sau să fie autorul acestuia:

„Şi tu (o, Mohammed) nu ai citit mai înainte de ea nicio altă carte şi nici nu ai scris-o cu dreapta ta (fiindcă era neștiutor de carte). Atunci s-ar fi îndoit cei care tăgăduiesc Adevărul.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 29:48]

Autorul Coranului ne spune că, dacă Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost un om învăţat, care știa să scrie şi să citească, flecarii din piețe ar fi avut argumente să pună la îndoială faptul că Nobilul Coran este Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi fost un om cu ştiinţă de carte, duşmanii săi ar fi putut să-l acuze că a copiat Cartea sa (Coranul) din scrierile evreilor şi ale creștinilor, că a studiat scrierile lui Aristotel şi Platon, sau că a răsfoit „Tora”, „Zabur” şi „Injīl”[8] şi că le-a reformulat într-un limbaj ales pentru a putea avea o anumită însemnătate.[9]

2. „Cartea?” Da, „CARTEA” însăși dovedește Originea sa Divină. Studiați Cartea din orice perspectivă! Examinați-o! De ce nu răspundeți la provocarea Autorului, dacă îndoielile voastre sunt adevărate?

„Oare nu cugetă ei la Coran? Dacă ar fi el de la altcineva decât de la Allah, ar găsi în el multe nepotriviri!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 4:82]

 Consecvența

Niciun autor nu a rămas consecvent în ceea ce privește învăţăturile şi predicile sale pentru o perioadă de peste două decenii. De la vârsta de patruzeci de ani, atunci când Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a primit prima revelație, şi până la vârsta de şaizeci şi trei de ani, când şi-a dat ultima suflare, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a practicat şi a predicat islamul. În aceşti douăzeci şi trei de ani, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trecut prin cele mai grele necazuri ale vieţii. Orice om, în timpul unei astfel de misiuni, ar fi fost forțat de împrejurări să facă unele compromisuri „onorabile” și nu ar fi putut evita să se contrazică uneori. Nicio persoană nu poate scrie mereu în același fel, aşa cum este scris Mesajul Nobilului Coran: CONSECVENT, în întregime!

Mai mult decât atât, Nobilul Coran conţine sau menţionează mai multe aspecte legate de natura Universului, care nu îi erau cunoscute omului în acel moment, dar care, ulterior, au fost confirmate pe deplin, odată cu evoluția în descoperirile ştiinţifice – un domeniu în care o minte neinstruită s-ar fi pierdut, mai mult ca sigur, în speculații nesăbuite şi contradictorii!

 Dovada evidentă

Atunci când, din nou şi din nou, câţiva cinici şi frivoli au cerut minuni de la Profetul lui Dumnezeu (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), el a descris mereu Coranul – Mesajul de la Allah Preaînaltul – ca fiind „Miracolul”. MIRACOLUL MIRACOLELOR! Iar oamenii raționali şi cu  înțelegere literară şi spirituală, care sunt sinceri cu ei înşişi, recunosc şi acceptă Coranul ca pe un miracol veritabil.

„Ba ea (Cartea - Coranul) constă din versete (semne) învederate în piepturile acelora cărora li s-a dat cunoaşterea[10] şi nu tăgăduiesc versetele[11] Noastre decât numai cei nelegiuiţi.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 29:49]

 Capitolul II Ştiinţa şi Revelația coranică

 Omagii sincere

Astăzi, există peste un miliard de musulmani în lume care acceptă fără ezitare faptul că Nobilul Coran este „Cuvântul lui Dumnezeu” şi că acesta este un „Miracol”.

De ce nu ar face-o, dacă chiar şi duşmanii declarați ai islamului recunosc din proprie inițiativă natura miraculoasă a acestei Cărți a lui Dumnezeu? Reverendul R. Bosworth-Smith spune despre Nobilul Coran în cartea sa - „Mohammed şi mahomedanismul”[12]:

(a) „UN MIRACOL AL STILULUI PUR, AL ÎNŢELEPCIUNII ŞI AL ADEVĂRULUI.”

Un alt englez, A.J. Arberry, spune în prefața traducerii sale în limba engleză a sensurilor Nobilului Coran:

(b) „DE FIECARE DATĂ CÂND AUD RECITAREA CORANULUI ESTE CA ŞI CÂND AŞ ASCULTA MUZICĂ, IAR ÎN SPATELE MELODIEI SE AUDE BĂTAIA INSISTENTĂ A UNEI TOBE, CARE ESTE ASEMENI BĂTĂII INIMII MELE.”

Aceste cuvinte şi, de fapt, toată prefața sa, sună ca și cum ar fi fost scrise de un musulman, însă, din păcate, el a murit aflându-se în afara islamului.

Un alt britanic, Marmaduke Picktall, spune în prefața sa la traducerea sensurilor Nobilului Coran:

(c) „ESTE O SIMFONIE INIMITABILĂ, AL CĂREI SUNET PĂTRUNZĂTOR ÎL MIȘCĂ PE OM PÂNĂ LA LACRIMI ŞI EXTAZ.”

Acest autor a acceptat islamul înainte de traducerea Coranului şi nu putem şti dacă a descris efectele recitării Coranului înainte sau după convertirea sa.

(d) „DUPĂ BIBLIE[13], ACEASTA (Coranul) ESTE CEA MAI RESPECTATĂ ŞI CEA MAI PUTERNICĂ CARTE RELIGIOASĂ DIN LUME.”

 J. Christy Wilson în „Introducere în islam”, New York, 1950

(e) „CORANUL ESTE BIBLIA MOHAMEDANĂ ŞI ESTE MULT MAI RESPECTAT  DECÂT ORICE CARTE SACRĂ, MAI MULT DECÂT VECHIUL TESTAMENT EVREIESC ŞI MAI MULT DECÂT NOUL TESTAMENT CREŞTIN.”

J. Shillidy D.D. în „Domnul Isus în Coran”, Surat, 1913, p.111

Putem cita cu uşurință zeci de elogii asemeni celor de mai sus. Prietenii şi duşmanii deopotrivă aduc elogii sincere Revelației finale a lui Dumnezeu – Nobilul Coran. Contemporanii lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au văzut în frumusețea şi măreția acesteia atât noblețea Chemării şi a Mesajului său, cât și Semnul şi Miracolul operei lui Dumnezeu, şi au acceptat islamul. În ciuda tuturor omagiilor şi a declarațiilor, necredinciosul şi scepticul ar putea spune că toate acestea sunt sentimente subiective. În plus, ar putea căuta o scuză în pretextul că nu cunoaşte limba arabă. El ar spune:

„Eu nu văd ceea ce vezi tu şi nici nu simt ceea ce simţi tu. De unde ştiu eu că Dumnezeu există şi că El este Cel care l-a inspirat pe Mesagerul Său, Mohammed, cu acel Mesaj minunat, Coranul? Eu nu sunt împotriva frumuseții filosofiei sale, a eticii sale practice sau a înaltei sale moralități şi sunt pregătit să admit că Mohammed a fost un om sincer şi că el a adus multe învățături frumoase pentru binele omenirii. Ceea ce nu pot accepta este ceea ce voi musulmanii susțineți cu privire la «autoritatea supranaturală a legilor pe care le-a adus.»”

 Logica rațională

Pentru acest tip de mentalitate înțelegătoare și, cu toate acestea, sceptică, Autorul Cărții (Coranul) aduce diferite argumente pentru a risipi îndoielile sale. Ateii, agnosticii, cei cinici și sceptici, care cred că au un exces de cunoştinţe ştiinţifice şi care se consideră a fi niște „giganți intelectuali”, sunt făcuți să înțeleagă că, de fapt, sunt nesemnificativi.

Dar, înainte de a reda întrebarea pe care Dumnezeu le-o adresează, permiteți-mi să-mi satisfac curiozitatea:

„Voi, oameni de ştiinţă, care ați studiat astronomia şi care studiați Universul prin telescoapele voastre ca și cum aţi examina un obiect care se află în palma voastră; spuneţi-mi, cum a apărut acest Univers?”

Deşi îi lipsește perspectiva spirituală, cercetătorul este totuşi foarte generos în a-și împărtăși cunoştinţele. El răspunde cu dragă inimă:

„Ei bine”, începe el, „cu miliarde de ani în urmă, Universul nostru era format dintr-o singură materie, iar acolo, în centrul acestei materii, a avut loc Big-Bang-ul, bucăţi imense de materie începând să zboare în toate direcțiile. Ca urmare a acelui Big-Bang, a luat naștere Sistemul nostru Solar, precum şi Galaxiile, şi, din moment ce nu există nicio rezistență în spațiu din acel moment primordial generat de explozia inițială, stelele şi planetele înaintează pe orbitele lor...”

În acest punct, am avut un déjà-vu – prietenii noştri adepți ai materialismului par să-şi fi asimilat în secret cunoştinţele lor din  Surat Yā-Sin[14]:

„Iar Soarele aleargă către un sălaș al lui. Aceasta este rânduiala Celui  Care este Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-ʻAlīm (Atoateștiutorul, Omniscientul)! ~ Iar pentru Lună am orânduit Noi faze, până ce ea devine ca un ciorchine bătrân de palmier. ~ Nici Soarele nu se cuvine să ajungă Luna, nici noaptea nu poate să o ia înaintea zilei şi toate plutesc pe orbite (proprii).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 36:38-40]

Cercetătorul ateu continuă:

„Universul nostru este unul aflat în «expansiune». Galaxiile se tot îndepărtează de noi, într-un ritm tot mai rapid şi, odată ce vor atinge viteza luminii[15], nu o să le mai putem vedea. Trebuie să construim telescoape mai mari şi mai puternice cât mai repede cu putință pentru a le studia. Dacă nu, vom pierde ocazia!” „Când aţi descoperit aceste basme?”, întrebăm noi. „Nu, acestea nu sunt basme, ci adevăruri ştiinţifice!”, ne asigură prietenul nostru. „Bine, vom accepta ceea ce susțineți, însă, când aţi descoperit aceste adevăruri?” El răspunde: „Abia ieri!”

La urma urmei, ceea ce s-a petrecut acum cinzeci de ani în istoria omenirii pare că a fost „abia ieri”. „Un arab neștiutor de carte care a trăit în deșert acum mai bine de 1400 de ani nu ar fi putut vreodată să aibă cunoştinţele tale despre «Big-Bang» şi «expansiunea» Universului, nu-i aşa?” „Nu, nicidecum!”, spune el lăudăros. „Ei bine, atunci ascultă ce spune acest Profet ummi[16] din Inspirație Divină:

„Oare nu văd necredincioşii (ateiștii şi agnosticii) că Cerurile şi Pământul au fost împreună (ca o unitate a creaţiei) şi că Noi le-am despărțit (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:30]

„El este Acela care a creat noaptea şi ziua, Soarele şi Luna; şi fiecare (dintre corpurile cerești) plutește pe cercul său.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:33]

 Teoria „Big-Bang”-ului

Nu înțelegeți că termenul „necredincioşi” din primul verset menționat mai sus face referire, în mod special, la voi – cercetătorii – geografi și astronomi, care, după ce ați făcut descoperiri uimitoare şi ați transmis aceste descoperiri omenirii, ați rămas în continuare „ORBI”, ca și când nu L-ați vedea pe „AUTORUL” acestora? „Cu toată știința şi Enciclopediile noastre uităm Divinitatea, în acele laboratoare ale noastre.”, a spus Thomas Carlyle.

De unde ar fi putut un om din deșert să cunoască „adevărurile voastre” acum mai bine de 1400 de ani, dacă nu chiar de la Creatorul „Big- Bang”-ului Însuşi?

 Originea vieţii

„Şi voi, biologii, care păreți să cunoașteți tot ceea ce este legat de viaţa organică și, cu toate acestea, îndrăzniți să negați existența Sursei aceste vieți, adică a lui Dumnezeu, spuneţi-mi, unde şi cum a apărut viaţa conform cercetărilor cu care vă lăudaţi?”

Asemeni astronomului „necredincios”, biologul spune:

„Ei bine, cu miliarde de ani în urmă, materia primordială din mări a început să genereze protoplasmă, din care s-a format amiba şi din aceasta s-au format toate formele de viaţă. Într-un cuvânt, toate formele de viaţă îşi au originea în mare, adică  în apă!”

„Şi când ai descoperit faptul că toate organismele vii îşi au originea în apă?” Răspunsul său nu diferă cu nimic de cel al colegului său, astronomul – „Ieri!” „Ar fi putut vreun învăţat, filosof sau poet să ghicească vreodată descoperirea ta din biologie acum mai bine de paisprezece secole?” întrebăm noi, iar biologul nostru este la fel de categoric ca astronomul: „Nu, niciodată!”, spune el. „Ei bine, atunci ascultă la acest fiu al deșertului neștiutor de carte!”

„(...) şi din apă am făcut tot ce este lucru viu? Şi oare tot nu cred ei (necredincioşii, ateii şi agnosticii)?” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 21:30]

Afirmația de mai sus este dezvoltată în Cartea lui Allah (Dumnezeu):

„Allah a creat toate vietățile din apă şi unele dintre ele merg pe burtă, altele merg pe două picioare şi altele merg pe patru (picioare). Allah creează ceea ce voieşte El şi Allah este cu putere peste toate.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 24:45]

Nu va fi dificil să observați că aceste Cuvinte ale Creatorului Universului, Omniscientul și Atotputernicul, v-au fost adresate VOUĂ, oamenilor de ştiinţă, ca răspuns la scepticismul vostru de ASTĂZI. Semnificația lor reală nu putea fi cunoscută de locuitorii deșertului de acum mai bine de paisprezece secole. Autorul (Dumnezeu Cel Atotputernic) vi se adresează în aceste versete VOUĂ, oamenii de ştiinţă. Cum puteţi să nu credeţi în Dumnezeu? VOI ar trebui să fiţi ULTIMII care neagă existența lui Dumnezeu, dar, în schimb, voi sunteţi PRIMII care fac aceasta! De ce vă lăsați conduși de ego-urile voastre, în loc să vă folosiți logica?

Şi voi, biologii, zoologii şi fizicienii care, în ciuda înțelegerii voastre uimitoare cu privire la natura lucrurilor, refuzați să recunoașteți existența unui Creator Suprem, reflectați la următoarele vorbe ale lui Allah Preaînaltul:

„Mărire Celui care le-a creat pe toate perechi[17], din ceea ce face pământul să crească şi din ei înşişi şi din cele pe care ei nu le cunosc!”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 36:36]

 Semne ale lui Dumnezeu

Versetele acestei „CĂRŢI LIMPEZI”, Nobilul Coran, vorbesc de la sine. Cei care studiază Coranul au văzut Amprenta lui Dumnezeu în fiecare descoperire pe care omul a făcut-o. Acestea sunt „Semnele”, „Miracolele” de la Domnul lor Cel Generos, prin intermediul cărora le sunt eliminate îndoielile şi le este întărită credinţa:

„(...) Întru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 30:22]

Ce ironie! „Cei care ştiu” sunt, de fapt, cei răzvrătiți! Cunoştinţele lor vaste au dus la creșterea mândriei și la lipsa smereniei care derivă din adevărata cunoaştere.

Conform spuselor unui francez modern:

„OBSERVAŢIA DE MAI SUS (PROPRIA SA LUCRARE) NEAGĂ IPOTEZA PREZENTATĂ DE CĂTRE CEI CARE ÎL VĂD PE MOHAMMED CA FIIND AUTORUL CORANULUI. CUM AR FI PUTUT UN OM NEȘTIUTOR DE CARTE SĂ DEVINĂ CEL MAI IMPORTANT AUTOR DIN ÎNTREAGA LITERATURĂ ARABĂ ÎN CEEA CE PRIVEȘTE MERITELE LITERARE?

CUM AR FI PUTUT EL FORMULA ADEVĂRURI ŞTIINŢIFICE PE CARE NICIO FIINŢĂ UMANĂ NU LE CUNOŞTEA ÎN ACEL MOMENT, ŞI TOATE ACESTEA FĂRĂ A FACE NICI CEA MAI MICĂ GREŞEALĂ ÎN PREZENTAREA SUBIECTULUI?!”

(a se vedea „Biblia, Coranul şi știința” de Maurice Bucaille, p.125)

 Inspirația timpurie

Cel care m-a inspirat să scriu această carte - „Coranul: Miracolul Miracolelor” - a fost ambasadorul special al islamului, oratorul elocvent, Maulana ‘Abd al-‘Alīm Siddiqui. Eram doar un elev atunci când acesta a vizitat Africa de Sud în cadrul unui turneu de conferințe din anul 1934. Printre nenumăratele sale discursuri erudite, l-am auzit vorbind despre „Contribuția musulmanilor la progresul știinţei”. Ulterior, a fost publicată o broșură cu acelaşi titlu de către Federația Mondială a Misiunilor Islamice, Karachi, Pakistan, care m-a făcut să resimt bucuria şi fiorul discursurilor auzite în adolescență. În memoria acestui mare savant al islamului, voi reproduce câteva cuvinte din ceea ce a spus Maulana cu privire la legătura dintre Nobilul Coran şi diferitele ramuri ale știinţei:

 Îndemnul la cunoaștere

„Accentul pe care Nobilul Coran l-a pus pe studiul științific al Universului este un fenomen unic în literatura religioasă a lumii. Acesta ne atrage atenţia în repetate rânduri asupra diferitelor fenomene naturale din jurul nostru. De asemenea, el îi îndeamnă pe musulmani în repetate rânduri să caute cunoașterea științifică, aceasta fiind una dintre îndatoririle lor religioase. Este subliniat în repetate rânduri marele adevăr necunoscut lumii precoranice, și anume acela că totul în natură îl deservește pe om, iar acesta ar trebui să profite de acest lucru. Coranul ne îndeamnă să studiem structura şi funcţiile organismului uman, structura, funcţiile şi distribuția regnului animal, și forma, structura, funcţiile şi distribuția plantelor. Toate acestea ţin de BIOLOGIA modernă. 

De asemenea, el ne îndeamnă să studiem legile naturii şi modul în care sunt influențate de energie proprietăţile generale ale materiei, iar aceste lucruri ţin de FIZICA modernă.

El ne îndeamnă să studiem proprietăţile substanțelor, atât a celor elementare, cât şi a celor compuse, precum și legile de interacțiune dintre substanțe sau acţiunea unei substanțe asupra celeilalte, toate acestea ținând de CHIMIA modernă.

Coranul ne îndeamnă să studiem structura şi compoziția minerală a scoarței terestre, straturile din care este compusă aceasta, schimbările care au loc în materia organică şi anorganică, etc., lucruri care ţin de GEOLOGIA modernă.

El ne îndeamnă să studiem caracteristicile Pământului în general, diviziunile sale fizice, precum mările, râurile, munţii, câmpiile, etc. şi mineralele, plantele şi animalele repartizate pe fiecare dintre acestea, și diviziunile sale politice, iar toate acestea ţin de GEOGRAFIA modernă.

De asemenea, ne îndeamnă să studiem cauzele alternanței dintre zi și noapte, ale schimbării anotimpurilor, ale mişcării planetelor şi ale altor fenomene, care ţin de ASTRONOMIA modernă.

El ne îndeamnă să studiem mișcările vânturilor, formarea şi evoluția norilor, producerea ploii, precum şi alte fenomene similare, care ţin de METEOROLOGIA modernă.”

Timp de secole, musulmanii au fost lideri în domeniul știinţei, iar apoi, încetul cu încetul, au început să piardă conducerea. Musulmanii au eșuat ca lideri, iar Europa materialistă a avansat, umplând golul lăsat de ei.

Mai departe, Maulana a descris contribuția adusă de musulmani după cum urmează:

„Revoluția intelectuală creată de islam a fost una gigantică. Nu există niciun departament al știinţei pe care învăţaţii musulmani să-l fi lăsat nestudiat și în care să nu fi obținut poziții înalte.

Într-adevăr, islamul are drept scop ca Ummah (comunitatea musulmană) să fie o comunitate de intelectuali, iar dezvoltarea știinţei şi a tuturor celorlalte forme de învățământ este una dintre prioritățile sale. Dacă nu ar fi existat musulmanii, Europa nu ar fi cunoscut epoca Renașterii, iar știința modernă nu ar fi luat naștere. Națiunile europene care au primit cunoştinţele științifice de la musulmani au fost, de fapt, în mod indirect, ucenicii comunităţii islamice din trecut. Omenirea are o datorie față de islam pe care nu o poate plăti şi îi datorează o recunoștință care nu se poate uita.”

Elocventul orator (Maulana) şi-a încheiat expunerea cu privire la „Cultivarea știinţei de către musulmani” cu următoarele cuvinte:

„Înainte de a încheia, permiteți-mi să afirm încă o dată că Ummah (comunitatea musulmană) este, fără îndoială, o creaţie a islamului, care, la rândul său, îşi are originile în Revelația Divină. Un individ poate deveni musulman numai prin credința în islam și practicarea acestuia. Islamul a stabilit că fiecare musulman are îndatorirea religioasă de a se interesa de realitatea din jurul său, deoarece cercetările ştiinţifice pot duce la cunoaşterea Creatorului. Cercetările ştiinţifice în islam nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc pentru atingerea unui scop suprem. Iar acesta este, într-adevăr, adevăratul scop al omenirii.”

„(...) Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:156]

 Prelegerea mea abandonată

Am avut privilegiul de a auzi discursul de mai sus de pe buzele maestrului însuşi în anul 1934. La sfârșitul anilor ’30, am avut discursul în mâinile mele, sub forma unei broșuri. L-am memorat, făcând unele schimbări, în timp ce încă lucram la un magazin musulman. Am fost atât de entuziasmat încât am stabilit cu Colegiul Adam să le vorbesc studenților şi lectorilor acestora cu privire la acest subiect. La acel moment, nu mi-am dat seama de importanța sarcinii mele şi nici nu o voi face vreodată, deoarece șeful meu musulman m-a împiedicat să o duc la capăt. El m-a amenințat cu concedierea dacă nu-mi anulam prima prelegere publică, fapt pentru care i-am făcut pe plac. Fără îndoială, angajatorul meu era ignorant cu privire la Avertizarea lui Allah şi nici eu nu o cunoșteam prea bine. Nu ştiu ce poziţie aş fi adoptat, dacă aş fi fost conștient de următorul avertisment:

„Spune (o, Mohammed): «Dacă părinţii voştri, fiii voştri, fraţii voştri, soţiile voastre, clanul vostru, bunurile pe care le-aţi dobândit, negoțul de a cărui lâncezire vă temeți şi locuinţele de care sunteţi mulțumiți vă sunt vouă mai scumpe decât Allah, decât Trimisul Său şi decât lupta pe Calea Lui, atunci aşteptaţi-vă să vină Allah cu Porunca Sa!» Iar Allah nu călăuzeşte neamul de nelegiuiţi!”  [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 9:24]

Mulțumită (?) fratelui nostru timid, prima mea prelegere care ar fi trebuit să fie ținută în fața misionarilor creştini şi a preoților stagiari, prelegere pe care am planificat-o atât de meticulos, am memorat-o şi repetat-o, a fost anulată. Probabil că astfel cariera mea de orator a fost amânată cu zece ani. Există milioane de musulmani asemeni șefului meu, care sunt îngroziți de considerentele materiale enumerate în versetul de mai sus și care nu numai că nu răspândesc mesajul islamului, dar îi împiedică şi pe alţii să facă acest lucru. Ei vor să pară a fi cei mai pioși, însă acest lucru nu le va fi de niciun folos, pentru că Allah Preaînaltul îi descrie ca pe niște: „Necredincioşi pervertiți!”

 Acceptă provocarea!

În discursul de mai sus, Maulana ne-a atras atenţia asupra îndemnurilor coranice care ne sunt adresate de a reflecta asupra biologiei, a chimiei, a fizicii, a geologiei, a meteorologiei etc. Învățați precum Maurice Bucaille, Keith Moore și sheikh Zindani au scris recent despre diferitele aspecte ştiinţifice ale Nobilului Coran. Cu toate acestea, domeniile pe care acesta le abordează sunt nenumărate. Nobilul Coran este un ocean de cunoaștere. În această lume a progresului, învățații musulmani trebuie să accepte provocările lansate de Maulana la mijlocul anilor treizeci. Ei nu trebuie să acopere toate domeniile, ci fiecare trebuie să se ocupe de propria specialitate. Tinerii musulmani sunt dornici să primească informații, iar articolele şi broșurile pe diferite subiecte ştiinţifice urmăresc să stimuleze şi mai tare această sete de cunoaştere. Pot urma enciclopedii. In shā Allah!

În ceea ce mă privește, nu trebuie să mă scuz față de învățații musulmani pentru că nu am expus realitățile științifice din Nobilul Coran. Chiar și nemusulmanii ar trebui încurajați să exploreze Înțelepciunea profundă din Cartea lui Dumnezeu. În continuare, vă voi împărtăși natura miraculoasă a Nobilului Coran.

 Capitolul III Coranul – absolut unic în ceea ce privește înregistrarea sa

Nobilul Coran este absolut unic în comparație cu toate celelalte cărți religioase. Înregistrarea şi păstrarea sa sunt miraculoase. Pentru că Nobilul Coran are un stil complet diferit față de cel uman, cei cu o viziune limitată și dușmanii islamului spun că este incoerent sau irațional. Modelul urmat de acesta este cu siguranţă diferit. Este unic. Este miraculos. Permiteți-mi să justific tot ceea ce spun.

 Stilul uman

Toate celelalte cărți religioase au fost scrise după modelul: „A fost odată ca niciodată...” sau „Vulpea şi strugurii... lupul şi oile” şi altele asemenea:

1. a. „LA ÎNCEPUT (A fost odată), Dumnezeu a făcut Cerurile şi Pământul.” [Biblia, Geneza[18], 1:1]

b. „LA ÎNCEPUT (A fost odată) era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu[19].” [Biblia, Ioan, 1:1]

C. „(ACEASTA ESTE GENEALOGIA) Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam (...)” [Biblia, Matei, 1:1]

2. „DUPĂ MOARTEA LUI MOISE, ROBUL DOMNULUI (s-a petrecut, deci a fost odată), Domnul i-a zis lui Iosua (...)” [Biblia, Iosua, 1:1]

3. „DUPĂ MOARTEA LUI IOSUA (deci, s-a întâmplat, a fost odată), fiii lui Israel au întrebat pe Domnul lor (...)” [Biblia, Judecători, 1:1[20]]

4. „Pe vremea judecătorilor, A FOST (deci s-a întâmplat, a fost odată) o foamete în ţară (...)” [Biblia, Rut, 1:1[21]]

5. „ERA UN OM (a fost odată) din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim (...)” [Biblia, 1 Samuel, 1:1[22]]

6. „DUPĂ moartea lui Saul (s-a întâmplat, a fost odată), David, după ce bătuse pe amaleciţi (...)” [Biblia, 2 Samuel, 1:1]

7. „Împăratul David era (odată) bătrân (îi era frig), înaintat în vârstă; îl acopereau cu haine şi nu se putea încălzi.” [Biblia, 1 Regi, 1:1[23]]

8. „În cel dintâi an al lui Cirus (odată), împăratul perșilor (...)” [Biblia, Ezra 1:1[24]]

9. „ERA  (s-a întâmplat, a fost odată) pe vremea lui Ahaşveroş (...)” [Biblia, Estera, 1:1]

10. „În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când ERAM (s-a întâmplat, a fost odată) între prinșii de război de la râul Chebar (...)” [Biblia, Ezechiel, 1:1]

Dacă aceste exemple nu produc confuzie şi consternare, atunci nimic nu o va face! Eşti afectat în mod iremediabil de sindromul „a fost odată”. Ai dezvoltat o predilecție față de poveștile făcute de oameni, chiar dacă acestea sunt false. Stilul, modelul şi povestirea în sine sunt lucrurile despre care vorbesc. Acesta este modul de gândire, felul de a vorbi şi felul de a scrie al oamenilor.

Probabil să ați remarcat din versetele de mai sus că fiecare citat este de la începutul fiecărei Cărți biblice; iar fiecare capitol al fiecărei Cărți biblice începe cu „era, s-a întâmplat.” Căutați și vedeți singuri cât de multe astfel de începuturi puteți găsi în „Cartea Cărților”, însă trebuie să vă avertizez că indicele din Biblie nu vă vor ajuta. Va trebui să o cercetați pagină cu pagină, așa cum am făcut-o şi eu.

 Indicele nu vă va ajuta

Am consultat indicele din două Biblii: prima a fost publicată de către Martorii lui Iehova – „secta creștină cu cea mai rapidă creștere”; iar cea de a doua este „Analiza indicelui din Biblie, făcută de Young”. Ambele conțin peste 300.000 de înregistrări. Ultima dintre ele conține nu mai puțin de 277 „Era…” și nici măcar un ”A fost odată…”, ca în exemplele date mai sus. Puteți ghici motivul!

Nu vreau să vă mai pun răbdarea la încercare. Îmi dau seama că vreți să mergem mai departe. Aşadar, să începem...

Era noaptea de 27 a lunii Ramadan iar Mohamed, Profetul islamului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), se afla în peștera Hirā, aflată la periferia orașului Mecca. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să se retragă acolo pentru a găsi pacea și pentru a reflecta. Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să își facă griji pentru comunitatea lui – pentru problemele acesteia cu alcoolul, adulterul, idolatria, războaiele, nedreptatea şi cruzimea.

 Prima revelație

În noaptea de Laylat Al-Qadr (Noaptea Puterii şi a Destinului), Cartea lui Allah a fost deschisă pentru sufletele însetate. Gabriel (Pacea fie asupra sa!), îngerul lui Allah, a apărut în faţa Profetului (Pacea fie asupra sa!) şi i-a poruncit, vorbindu-i în limba sa maternă: „Iqrā’!”, semnificând: „Citeşte!”, „Recită!”, „Repetă!”, sau „Spune cu voce tare!”. Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a speriat foarte tare, căci era în totalitate nepregătit pentru acest şoc. Temându-se și tremurând, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a strigat: „Mā-ana-beqā-Ri’in”, semnificând: „Eu nu ştiu să citesc!” Îngerul (Pacea fie asupra sa!) a repetat porunca: „Iqrā’!”, primind acelaşi răspuns de la Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Gabriel (Pacea fie asupra sa!) l-a îmbrățișat cu putere şi i-a poruncit să citească pentru a treia oară, spunându-i:

„Citeşte! În numele Domnului tău Care a creat (tot ceea ce există).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 96:1]

Atunci, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a făcut ceea ce i s-a cerut şi a spus ceea ce i s-a cerut să spună. În acea seară, au mai fost revelate încă patru versete din Surat Al-’Alaq (Capitolul 96 din Nobilul Coran), care au fost repetate şi recitate de către Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar acestea au fost înregistrate mai târziu în Nobilul Coran.

Ați putea spune: „Tot ceea ce ne explici cu privire la Revelația ta coranică nu este cu nimic diferit față de celelalte exemple pe care le-ați dat şi despre care ați spus că sunt scrieri ale omului. Au fost toate acelea supuse greșelii şi nu au fost Divine?”

Exact! Tot ceea ce am explicat, de la „Era noaptea de 27 a lunii Ramadan…” și până la „…  iar acestea au fost înregistrate mai târziu în Nobilul Coran.”, au fost propriile mele cuvinte, împrumutate din Coran, din Sunnah (Tradiția profetică), din istorie şi de la învăţaţi, pe care le-am auzit de-a lungul timpului. Stilul Coranului nu are nicio legătură cu acela al omului. Notez mai jos primele cinci versete ale primei Revelaţii transmise lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), pentru studiul vostru:

„Citeşte! În numele Domnului tău Care a creat (tot ceea ce există), ~  El l-a creat pe om din ‘alaq (cheag de sânge atârnat). ~ Citeşte! Și Domnul tău este Cel mai Generos! ~ Care a învăţat (scrisul) cu calemul. ~ El l-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 96:1-5]

 O înregistrare unică

Orice text coranic, în limba arabă sau tradus în orice altă limbă, va urma acelaşi tipar. Nu există nicio îndoială în această privință. Nu veţi putea găsi nicăieri în textul original sau în traducere că Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi spus: „AVEAM PATRUZECI DE ANI ATUNCI CÂND AM PRIMIT PRIMA REVELAŢIE.” Nu veţi găsi nici că „EL SE AFLA ÎN PEŞTERA HIRA”. Nu veţi găsi nici că „L-A VĂZUT PE ÎNGERUL GABRIEL”, sau că „ERA ÎNSPĂIMÂNTAT”, sau cum anume a reacționat şi a răspuns atunci când a primit porunca: „Iqrā’!” De asemenea, nu vi se va spune că, atunci când îngerul (Pacea fie asupra sa!) s-a îndepărtat, după ce a completat cele cinci versete, „MOHAMMED A FUGIT ACASĂ, UNDEVA LA TREI MILE LA SUD DE MECCA, LA IUBITA SA SOŢIE, KHADIJAH, CĂREIA I-A RELATAT CEEA CE SE ÎNTÂMPLASE, CERÂNDU-I SĂ-L ACOPERE.” Toate acestea sunt ceea ce eu numesc stilul „A fost odată...”. Nobilul Coran nu relatează nimic în felul acesta, modul de relatare şi conservare al acestuia fiind absolut unic. Pe scurt, este un stil miraculos!

În plus, spre deosebire de orice lucrare literară a omului, unde totul începe cu începutul, primul cuvânt al Inspiraţiei coranice nu este cel al primului Capitol şi nici nu este primul verset al Nobilului Coran – ACESTA SE AFLĂ ÎN CEL DE AL NOUĂZECI ŞI ŞASELEA CAPITOL AL NOBILULUI CORAN, acolo unde Autorul Divin (ALLAH CEL ATOTPUTERNIC) i-a poruncit Mesagerului Său, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să îl plaseze. Nicio altă Carte religioasă de pe Pământ nu urmează acest tipar, pentru că nicio altă pretinsă Revelaţie anterioară nu a fost păstrată în forma pură în care a fost revelată!

 Un psiholog canadian

Am avut privilegiul să îmi împărtăşesc gândurile cu privire la prima revelație trimisă lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), și anume primele cinci versete ale Surei Al-’Alaq (Capitolul 96), pe care le-ați putut vedea mai sus, unui tânăr din Canada. L-am luat cu mine pentru a îi prezenta cea mai mare moschee din emisfera sudică. În timp ce discutam, l-am întrebat care este ocupaţia sa. El mi-a răspuns că își făcea studiile post-universitare, specializându-se în psihologie. „Psihologie?”, am întrebat şi imediat i-am atras atenţia asupra primelor cinci versete ale Capitolului în discuţie. L-am întrebat cum poate să îşi explice Mesajul şi experienţa lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), având în vedere că informațiile pe care le-a primit îi erau necunoscute omului în acel moment, și nici nu erau lucruri care îl preocupau pe el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sau pe poporul său. Cum poate mintea subiectivă a omului să explice acest fapt? I-am cerut: „Explică-mi asta!”, iar el mi-a spus că nu poate. Mi-a mărturisit că s-a confruntat deja cu această problemă. I-am spus: „În acest caz, va trebui să îl credem pe acest om pe cuvânt.” Apoi, am citat primele versete din Surat An-Najm:

„(Jur) Pe steaua care apune ~ Tovarăşul vostru[25] nu este rătăcit, nici nu este pe un drum greşit! ~ Nu rosteşte nimic după pofta lui! ~ El (Coranul) nu este decât o Revelaţie[26] trimisă. ~ L-a învăţat pe el cel cu puteri deosebite[27].” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 53:1-5]

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus oamenilor în mod repetat:

„Spune (o, Mohammed): «Ci eu sunt doar un om, ca şi voi! Şi mi s-a revelat mie că Domnul vostru este un Domn Unic! (...)»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 18:110]

Tânărul canadian mi-a răspuns în mod politicos: „Va trebui să cercetez această problemă mai în detaliu.”

Numai când reuşim să ne obişnuim cu faptele prezentate în Nobilul Coran, suntem capabili să purtăm o conversaţie cu specialiştii din orice ştiinţă.

 Miracol al jurnalismului

Având o mare activitate, Centrul IPCI atrage o mulțime de oameni pentru a purta discuţii, inclusiv jurnaliştii. Atunci când am descoperit acest lucru, i-am spus unuia dintre jurnalişti că aş vrea să îi prezint Nobilul Coran ca pe un „miracol al jurnalismului”. Nimeni nu a refuzat să mă asculte. Am început cu povestea Profetului Moise (Pacea fie asupra sa!), în stilul „a fost odată...”. Nu am avut altă opțiune. Cu toate acestea, nu am putut prezenta în mod detaliat povestea lui „Moise şi a papurei” şi nici măcar detaliile cu privire la „copilăria, mama şi sora sa” (a se vedea Nobilul Coran, 20:38-40 şi 28:7-13). Trebuie să sărim peste aceste detalii. De aceea, încep cu...

 ● Întâmplarea nefericită din oraş

Moise (Pacea fie asupra sa!) a observat doi bărbaţi certându-se, unul dintre aceştia aparţinând tribului său, iar celălalt fiind un duşman al neamului său. El (Pacea fie asupra sa!) a dorit să îl ajute pe evreu împotriva egipteanului, dar, în timpul luptei, l-a lovit prea tare pe tiran şi acesta a murit.

După aceasta, Moise (Pacea fie asupra sa!) a părăsit ţara şi a mers în deşertul Sinai, la madianiţi. Acolo, el (Pacea fie asupra sa!) a ajutat două fete aflate în nevoie, oferindu-şi apoi ajutorul tatălui lor, Ietro, în slujba căruia a intrat. După ce şi-a terminat ucenicia, care a durat aproape opt ani, Moise (Pacea fie asupra sa!) a început să se plictisească de modul rustic de viață. Fiind un om care a crescut în mijlocul zgomotului şi al agitaţiei de la oraş, unde se afla printre nobili, a început să devină neliniştit. De aceea, le-a cerut permisiunea de a pleca celor în casa cărora se afla, iar Ietro, care era un om înțelept, a acceptat și i-a permis lui Moise (Pacea fie asupra sa!) să plece.

 ● Moise (Pacea fie asupra sa!) – a pornit în călătorie

Moise (Pacea fie asupra sa!) a plecat împreună cu soţia şi cu copiii săi, luând cu el oile şi caprele de la socrul său. După un timp, a ajuns cu familia sa în Sinai. El s-a rătăcit, iar proviziile de carne fiartă pe care le avea cu sine s-au terminat, însă mai avea destulă matzos (pâine uscată nedospită a evreilor). Problema era doar carnea. Astfel, trebuia să sacrifice o oaie sau o capră. Acest lucru nu era greu, însă, era dificil de aprins un foc, lucru care cerea multă îndemânare și mult timp. Evident, nu existau chibrite sau brichete în acele zile. Așadar, el amâna aceasta, sperând că problema sa se va rezolva…

„Domnule Deedat, unde este miracolul promis?”, ați putea întreba.

Până acum nu am oferit decât contextul acestei poveşti. Miracolul constă în a condensa toate cele de mai sus în trei sau patru propoziţii foarte concise. Însă, pentru a le putea aprecia, trebuie să vă atrag atenţia asupra a ceea ce eu consider că este apogeul jurnalismului.

 ● Pancarte de ziar

Locuiesc la aproximativ treizeci de kilometri nord de oraşul Durban, unde se află biroul meu. Înainte de construcția autostrăzii N2, care face legătura cu orașul Durban, obişnuiam să conduc pe drumul aflat pe malul mării către Durban. Acest traseu mă ducea pe lângă amfiteatrul din Durban, aflat pe malul mării. La intersecția cu acest amfiteatru, observam în mod regulat un vânzător de ziare (care vindea ziarul „The Mercury Natal”). Zilnic, el avea o pancartă pe care era scris un titlu prin care să atragă atenţia cumpărătorilor. Citind iar şi iar acea pancartă, mi-am propus să nu cumpăr ziarul în acea zi, însă, în momentul în care îmi parcam maşina în centrul orașului Durban, trecând pe lângă alţi vânzători de ziare, l-am cumpărat totuşi.

După numeroase astfel de schimbări de decizii, am început să mă întreb care sunt motivele acestora. Am observat că, deşi ziarul era acelaşi, pancartele erau diferite. Pe malul mării, pancartele erau create special pentru clientela europeană, în timp ce pancartele din zona prin care am trecut erau destinate comunităţii asiatice. Prin extensie, pancartele destinate africanilor şi oamenilor de culoare aveau anumite adnotații menite să îi determine să cumpere acel ziar.

Directorul publicației ar putea inventa o pancartă destinată tuturor celor patru grupe rasiale principale[28]. Acesta ar fi punctul de rezistență al jurnalismului! Fără îndoială, jurnaliștii vor fi şi ei de acord cu acest lucru. Să analizăm Nobilul Coran din acest punct de vedere.

 ● O chemare universală

Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Profetul islamului, se află în Medina, înconjurat de evrei, creştini, musulmani, mushrikini[29] şi munafiqini[30], toţi locuitori ai aceluiași oraș. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) trebuie să transmită veștile sale (Revelația Divină) tuturor acestor oameni atât de diferiți. Ce ar trebui să scrie el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pe propria pancartă astfel încât să poată atrage atenţia tuturor acestor grupuri variate? El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a făcut următoarea afirmație:

„Oare ai aflat tu istoria lui Moise?[31]” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:9]

Îţi poţi imagina agitația creată? Creştinii şi evreii așteptau să audă ceea ce urmează, dorindu-şi ca Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să se facă de râs, deoarece își spuneau, ce anume ar putea să ştie acest arab despre Moise (Pacea fie asupra sa!) din moment ce el este un ummi (neștiutor de carte). Musulmanii erau însetați după cunoaştere, arzând de dorinţă şi spunând: te rugăm, spune-ne tot ceea ce ştii despre Moise (Pacea fie asupra sa!).

Mushrikinii (politeiştii) şi munafiqinii (ipocriţii) se pregăteau să se bucure de această dezbatere trilaterală cu privire la Moise (Pacea fie asupra sa!) între musulmani, creştini şi evrei. Cu toţii erau ochi şi urechi! Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) continuă[32]:

„Când el a văzut un foc (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:10]

Dramatic! Aproape că poţi vizualiza scena. Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) vorbeşte telegrafic. Au trecut aproape două mii de ani de la naşterea lui Isus Hristos (Pacea fie asupra sa!) până când cele mai mari comunităţi creştine şi evreieşti de pe faţa Pământului[33] au atins perfecțiunea în domeniul publicității formulând acest tip de sloganuri. Western Union Telegraph Company spune: „Nu scrie! Telegrafiază!” Ce şcoală de jurnalism a urmat Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a stăpâni această artă americană de a face publicitate? El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost făcut să continue:

„(...) şi a spus către familia lui: «Rămâneţi (aici)! Eu văd un foc! Poate că o să vă aduc un tăciune de la el sau voi afla la foc călăuzire!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:10]

 ● Dictarea stenografică

Vă rog să comparaţi cele de mai sus cu orice traducere a Nobilului Coran şi veţi găsi aceeaşi concizie şi economie de cuvinte. Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a făcut niciun fel de exerciţiu de scriere precisă. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) doar a rostit clar Cuvintele lui Allah, așa cum i-au fost transmise prin intermediul arhanghelului Gabriel (Pacea fie asupra sa!). Trebuie să ne amintim că nu exista nicio traducere a Bibliei în limba arabă în secolul al VI-lea al erei creştine, atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a primit Nobilul Coran.

Acum, faceţi-vă o favoare. Vă rog să comparați Revelaţia coranică cu povestea biblică ce poate fi găsită în Cartea Exodului, capitolele 1, 2 şi 3, care discută despre diferite aspecte ale vieţii Profetului Moise (Pacea fie asupra sa!), despre care am discutat aici. Citez începutul poveştii din Biblie:

„IATĂ[34] numele fiilor lui Israel, intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui: ~ Ruben, Simeon, Levi, Iuda,  ~  Isahar, Zabulon, Beniamin,  ~ Dan, Neftali, Gad şi Aşer.  ~ Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt.” [Biblia, Exodul, 1:1-5]

 ● Alegerea lui Moise (Pacea fie asupra sa!)

Sunt acestea Cuvintele lui Dumnezeu? Vă rog să comparaţi aceste cinci versete biblice cu versetele din Nobilul Coran reproduse mai jos.

Pentru a continua cu naraţiunea coranică... Moise (Pacea fie asupra sa!) își dorea două lucruri în timp ce se afla în Sinai împreună cu familia şi turma sa. El (Pacea fie asupra sa!) îşi dorea să aibă „foc” pentru a putea găti carnea şi „călăuzire” către o comunitate ospitalieră din deşert. Allah Preaînaltul a făcut cunoscut planul său.

Moise (Pacea fie asupra sa!) era pregătit pentru misiunea sa, începând cu iluzia tăciunelui aprins și până la realitatea focului spiritual care ardea în sufletele oamenilor de mii de ani. El (Pacea fie asupra sa!) a fost o adevărată călăuzire pentru omenire.

„Focul” pe care Moise (Pacea fie asupra sa!) l-a văzut nu era un foc obișnuit. Pentru el (Pacea fie asupra sa!), acesta reprezenta o scânteie de la care ar fi putut aprinde un foc sau prezența altor ființe umane de la care ar fi putut primi informații și călăuzire.

„Și când a ajuns la el (la foc), a fost strigat: «O, Moise! ~ Eu sunt Stăpânul tău! Scoate-ți încălțările tale, căci tu te afli în valea cea sfântă, Tuwa.»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 20:11-12]

Povestea spirituală a lui Moise (Pacea fie asupra sa!) începe în acest punct, iar aceasta a fost naşterea sa spirituală. În termeni biblici: „(...) Astăzi te-am născut.” Acesta este modul în care Dumnezeu i-a vorbit lui David (Pacea fie asupra sa!),  în Cartea Psalmilor, 2:7.

Întregul pasaj coranic de mai sus este plin de cele mai mărețe şi mistice semnificaţii, care se reflectă în versetele scurte și ritmate din original. Atât ritmul, cât şi semnificaţia textului, sugerează misterul deosebit. Pentru a face o comparaţie mai uşoară, voi cita cele patru versete împreună:

„Oare ai aflat tu istoria lui Moise ~ Când a văzut el un foc şi a spus către familia lui: «Rămâneţi (aici)! Eu văd un foc! Poate o să vă aduc un tăciune de la el sau voi afla la foc călăuzire!» ~ Şi când a ajuns la el (la foc), a fost el strigat: «O, Moise! ~ Eu sunt Stăpânul tău! Scoate-ţi încălţările, căci tu te afli în valea cea sfântă, Tuwa!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 10:9-12]

Tuwa era valea situată chiar sub muntele Sinai, unde Moise (Pacea fie asupra sa!) a primit ulterior Legea. Din punct de vedere mistic, aceasta înseamnă că suntem supuși la încercări de-a lungul acestei vieți lumești. Care altă vale se poate lăuda că a primit Gloria lui Dumnezeu și este la fel de sacră ca muntele Sinai? În ceea ce priveşte „încălţările”, acestea trebuiau scoase în semn de respect. Din nou, din punct de vedere mistic, Moise (Pacea fie asupra sa!) trebuia să pună deoparte interesul său pentru această viaţă lumească, deoarece fusese ales de Allah Preaînaltul.

 Care este părerea dumneavoastră?

Cum ar trebui o persoană obişnuită cu tradițiile şi basmele să evalueze acest elixir pur venit din Ceruri? Chiar şi un critic simpatetic precum Thomas Carlyle, unul dintre cei mai minunaţi gânditori ai secolului trecut, nu a putut înţelege concizia sa incisivă şi perspicacitatea. El a numit scrierea coranică:

„UN TALMEŞ-BALMEŞ AGASANT, CONFUZ, OBOSITOR, NECIZELAT, O PROSTIE INSUPORTABILĂ ...”

Necizelat: înseamnă o compoziţie literară sau artistică incorect formulată; iar „o prostie insuportabilă”?! După ce am comparat versetele coranice cu cele biblice, care este părerea dumneavoastră? Încă trebuie să vă vorbesc despre jurnalistul care a refuzat să recunoască genialitatea lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care dicta lucrurile fără nicio încercare de a interpreta sau analiza ceea ce spunea, exact așa cum ar face un jurnalist expert de la un ziar sau revistă din zilele noastre. Aceasta nu este nimic altceva decât un miracol! Sunteţi de acord?

 Capitolul IV Cartea miraculoasă a telegramelor

Nobilul Coran poate fi descris ca fiind „o Carte a telegramelor”, deoarece acesta a fost revelat într-o formă telegrafică, aducând mesaje care răspund la anumite chestiuni cu privire la:

 1. ALCOOL ŞI JOCURI DE NOROC

„Ei te întreabă despre vin (khamr și, prin analogie, toate băuturile alcoolice) şi despre maysir[35]. Spune[36]: «În amândouă este mare păcat şi sunt şi unele foloase pentru oameni, dar în amândouă păcatul este mai mare decât folosul!» Ei te întreabă ce trebuie să cheltuiască (pentru milostenie). Spune[37]: «Ceea ce vă prisoseşte (din bunurile voastre).» Astfel, Allah vă face desluşite Semnele Sale; poate că voi o să cugetaţi!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:219]

 ● Coran şi ahadith

Versetul de mai sus este doar un exemplu al modului în care vorbeşte Allah Preaînaltul! În continuare, vom da și altele. Ar putea un căutător al adevărului sincer să fie convins într-un mod mai simplu? Răspunsul este: „Nu!” Cu toate acestea, El (Allah Preaînaltul) le spune celor nesupuși:

„(...) Oare sunt egali orbul şi cu cel care vede? (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 13:16]

Bineînţeles că nu!

Acum, comparaţi Cuvintele de mai sus ale lui Allah Cel Atotputernic cu privire la „VIN” (substanțe amețitoare) cu termenii folosiţi de Mesagerul Său ales, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), FĂRĂ A UITA că atât versetul de mai sus (2:219), cât şi relatările de mai jos, au fost rostite de către Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi înregistrate de către companionii săi (Allah să fie mulțumit de ei!):

ʻAbd Allah ibn ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Mesagerul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a blestemat pe toți cei care s-au asociat în vreun fel cu producerea şi consumul oricărui tip de substanță amețitoare:

„Allah a blestemat vinul, pe cel care-l bea, pe cel care-l serveşte, pe cel care-l vinde şi pe cel care-l cumpără, pe cel care-l presează, pe cel pentru care este presat, pe cel care-l transportă şi pe cel căruia îi este transportat.” (Abu Dawud)

De asemenea, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Orice substanță amețitoare și tot ceea ce provoacă amețeală care este interzis într-o cantitate mare, este (de asemenea) interzis într-o cantitate mică.” (Ibn Majah)

Nu există niciun fel de scuză în islam pentru a consuma chiar și o cantitate mică de alcool, indiferent de situaţie, chiar dacă aceasta intră în contradicţie cu ceea ce Pavel l-a sfătuit pe Timotei:

„Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi câte puţin vin, din pricina stomacului tău şi din pricina deselor tale îmbolnăviri.” [Biblia, 1 Timotei, 5:23]

De asemenea, aceasta este în contradicţie cu sfatul batjocoritor și amuzant al lui Solomon (Pacea fie asupra sa!) de a folosi substanțele amețitoare pentru a subjuga comunităţile cucerite:

„Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amărât; ~ Ca să bea să-şi uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui.” [Biblia, Proverbe, 31:6-7]

Pentru a nu uita, vă invit să priviți din nou la textul coranic și la cuvintele Profetului (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de mai sus. Va trebui să fiţi de acord cu faptul că acestea au un stil, o sublimitate și o structură complet diferite, deşi au fost articulate de aceleaşi buze.

 2. LUNA NOUĂ

„Te vor întreba despre lunile noi. Spune (o, Mohammed): «Ele servesc oamenilor pentru a socoti timpul şi pentru pelerinaj (...)»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:189]

ʻAbd Allah Yusuf  ʻAli a spus:

„Existau tot atât de multe superstiţii legate de Luna Nouă precum există astăzi. Ni s-a spus să nu luăm în considerare astfel de superstiţii. Atunci când calendarul lunar este folosit ca măsură de timp, Luna Nouă este unul dintre cele mai minunate semne, pe care oamenii îl așteaptă cu mare entuziasm. Sărbătorile musulmanilor, așa cum este pelerinajul, sunt fixate în funcție de apariţia Lunii Noi.”

 3. CARITATE

„Te întreabă ce să cheltuiască (o, Mohammed!). Spune-le: «Ceea ce cheltuiţi voi din bunuri trebuie să fie pentru părinţi, pentru rude, pentru orfani, sărmani şi drumeţi (nevoiaşi). Şi orice bine pe care îl faceţi, Allah îl cunoaşte!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:215]

ʻAbd Allah Yusuf ʻAli a spus:

„Trei întrebări se ridică cu privire la caritate:

(a) Ce ar trebui să oferim?

 (b) Cui ar trebui să oferim?

 (c) Cum ar trebui să oferim?

Ce ar trebui să oferim drept caritate?

Răspunsul îl găsim aici: oferă orice este bun, folositor, de ajutor, valoros. Poţi oferi bani sau doar o mână de ajutor; poate fi un sfat sau un cuvânt bun: «ORICE BINE FACI» este caritate. Însă, dacă oferi doar ceea ce nu îţi este de niciun folos, aceasta nu este caritate. Acelaşi lucru este valabil dacă oferi ceva cu o intenție rea (spre exemplu o sabie dată unui nebun, bani dați cuiva despre care ştii că este corupt etc.) ACEASTA NU ESTE CARITATE, CI UN DAR BLESTEMAT.

Cui ar trebui să oferim caritate?

Poate fi tentant să obţinem laudele oamenilor prin oferirea unui cadou despre care se va vorbi, însă, ai îndeplinit nevoile persoanei căreia i-ai oferit acel lucru? Dacă nu, EŞTI O PERSOANĂ CARE ÎI ÎNŞALĂ PE CREDITORI, iar aceasta nu este caritate!

Nu uita: fiecare cadou este judecat după caracterul său altruist. Gradul de nevoie de acel lucru este un alt factor pe care trebuie să îl iei în considerare; dacă nu ţii cont de acest lucru, atunci este ceva egoist în spatele gestului tău.

Cum ar trebui să oferim?

Atât timp cât caritatea este oferită de dragul lui Allah Preaînaltul, aceasta va distruge orice fel de pretenții, laudă și nesinceritate.

 4. DUH

„Te întreabă (o, Mohammed) despre Duh. Spune: «Duhul este din Porunca Domnului meu!» Iar vouă (o, oameni) nu v-a fost dată decât puţină ştiinţă.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:85]

Trebuie să subliniez faptul că RECITAREA NOBILULUI CORAN NU SE ASEAMĂNĂ CU CEA A NICIUNEI ALTE CĂRŢI DE PE PĂMÂNT. ACESTA VORBEŞTE DIRECT ŞI LA OBIECT. NU EXISTĂ NICIUN FEL DE „DACĂ” SAU DE „DAR”, NICIO OCOLIRE A ADEVĂRULUI, NICIUN FEL DE DEVIERE DE LA SUBIECT. În întreaga Carte, nu veţi găsi niciun fel de scenariu care să se poată număra printre „cele mai bune romane” sau pe care să se poată baza un film precum „Decalogul”, „Samson şi Dalila” sau „David şi Batşeba”. În acest sens, Biblia este Cartea scrisă pentru plăcerea cititorului. Totul acolo este destinat transmiterii uşoare!

De asemenea, doresc să le amintesc cititorilor mei că pot cerceta oricât doresc, deoarece nu vor găsi nicăieri în interiorul Nobilului Coran, nici măcar pe coperta acestuia, numele mamei sau al tatălui lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Nu vor descoperi numele soţiilor sau ale fiicelor sale şi nici pe cele ale preaiubiților săi companioni (Allah să fie mulțumit de ei!). Acest lucru este uimitor! Cu toate acestea, puteţi găsi un întreg Capitol dedicat Mariei, mama lui Isus Hristos (Pacea fie asupra lor!)... Surat Mariam, sau Maria, Capitolul 19 al Nobilului Coran. Isus (Pacea fie asupra sa!) este menţionat în Cartea lui Allah de nu mai puţin de douăzeci şi cinci de ori, în timp ce numele Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) apare doar de cinci ori. Care este motivul?  Sunt Isus şi mama sa (Pacea fie asupra lor!) mai importanţi decât Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi mama sa? Nu, deloc! Atunci, care este motivul acestei diferențe? Faptul că integritatea lui Isus şi cea a mamei sale (Pacea fie asupra lor!) au fost puse la îndoială. Existau nenumărate acuzaţii false, insinuări şi aluzii împotriva lor care trebuiau clarificate. De aceea, povestea anunţului, a conceperii imaculate şi a naşterii lui Isus (Pacea fie asupra sa!) trebuia înregistrată. Nimeni nu şi-a pus vreodată întrebări cu privire la genealogia Profetului islamului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și, de aceea, niciun cuvânt nu a fost risipit în Nobila Carte cu privire la naşterea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi la genealogia sa. Coranul nu este o biografie a lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)! Acest fapt este greu de înţeles pentru necredincioşi.

Permiteţi-mi să vă ofer un exemplu în plus de comunicare telegrafică din Nobilul Coran cu privire la Ziua Judecăţii sau Sfârşitul Timpului, și anume...

 5. CEASUL FINAL         

„Ei (meccanii) te vor întreba (o, Mohammed) despre Ceas: «Când va veni el?» Spune: «Numai la Domnul meu este ştirea despre el. Numai El îl va descoperi la timpul lui. Va fi el greu pentru Ceruri şi Pământ şi nu va veni asupra voastră decât pe neaşteptate.» (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 7:187]

Versetul de mai sus este interesant de comparat cu întreg capitolul treisprezece al Evangheliei după Marcu, care se foloseşte de toate cele treizeci şi şapte de verste pentru a ajunge la aceeaşi concluzie pe care o aduce o singură ayah (verset) din Coran. Acesta este un test simplu prin care putem distinge între o carte făcută de om şi una care reprezintă Cuvântul lui Allah Preaînaltul. Veţi putea observa că Nobilul Coran nu conține nici cuvinte pretențioase şi nici vorbe fără rost.

Multe alte exemple pot fi date din Cartea lui Allah Preaînaltul pentru a demonstra că stilul acesteia nu se aseamănă cu cel al omului şi că este într-adevăr o Carte unică. Pe această temă, ar putea fi scrisă o întreagă carte. Cu toate acestea, vom încheia acest capitol oferindu-vă un ultim exemplu din Nobilul Coran. Este un Capitol clasic şi scurt, format din doar patru versete. Toate cele patru versete cuprind un număr mai mic de cuvinte decât oricare dintre versetele redate mai sus:

„Spune (o, Mohammed): «El este Allah, (Al) Ahad (Unul și Unicul, Cel care nu are partener și în afară de care nu există altă divinitate, Unicul în Sinele Său Divin, în Atributele și Acțiunile Sale. El este Indivizibil şi nu trei în unul, așa cum spun creștinii). ~ Allah As-Samad (Cel care Îşi este Sieşi de ajuns, Cel care este Perfect în Slava şi Onoarea Sa, în Atributele Sale, în Cunoaşterea Sa, în Puterea Sa, Care nu are nevoie de nimic de la creaţiile Sale, dar de Care întreaga creaţie are nevoie, iar El nici nu mănâncă, nici nu bea şi nici nu moare)! ~ El nu dă naştere şi nici nu este născut ~ Şi nu este nimeni egal sau comparabil cu El!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 112:1-4]

În continuare, voi oferi propria mea observație cu privire la ceea ce am discutat mai sus.

 6. TESTUL ACID AL TEOLOGIEI

Conform Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), este universal acceptat faptul că orice musulman care recită cele patru versete de mai sus de trei ori va avea parte de aceleași binecuvântări ca atunci când a citit întregul Coran. Ce anume face ca această Sură (Capitol) mică să fie atât de nepreţuită? Nu este nici sunetul, nici melodia acestei simfonii inimitabile ceea ce mişcă oamenii până la extaz și lacrimi, ci Mesajul ei, acel test acid al religiei care îi oferă un statut atât de înalt şi de sublim.

Nu există nicio teologie sau concept de Dumnezeu care să se afle în concordanţă cu aceste patru versete, care reprezintă piatra de încercare a cunoaşterii lui Allah Preaînaltul. Cu ajutorul lor, poţi să accepţi sau să respingi ideea de Dumnezeu sau să deosebeşti binele de rău. Acestea sunt exact ca pietrele de încercare folosite de bijutieri pentru testarea aurului. Întreabă un bijutier cum funcționează piatra de încercare... Atunci, cum a apărut piatra noastră de încercare coranică?

 Din „computerul principal”

Aranjamentele erau în toi pentru vizita mea în Zambia, în cadrul unui turneu de conferinţe de la mijlocul anului 1975. Am primit un telefon de la Lusaka prin care mi se spunea că mi-a fost trimis un bilet de avion la Durban, pe care îl puteam ridica de la sediul South African Airways. Am mers la birourile companiei aeriene şi m-am apropiat de ghișeul de informaţii, unde i-am spus bărbatului de serviciu că am venit să ridic un bilet care mi-a fost trimis din Lusaka. Mi-a spus să merg la una dintre femeile aflate în semicerc, fiecare dintre ele având un computer în faţa sa. Cum multe dintre ele erau deja ocupate cu alţi clienţi, am întrebat: „La care dintre ele?” Funcționarul era în mod cert iritat, îşi freca mâinile şi mi-a spus tăios: „Oricare!”, indicând cu degetul înspre femeile așezate.     

În acel moment, nu am putut înţelege motivul pentru care acest bărbat, care în alte situaţii era un gentleman, a devenit arţăgos la auzul umilei şi inocentei mele întrebări. Mă așteptam să primesc o listă lungă cu oferta de bilete. Mai trecusem prin asta, așa că nu mă puteam înșela în ceea ce anticipam. Mă întrebam cum era posibil ca oricare dintre aceste femei să aibă biletul meu. Însă, tonul iritat al vocii bărbatului m-a obligat să caut în altă parte informaţia dorită, urmând indicaţiile sale.

Sfios, m-am apropiat de prima persoană care părea să fie liberă şi i-am explicat situația, spunându-i că am fost informat că un bilet mă aștepta pentru a îl ridica. M-a întrebat care este numele meu, iar eu i l-am spus pe litere. În acest timp, ea a început să scrie pe tastatura aflată în faţa ei și să privească ecranul în timp ce scria. Din poziția în care mă aflam, nu puteam vedea ceea ce scria pe ecran. Ea a încuviințat din cap şi a spus: „Da.”, sugerând că a găsit ceea ce căuta. I-am spus că vreau să părăsesc Durban pentru a ajunge la Johannesburg marţi dimineaţa. Ea mi-a oferit un zbor la ora 18:00, pe care l-am acceptat, după care a mai scris câteva cuvinte pe tastatură. I-am spus apoi că aş vrea să părăsesc Johannesburg pentru a ajunge la Lusaka în jur de ora 15:00 a zilei următoare. Acestea erau instrucţiunile primite de la gazdele mele, deoarece îşi doreau ca ziarele şi televiziunile să retransmită venirea mea. Ea a mai scris câteva cuvinte şi m-a întrebat dacă vreau să merg la Lusaka trecând prin Gabraone sau Maputo. I-am spus că nu contează, atât timp cât ajung la destinaţie miercuri la ora 15:00. Ea a tastat din nou şi, privind ecranul, mi-a spus: „Îmi pare rău, însă aveţi rezervarea făcută la compania Zambian Airlines şi nu putem să vă transferăm biletul la nicio altă companie de zbor, deoarece nu putem să contactăm Zambian Airline astăzi, fiind închis din cauza unei sărbători naționale existente în acea ţară.” De aceea, mi s-a cerut să revin în ziua următoare. Foarte interesant, m-am gândit, însă am fost profund dezamăgit, deoarece, deşi aproape că obținusem biletul, totuşi, nu s-a întâmplat asta. Încă îmi imaginam că acea femeie avea biletul meu într-un sertar al biroului ei.

 Ignoranţa a fost îndepărtată

În nedumerirea mea, am întrebat-o: „De unde ai primit toate aceste informaţii?” Ea mi-a răspuns: „Din computerul principal aflat în Johannesburg.” Ea a fost drăguţă şi mi-a explicat în continuare că fiecare computer din ţară cu terminale similare are acces la acel computer printr-o simplă apăsare a unui buton. Am întrebat-o ce s-ar fi întâmplat dacă, în timp ce încerca să îmi facă o rezervare la zborul de la ora 18:00 către Johannesburg, ar mai fi rămas doar un loc liber, iar alte terminale încercau să ia acel loc. Ea mi-a răspuns că primul care a cerut acel loc l-ar fi primit, iar restul ar fi primit un răspuns negativ. I-am mulţumit şi am părăsit clădirea aeroportului.

În drumul de întoarcere către propriul birou, mintea mea a început să se umple de idei. Deci asta s-a întâmplat, m-am gândit, referindu-mă la wahy (Revelaţia lui Allah trimisă lui Mohammed – Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! – Mesagerul ales, care a sosit din „Computerul principal” - TABLA PĂSTRATĂ):

„Ba nu (Coranul nu este aşa cum pretindeţi voi, o, idolatri de la Mecca, că este magie sau poezie)! Cu adevărat, acesta este un Coran Glorios, ~ (Care este) Păstrat pe Al-Lauh Al-Mahfuz (Tabla păstrată, de orice denaturare şi modificare).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 85:21-22]

Această „Tablă” nu este asemeni celei a Profetului Moise (Pacea fie asupra sa!), o tablă din piatră care a fost folosită pentru a inscripţiona cele zece porunci. Nu este nici asemeni celor pe care profesorii le folosesc în şcoli, numite „table negre” sau „table albe”. De asemenea, nu este o tablă ce apare pe ecranul unui computer. Este Tabla lui Allah Preaînaltul, pe care El Însuşi a păzit-o şi a protejat-o. A nu se înțelege că aceasta ar fi din vreun material, deoarece nu este făcută nici din piatră, nici din metal, ci ESTE SPIRITUALĂ! Cum este posibil? Putem doar să ne imaginăm...

 Creştinii din Najran

În timp ce islamul avea un punct de sprijin puternic în Medina, reputaţia Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a devenit cunoscută în întreaga Peninsulă Arabică. O comunitate de creştini arabi care locuia în Najran, localitate aflată în apropierea Yemenului, a auzit că un arab din Peninsula Arabă pretindea primirea Inspiraţiei Divine şi se autoproclama purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu – un Profet. Astfel, o delegaţie a fost trimisă la Medina pentru a îl examina pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și pentru a testa cunoştinţele acestuia cu privire la Dumnezeu și religie în general.

La sosirea în Medina, ei au fost găzduiţi în Masjid An-Nabawi (moscheea Profetului): o construcţie simplă, cu pereţi din chirpici şi cu un acoperiş făcut din frunze de palmier. Creştinii au mâncat şi au dormit în moschee, purtând discuții cu Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) timp de trei zile şi trei nopţi. Detaliile dialogului lor pot fi găsite în cărțile de ahadith.

În timpul discuţiilor, purtătorul de cuvânt al creştinilor l-a întrebat pe Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), printre altele: „Acum spune-ne, o, Mohammed, care este conceptul tău cu privire la Dumnezeu?” Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a ezitat, căutându-și cuvintele, aşa cum ar fi făcut oricare dintre noi dacă nu ar fi avut răspunsul pregătit. Pentru a vorbi, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a apăsat „butonul său spiritual”, la fel cum făcuse şi doamna din biroul de la aeroport atunci când folosise „computerul principal”. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a căutat răspunsul la Allah Preaînaltul, prin intermediul „TABLEI PĂSTRATE”, „computerul principal” al cunoaşterii revelate. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întrebat înainte de a răspunde: „O, Domnul meu, ce să le răspund?”, iar răspunsul a fost:

„Spune (o, Mohammed): «El este Allah, (Al) Ahad (Unul și Unicul, Cel care nu are partener și în afară de care nu există altă divinitate, Unicul în Sinele Său Divin, în Atributele și Acțiunile Sale. El este Indivizibil şi nu trei în unul, așa cum spun creștinii). ~ Allah As-Samad (Cel care Îşi este Sieşi de ajuns, Cel care este Perfect în Slava şi Onoarea Sa, în Atributele Sale, în Cunoaşterea Sa, în Puterea Sa, Care nu are nevoie de nimic de la creaţiile Sale, dar de Care întreaga creaţie are nevoie, iar El nici nu mănâncă, nici nu bea şi nici nu moare)! ~ El nu dă naştere şi nici nu este născut ~ Şi nu este nimeni egal sau comparabil cu El!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 112:1-4]

După ce a rostit această formulă a purităţii credinţei, discuţia a redevenit una obişnuită. Niciunui arab care îl auzea nu îi putea scăpa diferenţa în ceea ce privește tonul şi intensitatea dintre cele două discursuri. Cuvintele de mai sus nu erau cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ci erau Cuvintele lui Allah Preaînaltul. Ele au fost puse, în mod literal, în gura lui. În timp ce le recita, Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era folosit doar ca purtător de cuvânt al lui Allah Preaînaltul, la fel ca vocea „vorbitorului” de la radio. Aceste date au fost programate chiar în interiorul său, fiind puse în mintea şi inima sa cu zece ani mai înainte în Mecca, în circumstanţe identice.

În acea perioadă, el (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era provocat de către evrei, care încercau să îl păcălească, punându-l să vorbească despre „Identitatea şi Genealogia lui Dumnezeu”, la fel cum au făcut și fariseii din trecut, care i-au cerut același lucru lui Isus (Pacea fie asupra sa!), Mesia lor cel mult aşteptat.

Cele de mai sus reprezintă un exemplu perfect al modului în care Allah Cel Atotputernic a trimis Revelaţia Mesagerului Său ales – prin inspiraţie verbală – şi al modului în care Mesagerul Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a protejat şi a păstrat Mesajul primit, precum și modul în care Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a transmis Mesajul şi modul în care noi, urmaşii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), trebuie să ni-l însușim pentru a-l putea folosi de fiecare dată când este nevoie.

În literatura religioasă a lumii, nu există nimic care să poată fi comparat măcar cu acest scurt Capitol (Surat Al-Ikhlas), citat mai sus! Dacă acest Capitol este testul acid al tehnologiei - Cuvântul concentrat al lui Dumnezeu, atunci restul textului coranic este explicarea acestuia, prin care putem descoperi Calitățile lui Dumnezeu și evita capcanele în care oamenii și națiunile precedente au căzut în mod repetat, în încercarea lor de a înțelege conceptul de Dumnezeu.

 Capitolul V Dumnezeu – Unic în ceea ce privește Numele şi Atributele Sale

Dumnezeu Cel Atotputernic este absolut Unic în ceea ce priveşte Numele şi Atributele Sale. El nu poate fi comparat în niciun fel cu nicio persoană sau lucru dintre cele pe care le cunoaştem sau pe care ni le putem imagina. În ultimul verset al Surei citate în capitolul precedent, ni se spune:

„El nu dă naştere şi nici nu este născut ~ Şi nu este nimeni egal sau comparabil cu El.” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 112:4]

Atunci, cum am putea să Îl cunoaştem? Răspunsul este: prin intermediul Numelor și al Atributelor Sale.

Revelaţia Sa finală, Nobilul Coran, și Tradiția Profetică ne oferă nouăzeci şi nouă de Atribute şi Nume ale lui Allah, pe lângă Numele ALLAH! Aceste nouăzeci şi nouă de Nume şi Atribute sunt numite Asma’ al-husna (Cele mai frumoase Nume), iar acestea se regăsesc de-a lungul întregului text coranic și în Tradiția Profetică, asemeni unui colier frumos de perle cu un pandantiv mirific: Allah. Mai jos, puteţi găsi o bucată din acest colier:

„El este Allah, afară de care nu este alt Dumnezeu, Al-Malik (Suveranul, Regele tuturor), Al-Quddūs (Cel Sfânt, Cel Preaînalt), As-Salām (Cel care este liber de orice imperfecțiune), Al-Mu’mīn (Cel care îi încearcă pe Profeți cu miracole și semne, Dătătorul de siguranță), Al-Muhaymin (Cel care veghează asupra creaţiei Sale), Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Jabbār (Cel a Cărui Voință va domina întotdeauna şi în Faţa Căruia toate creaturile se supun), Al-Mutakabbir (Cel care este Mândru de Măreția Sa). Slăvit și Suprem este Allah, mai presus de ceea ce ei Îi asociază ca parteneri. ~ El este Allah: Al-Khāliq (Creatorul), Al-Bāri’ (Cel care îi oferă creaţiei Sale forma cea mai potrivită, în concordanță cu misiunea pe care fiecare creatură o va primi), Al-Musawwir (Dătătorul de forme). Lui Îi aparţin Al-Asma’al-Husna (cele mai frumoase Nume). Toate Cele care sunt în Ceruri şi pe Pământ Îl slăvesc pe El (ele slăvesc Numele lui Allah prin cuvinte care neagă orice fel de imperfecţiune). El este Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Hakīm (Preaînțeleptul).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 59:23-24]

 Cele mai frumoase Nume

În cele două versete citate mai sus, putem număra treisprezece dintre cele nouăzeci şi nouă de Nume şi Atribute ale lui Allah Preaînaltul care se găsesc în Nobilul Coran. Chiar şi cel mai mare şi duşmănos oponent al islamului va fi forţat să admită că aceste Nume şi Atribute sunt frumoase şi unice, chiar dacă ele sunt traduse din arabă. În limba arabă, aceste cuvinte, precum şi construcţia lor, sunt absolut inimitabile şi sublime.

Cum ar fi putut un ummi, o persoană neștiutoare de carte, care provenea dintr-o naţiune neînvăţată, să născocească o asemenea rapsodie a lui Dumnezeu acum mai bine de o mie patru sute de ani? Trebuie să ne amintim că, în acea perioadă, nu existau enciclopedii sau tratate pe care Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să le fi putut consulta și că el locuia în mijlocul unui deşert din Peninsula Arabică. Aşadar, unde ar fi putut Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să găsească această comoară a teologiei? El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Totul mi-a fost oferit de către Allah prin Inspiraţie!”

Cum altfel am putea explica acest fapt? Ar fi un bun experiment să le cerem celor mai învăţaţi dintre prietenii noştri învăţaţi să ne spună câteva dintre Atributele lui Allah. Vă asigur că, în ciuda cunoaşterii lor, profesorii de teologie sau doctorii în ştiinţele Divine nu vor putea să numească nici măcar o duzină. Înţelepţii lumii ar spune: „Vedeţi voi, Mohammed a fost un geniu şi un geniu poate excela de zece ori mai mult decât noi!” La aceasta, noi le răspundem: „Este adevărat că un geniu poate face lucrurile de zece ori mai bine decât noi. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a oferit nouăzeci şi nouă de Nume şi Atribute, dar, ceea ce transformă această listă în ceva MIRACULOS şi DIVIN, este faptul că unul a rămas în afara ei!” Ne referim la cuvântul „Tată”, iar acesta este un Miracol!

 Tatăl din Ceruri

În lista noastră umană, nicio persoană nu va uita să rostească cuvântul TATĂ printre aceste Nume și Atribute. Miracolul din lista[38] lui Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu este reprezentat de aceste „nouăzeci şi nouă” de nume, ci tocmai de numele care nu este pomenit în Coranul adus de el. Cuvântul „Tată” drept Atribut al lui Dumnezeu i-a fost fluturat în faţă de-a lungul tuturor celor douăzeci şi trei de ani ai Profeției sale. El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a evitat, lăsându-l în afara vocabularului său (în mod intenționat sau neintenționat) pentru mai mult de două decenii, fapt pentru care acest termen nu face parte din teologia islamică.

Aveţi tot dreptul să mă întrebaţi: „Dar ce se întâmplă cu rugăciunea creștinilor, Tatăl Nostru?” Da, ce este cu ea?! Citeşte-o, domnule Deedat! De aceea, am citit:

„Tatăl nostru carele eşti în Ceruri, sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta, precum în Cer, aşa şi pe Pământ...”

„Ce este greșit la aceasta?”, mă veţi întreba. „Nimic!” Atunci, de ce sunt musulmanii atât de alergici la ea? Eu nu sunt atât de înverşunat împotriva ei, aşa cum sunt creştinii împotriva rugăciunilor noastre. Trebuie să recunoaştem că această rugăciune este una frumoasă, dar cuprinde anumite deficienţe. Vedeţi dumneavoastră, copilul meu nu ar putea niciodată să înveţe Numele lui Dumnezeu din această rugăciune. Care este Numele Său? În cele douăzeci şi şapte de Cărţi ale Noului Testament, Numele lui Dumnezeu nu apare nici măcar o dată! Cuvântul „Tată” este folosit aici ca un substitut. Acesta nu este Numele Său, unul care să însemne Domn, Dumnezeu, Creator, Înzestrător... „Tatăl Cel Iubitor din Ceruri” sau „O, Tatăl Nostru ceresc” etc... Noi, musulmanii, avem o problemă cu conotația cuvântului „Tată”.

 Singurul Fiul născut etc.

În teologia creştină, acest cuvânt simplu şi inocent - „Tată” - a dobândit o nouă semnificaţie. Acest nou sens este, conform creştinilor, acela de Cel care l-a născut pe fiu, pe Isus (Pacea fie asupra sa!), și îl găsim în propriul catehism.[39] – Isus (Pacea fie asupra sa!) este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iară nu făcut...” (Crezul creştinilor). Dacă aceste cuvinte au vreun sens, care ar fi acela? Desigur, ele semnifică ceea ce afirmă! Dumnezeu are mai mulţi fii conform Sfintei Biblii: Adam, Israel, Efraim, David, Solomon etc... Însă, toţi aceştia sunt fii metaforici. Allah Cel Atotputernic, Creatorul și Susținătorul, este, în mod metaforic, Tatăl fiecărei creaturi a Sa; al fiecărui animal şi al fiecărei fiinţe de pe această planetă: însă, conform creștinilor, cazul lui Isus (Pacea fie asupra sa!) este diferit. El este NĂSCUT, iar nu FĂCUT. Conform islamului, aceasta este cea mai abominabilă afirmaţie, aceea de a Îi atribui lui Dumnezeu o natură animală: funcția animalului cea mai inferioară a actului procreaţiei!

 Semnificaţiile se modifică

La început, cuvântul „Tată” folosit pentru Allah nu purta cu sine niciun fel de asociere blasfematoare, însă cuvintele îşi schimbă semnificaţiile cu timpul. Vă voi oferi doar două astfel de exemple: „tovarăş” şi „gay”.

„Tovarăş”: la origine, acesta este un cuvânt frumos şi inocent, însemnând prieten, asociat sau camarad; termen derivat de la termenul franţuzesc „camarade”, semnificând şi coleg de cameră sau tovarăş de arme, cu care se împarte aceeaşi cameră. Însă, în zilele noastre, acest cuvânt s-a schimbat semnificativ, devenind în accepţiunea majorităţii „comunist, un membru al partidului leninist-marxist” sau orice persoană radicală, considerată a fi un revoluţionar subversiv, care ar trebui să fie eliminat ca o plagă sau ca un parazit. Dacă un prieten ţi s-ar adresa în zilele noastre cu numele de „TOVARĂŞ” în Statele Unite ţi-ar putea pune în pericol cariera, şi chiar viaţa!

„Gay”: Ce este greşit cu acest cuvânt? Nimic! Am învăţat acest cuvânt la începutul parcursului meu şcolar, ca fiind ceva caracterizat de bucurie şi emoţie; o persoană bucuroasă. Am fost învăţat să cânt:

     „DOMNI AMABILI ŞI DOAMNE GAY CARE VĂ AMUZAȚI PE MUNTE ÎN ZORI DE ZI.”

Am uitat rima acestui poem. Aici, ceea ce înţeleg prin acest termen – „gay” – este bucurie şi voioşie. Nu am avut nici cea mai mică bănuială că, într-o zi, un astfel de cuvânt inofensiv, pe care copiii îl învăţau la şcoală, va putea dobândi o semnificaţie atât de obscenă şi de murdară precum a fi homosexual: sodomiţi în toată puterea cuvântului. Aşadar, „DOAMNE GAY” va însemna astăzi „DOAMNE LESBIENE”!

În acelaşi mod, un cuvânt respectabil precum „Tată” a fost contaminat de credinţa „singurului fiu NĂSCUT al Tatălui!” etc.

 RABB SAU ABB?

Prin intermediul lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Allah Cel Atotputernic a protejat islamul şi pe musulmani prin eliminarea termenului de „Tată” (ABB) folosit pentru a se referi la Allah din vocabularul religios. Este un fapt miraculos acela că, deşi Nobilul Coran a listat nouăzeci şi nouă de Nume şi Atribute ale lui Allah, incluzându-l pe cel de RABB, care înseamnă Domn, Înzestrător, Întreţinător etc. (acest Atribut apare de mai multe ori în textul coranic), nu l-a inclus printre acestea pe cel care era cel mai uşor, ABB, semnificând „Tată” atât în arabă, cât şi în ebraică, acesta nefiind folosit nici măcar o singură dată. În acest mod, musulmanii au fost protejaţi de blasfemia unicului fiu NĂSCUT! Cui îi datorăm aceasta: lui Allah sau lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)? Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu şi-a atribuit niciun merit, spunând că tot ceea ce a adus i-a fost oferit prin Inspiraţie Divină, iar cuvintele pe care le auzim nu îi aparţin, ci sunt Cuvintele lui Allah care i-au fost dictate!

 Capitolul VI Rezolvarea controversei

Nobilul Coran este unul dintre cele mai mari Miracole. Este o Carte a Miracolelor, care pot fi expuse din nenumărate puncte de vedere. Am încercat să împărtăşesc cu voi câteva aspecte simple de care şi eu am fost captivat pe când eram laic. Nu există un final al unei asemenea cercetări. Las această sarcină în grija celor mai învăţaţi decât mine şi a învăţaţilor erudiţi ai islamului. In shā Allah să trăiesc pentru a vedea împlinite eforturile lor! Permiteţi-mi să termin această mică publicaţie cu un ultim exemplu.

 Apel către Swaziland

Acum câţiva ani, o controversă a apărut în Swaziland. Regele Sobuza şi-a pierdut regina aleasă. Bisericile creştine din ţară au început să discute cu privire la perioada de aşteptare a regelui, pentru ca acesta să se poată recăsători. Nu era o problemă atât de serioasă de discutat, ţinând cont de faptul că regele avea încă opt alte soţii, fapt pentru care subiectul s-a schimbat în: „Cât de mult trebuie să aștepte o femeie dacă soţul ei moare?” Pentru dezbaterea acestui subiect, regele a poruncit să se întocmească un sinod al tuturor Bisericilor din ţară.

Domnul Moosa Borman, un frate swazi care a îmbrăţişat islamul, i-a cerut regelui permisiunea ca „Biserica sa” (islamul) să fie prezentă la această dezbatere. Cu binecuvântarea regelui, şi eu am avut onoarea de a lua parte la aceste discuţii.

Într-o dimineaţă de duminică, în kraal-ul regelui, reprezentanţi ai diferitelor culte creştine s-au adunat pentru a ajunge la un consens cu privire la perioada de văduvie. Vorbitor după vorbitor, fiecare şi-a ţinut propriul discurs. Allah Cel Atotputernic i-a dăruit fiecărui african un potenţial oratoric asemeni lui Billy Graham sau Jimmy Swaggart!

La sfârşitul fiecărei predici, auditoriul aplauda cu entuziasm. Fiecare persoană care vorbea spunea despre cea dinaintea sa că totul nu a fost decât paalish (adică un terci), însemnând noroi, gunoi! De dimineaţa şi până seara, discuţiile au continuat. În jurul orei 17:00, a venit şi rândul meu. Cu un volum al Nobilului Coran în mâini, am început:

„De dimineaţă şi până seara, am căutat neîndemânatic un răspuns cu privire la cât de mult trebuie să aştepte o femeie după decesul soțului ei, până când se poate recăsători. Am auzit ceea ce Vechiul şi Noul Testament spun, însă nu am găsit încă un răspuns! Aceasta, deoarece răspunsul la întrebările noastre se află în...”

 „Ultimul Testament”

Cuvintele „Ultimul Testament” au fost o adevărată bombă pentru preoţii şi predicatorii creştini. Nu auziseră niciodată în viaţa lor expresia ULTIMUL TESTAMENT. „Citând din VECHIUL şi NOUL, NOUL şi VECHIUL nu ne va ajuta la nimic, deoarece răspunsul se află în ULTIMUL TESTAMENT trimis de Dumnezeu omenirii.” Am ridicat Cartea şi am citit traducerea sensurilor Nobilului Coran, Capitolul 2, versetul 234:

„Aceia dintre voi care se săvârşesc din viaţă şi lasă după ei soţii, ele trebuie să aştepte (o perioadă de) patru luni şi zece (zile). După ce au împlinit timpul lor, nu mai e niciun păcat pentru voi pentru ceea ce fac ele cu sine, după cuviinţă. Şi Allah este Khabīr (Atoateştiutor) a toate câte le faceţi.”

Am întrebat asistența: „PATRU LUNI ŞI ZECE ZILE, mai aveţi vreo întrebare?!” Ei au răspuns toţi în cor: „NU!”, după care i-am explicat clerului învăţat înţelepciunea din spatele unei perioade de „patru luni şi zece zile”.

Într-unul dintre versetele anterioare ale Ultimului Testament al lui Dumnezeu, ni se spune, de asemenea, care este perioada de aşteptare de după divorţ:

„Femeile divorţate trebuie să aştepte trei menstruaţii (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:228]

Aceasta are ca scop observarea faptului că exista posibilitatea ca un mariaj dizolvat în mod condiționat să devină un subiect de discuție. La fel şi pentru văduvie: un timp de patru luni şi zece zile a fost prescris. Foarte logic, cu toţii vor fi de acord, însă, ce este miraculos cu privire la aceasta? Orice om înţelept ar fi putut ghici că perioada de aşteptare de după divorţ este de trei luni şi că, după moartea unuia dintre soţi, trebuie aşteptat patru luni şi zece zile, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nefiind o excepție. Cu toate acestea, dovada că aceste învăţături sănătoase nu reprezintă ideile lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se află în versetul care vorbește despre perioada de după cele patru luni şi zece zile:

„Asemenea, nu păcătuiți dacă (în timpul acesta) le daţi de înţeles femeilor că le cereţi în căsătorie sau doar nutriți acest gând în sufletele voastre. Allah ştie doar că voi vă gândiți la ele, dar nu le faceţi promisiuni într-ascuns, în afară de a le spune vorbe cuviincioase. Şi nu mărturisiți intenţia căsătoriei mai înainte de trecerea timpului orânduit! (...)” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 2:235]

 Amprenta lui Dumnezeu

„(...) Şi nu mărturisiţi intenţia căsătoriei mai înainte de trecerea timpului orânduit! (...)”

Aceasta nu este înțelepciunea lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)! Aceasta este Înţelepciunea lui Allah Preaînțeleptul. Creatorul Atoateștiutor cunoaşte slăbiciunile creaţiei Sale. Bărbatul, în lăcomia sa, ar putea profita în mod nedrept de pierderea suferită de văduva îndurerată. Ea tocmai şi-a pierdut coloana vertebrală şi susținătorul, rămânând cu un număr de mici guri care trebuie hrănite. Este posibil ca ea să se ambaleze la orice scânteie. În condiţia emoțională și tulbure în care se află, dacă cineva i-ar face o propunere, este posibil ca ea să accepte imediat. Însă, Marele Psiholog (şi acesta nu este Mohammed – Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cunoaşte toate capcanele întinse de către bărbaţi. De aceea, şi avertizarea:

„(...) Şi NU MĂRTURISIŢI intenţia căsătoriei mai înainte de trecerea timpului orânduit! (...)”

Perioada de iddah[40] de după un divorţ este de trei luni. În cazul văduviei, femeii i-a fost oferit un plus de 40 de zile pentru a reuşi să îşi recâştige echilibrul. În acest timp, dacă ar primi o propunere în căsătorie, ea ar avea timpul necesar pentru a discuta acest subiect pe îndelete cu prietenele şi rudele sale, evitând astfel capcanele unei acceptări pripite care poate avea consecințe dureroase.

Credeţi că Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a gândit la toate aceste posibilități acum mai bine de o mie patru sute de ani, în timp ce se afla în deşert? El (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a repetat încontinuu faptul că Înţelepciunea coranică nu reprezintă cuvintele sale, ci „El (Coranul) nu este decât o Revelaţie trimisă!”[41], trimisă de către Domnul său Preamilostiv. Dacă încă mai aveţi îndoieli cu privire la mărturia sa, atunci considerați următoarea provocare coranică:

„Spune (o, Mohammed): «De s-ar aduna oamenii şi djinnii ca să facă (ceva) ca acest Coran, ei nu vor fi în stare să facă (ceva) asemenea lui, chiar dacă îşi vor fi unul altuia ajutor!»” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 17:88]

Lumea întreagă este provocată să producă o Carte aşa cum este Nobilul Coran, iar aceasta nu a putut face acest lucru în mai bine de paisprezece secole. Arabii creştini, care se laudă cu o populaţie de aproximativ 15 milioane de persoane în zilele noastre, au produs Evangheliile creştine în stilul Coranului. Ei au plagiat[42] Nobilul Coran, furând fraze şi cuvinte, ba chiar şi stilul, şi să nu uităm de Bismi-llah![43]

Fiecare capitol al celei mai moderne invenţii a lor începe cu aceste cuvinte ale Revelaţiei coranice. Trebuie să vedeţi pentru a crede. De aceea, mai jos puteți vedea un exemplu de o astfel de „revelaţie” făcută de om:     

Aceasta este o altă dovadă, dacă mai era nevoie, a faptului că Nobilul Coran este inimitabil. Încercaţi, dacă puteţi! Provocarea este încă valabilă. Nobilul Coran este Cuvântul lui Allah revelat Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi este Miracolul miracolelor!

ŞI, ÎNTR-ADEVĂR, ESTE UN MIRACOL!

Rev. Bosworth Smith