(1) Cu adevărat, credincioșii vor avea izbândă,
(2) Cei care în Rugăciunea lor sunt smeriți întru supunere
(3) Și care rămân departe de vorbele deșarte
(4) Și care achită Dania [Az-Zakat]
(5) Și care își păzesc castitatea
(6) În afară de soțiile lor și de ceea ce stăpânesc mâinile lor drepte[1], căci, cu adevărat, pentru aceasta ei nu sunt învinuiți
[1] Femeile sclave sau captive aflate sub tutela lor
(7) Dar cei care caută mai mult de atât sunt nelegiuiți,
(8) Însă cei care sunt cu grijă față de cele care le-au fost încredințate și față de făgăduința lor
(9) Și cei care veghează la Rugăciunea lor
(10) Aceia sunt moștenitorii,
(11) Cei care vor moșteni Firdausul[2], și ei în el vor sălășlui.
[2] Partea cea mai înaltă a Paradisului
(12) Noi l-am creat pe om din lut.
(13) Apoi l-am făcut Noi o picătură[3] într-un loc sigur [uter],
[3] Sau „un zigot”
(14) Apoi am făcut din picătură un cheag și am făcut din cheag o bucată de carne și am făcut din bucata de carne oase și am îmbrăcat oasele cu carne. Apoi l-am scos la iveală ca o altă făptură. Binecuvântat fie Allah, Făcătorul, Cel Bun.
(15) Apoi, după aceasta, voi cu siguranță veți muri,
(16) Iar în Ziua Învierii, cu siguranță veți fi readuși la viață.
(17) Și Deasupra voastră am făcut Noi șapte straturi de Cer [unul deasupra celuilalt]. Și Noi nu suntem cu nebăgare de seamă față de făpturi.
(18) Și Noi am pogorât apă din Cer cu măsură și am făcut-o să stea în pământ. Cu adevărat, Noi avem Puterea să o facem să dispară.
(19) Și Noi v-am făcut vouă cu ajutorul ei grădini de curmali și vii, în care voi aveți roade multe și din ele voi mâncați.
(20) Și [Noi v-am făcut vouă] un pom [măslin] ce crește pe Muntele Sinai care dă ulei și hrană pentru cei care mănâncă,
(21) Și cu adevărat, în vite voi aveți un exemplu bun, căci vă dăm vouă să beți din ceea ce ele au în pântece și multe foloase aveți de la ele și de la ele mâncați.
(22) Și pe ele și pe corăbii sunteți purtați.
(23) Noi l-am trimis pe Noe la poporul său și el a zis: „O, popor al meu! Adorați-L voi pe Allah! Voi nu aveți altă divinitate în afară de El. Oare nu vă temeți voi?”
(24) Dar căpeteniile poporului său, care nu au crezut au spus: „Acesta nu este decât un om asemenea vouă, care voiește să se ridice deasupra voastră. Dacă Allah ar fi Voit [să trimită un Mesager] ar fi făcut să coboare Îngeri. Noi n-am auzit aceasta de la străbunii noștri.
(25) Acesta nu este decât un bărbat atins de nebunie. Deci așteptați voi până la un timp!”
(26) [Noe] a spus: „Doamne, ajută-mă pe mine, fiindcă ei mă învinuiesc de minciună.”
(27) Și i-am revelat Noi: „Fă-ți arca sub ochii Noștri și după revelația Noastră. Iar când va veni porunca Noastră și va clocoti cuptorul[4], atunci du pe ea din fiecare [specie] câte o pereche și familia ta, cu excepția celor asupra cărora s-a rostit cuvântul. Și nu vorbi cu Mine pentru cei care s-au purtat cu nelegiuire, căci ei vor fi înecați.
[4] A se vedea 11:40
(28) Și după ce te vei îmbarca tu și cei care sunt cu tine, spune: „Mărire lui Allah, Care ne-a izbăvit pe noi de poporul de nelegiuiți.”
(29) Și spune: „Doamne, alege pentru mine un loc de coborâre binecuvântat, căci Tu ești Cel mai Bun dintre cei care ne-ar putea coborî în siguranță.”
(30) Cu adevărat, întru aceasta sunt semne, și cu adevărat, Noi [îi] testăm [pe robii Noștri].
(31) Iar după ei am făcut Noi să se ivească mai apoi un alt popor.
(32) Și le-am trimis lor un Mesager[5] dintre ei, [pentru ca el să le spună]: „Adorați-L pe Allah! Voi nu aveți altă divinitate afară de El! Oare voi nu vă temeți [de El]?”
[5] Profetul Hud, care a fost trimis la neamul lui `Aad.
(33) Însă căpeteniile poporului său care nu au crezut și au tăgăduit întâlnirea din Lumea de Apoi și pe care Noi le-am ținut în belșug în această lume au spus: „Acesta nu este decât un om ca și voi, care mănâncă ceea ce mâncați voi și bea ce beți voi,
(34) Iar de veți da ascultare unui om asemenea vouă, atunci veți fi pierduți.
(35) Vă promite el că după ce veți fi țărână și oseminte veți fi voi scoși [încă o dată]?
(36) Departe, foarte departe este ceea ce vi se făgăduiește[6].
[6] Cât de departe și improbabil este
(37) Nu este decât viața noastră lumească; noi murim și trăim și nu vom fi niciodată înviați.
(38) El nu este decât un om care a născocit minciuna și a pus-o pe seama lui Allah și noi nu credem în el.”
(39) El a spus: „Doamne, ajută-mă pe mine, căci ei mă cred mincinos.”
(40) [Allah a spus]: „În curând ei vor ajunge să se căiască.”
(41) Și i-a cuprins pe ei strigătul[7] cu toată dreptatea, și Noi i-am făcut ca o spumă [purtată de un torent]. Așadar, departe cu neamul de nelegiuiți.
[7] A se vedea 11:67
(42) Apoi, am creat Noi, în urma lor, alte popoare.
(43) Nicio comunitate nu poate grăbi și nici întârzia termenul său.
(44) Apoi Noi am trimis Mesagerii Noștri unul după altul. Și de fiecare dată când Mesagerul venea la comunitatea lui, ei îl considerau mincinos. Și Noi am făcut să se urmeze unii pe alții [către distrugere] și am făcut din ei povești pilduitoare[8]. Deci departe cu un popor care nu crede.
[8] Istorie sau lecții pentru omenire
(45) Apoi i-am trimis Noi pe Moise și pe fratele său Aaron, cu semnele Noastre și cu dovadă limpede
(46) La Faraon și la dregătorii lui, însă aceștia s-au semețit, căci erau un neam de trufași
(47) Și ei au spus: „Să credem noi în doi oameni asemenea nouă, pe când cei din poporul lor sunt înrobiți la noi?”
(48) Și i-au socotit pe amândoi drept mincinoși, însă ei au fost nimiciți.
(49) Și, cu adevărat, Noi i-am dăruit lui Moise Cartea pentru ca ei[9] să fie călăuziți.
[9] Fiii lui Israel
(50) Și am făcut Noi din fiul Mariei și din mama lui un semn și Noi le-am dat lor doi [adăpost] pe o colină statornică și cu izvor.
(51) [Allah a spus]: „O, Mesagerilor, mâncați din cele bune și fiți drepți. Cu adevărat, Eu sunt Bineștiutor a ceea ce săvârșiți voi.
(52) Și cu adevărat, această religie a voastră este una singură[10], iar Eu sunt Domnul vostru. Deci fiți cu frică de Mine.”
[10] A se vedea 21:92
(53) Însă ei și-au divizat religia, despărțindu-se în secte; fiecare sectă bucurându-se de ceea ce avea ea[11].
[11] Credințe, păreri, obiceiuri etc.
(54) Deci lasă-i în rătăcirea lor până la un timp.
(55) Oare socotesc ei că ceea ce Noi le dăruim din bunuri și copii
(56) Sunt bunuri pe care Noi le dăm în grabă? Ba nu! Dar ei nu pricep[12].
[12] Faptul că lucrurile bune primite în această viață sunt doar o încercare pentru ei
(57) Cu adevărat, cei care au teamă de Domnul lor
(58) Și cei care cred în semnele Domnului lor
(59) Și cei care nu-I fac asociați Domnului lor
(60) Și cei care dau ce dau cu inimile pline de frică[13] [la gândul că] se vor întoarce la Domnul lor,
[13] Cu frică ca ele să nu fie acceptate
(61) Aceia se grăbesc către faptele bune și ei se întrec în ele.
(62) Noi nu impunem unui suflet decât atât cât este în puterea lui, iar Noi avem o carte ce rostește adevărul și ei nu vor fi nedreptățiți.
(63) Însă inimile lor sunt în rătăcire de la aceasta și ei au alte fapte [rele] pe care le săvârșesc în afară de aceasta [necredință],
(64) Până când Noi îi apucăm cu chinul[14] pe cei mai înstăriți dintre ei și atunci iată-i pe ei cum strigă [implorând]!
[14] În viața lumească, înainte de pedepsirea din Viața de Apoi. Deși făcută în mod general, această descriere include în mod specific pedepsirea celor din Qurayș cu foamete.
(65) „Nu strigați astăzi [implorând]. Cu adevărat, nu veți fi ajutați de Noi.
(66) Versetele Mele v-au fost recitate vouă, însă voi v-ați întors pe călcâiele voastre,
(67) Fiind aroganți față de el[15], și le-ați hulit când ați stat la povești noaptea.”
[15] Față de revelație sau față de Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)
(68) Nu cugetă ei la ceea ce este spus [Coran]? Și oare le-a venit lor ceea ce nu le-a venit strămoșilor lor cei dintru început?
(69) Sau poate că ei nu-l cunosc pe Trimisul lor și de aceea se leapădă de el?
(70) Sau spun ei: „El este posedat!” Ba el le-a adus lor Adevărul, iar celor mai mulți dintre ei nu le place adevărul.
(71) Și dacă Adevărul s-ar potrivi cu poftele lor, s-ar fi stricat Cerurile și Pământul, precum și toți cei care se află în ele. Însă Noi le-am adus Pomenirea lor [Coranul], dar ei de la Pomenire se întorc.
(72) Sau tu [o, Mohammed] ceri de la ei o răsplată? Dar răsplata Domnului tău este mai bună, iar El este Cel mai Bun dintre îngrijitori.
(73) Cu adevărat, tu doar îi chemi către o cale dreaptă,
(74) Dar cu adevărat, cei care nu cred în Viața de Apoi se abat de la această cale.
(75) Dacă Ne-am fi îndurat de ei și am fi îndepărtat răul de la ei, s-ar fi îndârjit în nelegiuirea lor și ar fi rătăcit [mai departe în ea].
(76) I-am apucat Noi cu chin [drept avertizare], însă ei nu s-au supus Domnului lor și nici nu s-au rugat [Lui] cu umilință.
(77) Până când le-am deschis Noi poarta către un chin aspru, iată-i pe ei acolo deznădăjduiți!
(78) Și El este Cel care a creat pentru voi auzul, văzul și inimile. Însă voi sunteți atât de puțin mulțumitori.
(79) El este Cel care v-a răspândit pe voi pe Pământ și la El veți fi voi adunați.
(80) El este Cel care dă viața și dă moarte și la El se află schimbarea nopții și zilei. Oare voi nu pricepeți?
(81) Dimpotrivă, ei spun asemenea cum au zis și cei de mai înainte.
(82) Ei au spus: „Oare după ce vom muri și vom fi noi țărână și oseminte, vom mai fi noi aduși la viață din nou?
(83) Ni s-a făgăduit și nouă și părinților noștri, mai înainte, aceasta, însă acestea nu sunt decât legende ale înaintașilor!”
(84) Spune [o, Mohammed]: „Cui îi aparțin Pământul și cei care se află pe el, dacă voi știți?”
(85) Ei vor spune: „Lui Allah!” Spune: „Oare voi nu voiți să luați aminte?”
(86) Spune: „Și cine este Stăpânul celor șapte Ceruri și Stăpânul Tronului sublim?”
(87) Ei vor spune: „[Ele sunt ale] lui Allah!” Spune: „Și atunci nu vă veți teme de El?”
(88) Spune: „În Mâna cui se află stăpânirea tuturor lucrurilor și Cine apără și de Cine nu există apărare dacă știți?”
(89) Ei vor spune: „Ale lui Allah sunt [toate]!” Spune: „Și cum se face că sunteți voi fermecați?”
(90) Noi le-am adus lor Adevărul, însă ei sunt mincinoși.
(91) Allah nu Și-a luat niciun copil și nu este nicio divinitate alături de El. [Dacă ar fi fost mai multe divinități], fiecare divinitate s-ar fi dus împreună cu ceea ce a creat și unii dintre ei ar fi încercat să fie deasupra celorlalți. Mărire lui Allah Care este mai Presus de tot ceea ce vorbesc ei.
(92) [El este] Cunoscătorul tuturor celor nevăzute și văzute! Și El este mai Presus de ceea ce Îi aduc ei ca și parteneri!
(93) Spune [o, Mohammed]: „Doamne, dacă Tu mă lași să văd ceea ce le este lor făgăduit,
(94) Atunci nu mă așeza, Doamne, în neamul celor nelegiuiți.”
(95) Cu adevărat, Noi avem Puterea să-ți arătăm ceea ce le făgăduim.
(96) Respinge răul cu ceva care este mai bun! Noi știm prea bine ceea ce vorbesc ei!
(97) Și spune: „Doamne, eu caut scăpare la Tine împotriva ispitelor șeitanilor
(98) Și eu caut scăpare la Tine, Doamne, pentru ca ei să nu se apropie de mine!”
(99) [Căci astfel este starea necredincioșilor încât] abia când vine moartea la unul dintre ei, el spune: „Doamne, adu-mă pe mine înapoi
(100) Pentru ca eu să fac bine, în cele pe care le-am lăsat[16]!” Nu! Acesta este un cuvânt pe care el îl va rosti. Iar în urma lor este o despărțire [Barzakh], până în Ziua când vor fi sculați [din morți].
[16] Sau „pe care le-am neglijat”
(101) Iar când se va sufla în Trâmbiță, nu vor mai fi înrudiri între ei în Ziua aceea, nici nu se vor întreba unii pe alții.
(102) Și cei ale căror balanțe vor atârna mai greu [cu fapte bune], aceia vor fi cei fericiți,
(103) Iar cei ale căror balanțe vor atârna mai ușor, aceia sunt cei care și-au pierdut sufletele lor și ei în Iad vor avea sălaș veșnic.
(104) Focul le va arde fețele și buzele lor vor fi schimonosite.
(105) [Li se va spune]: „Oare nu vi s-au recitat vouă Versetele Mele, iar voi le-ați luat drept minciună?”
(106) Ei vor spune: „Doamne, rătăcirea noastră ne-a învins și noi am fost un neam de oameni rătăciți!
(107) Doamne, scoate-ne pe noi din el! Și dacă iarăși ne vom întoarce, atunci cu adevărat, noi suntem nelegiuiți!”
(108) El va spune: „Rămâneți în el umiliți și nu mai vorbiți cu Mine.
(109) Cu adevărat, a fost o parte dintre robii Mei care au spus: «Doamne, noi am crezut! Deci iartă-ne și îndură-Te de noi, căci Tu ești Cel mai Bun dintre cei îndurători!»
(110) Însă voi i-ați batjocorit, până ați uitat pomenirea Mea, și voi râdeați de ei.
(111) Cu adevărat, Eu îi răsplătesc Astăzi pentru că ei au fost statornici, astfel încât ei să fie cei care izbândesc.”
(112) [Allah] va spune: „Câți ani ați rămas voi pe Pământ?”
(113) Ei vor răspunde: „Am rămas o zi sau doar o parte dintr-o zi. Întreabă-i pe cei care țin numărul.”
(114) El va spune: „Nu ați rămas voi decât puțin [timp]! Măcar dacă ați ști voi!
(115) Atunci credeți voi că Noi v-am creat fără rost și că nu vă veți întoarce la Noi?”
(116) Preaînalt este Allah, Stăpânul adevărat! Nu există altă divinitate în afară de El, Stăpânul Tronului sublim!
(117) Și cel care cheamă alături de Allah un alt dumnezeu, fără să aibă dovadă despre el, acela va da socoteală Domnului său. Iar necredincioșii nu vor izbândi.
(118) Și spune [o, Mohammed]: „Doamne, iartă și fii îndurător, căci Tu ești Cel mai Bun dintre cei îndurători.”