(1) O, tu cel acoperit![1]
[1] Referindu-se la Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)
(2) Ridică-te și îndeamnă!
(3) Pe Domnul tău preamărește-L,
(4) Veșmintele tale curățește-le
(5) Și de nelegiuire[2] stai departe
[2] În mod specific idoli sau în general un comportament rău
(6) Și nu dărui, căutând să dobândești mai mult,
(7) Și pentru Domnul tău îndură!
(8) Când se va sufla în Trâmbiță,
(9) Aceea va fi atunci o Zi grea,
(10) Deloc ușoară pentru necredincioși!
(11) Lasă-Mă cu cel pe care L-am creat singur[3]
[3] Fără avere sau copii. Referința este pentru al-Ualid bin al-Mugheerah, care, după ce a înclinat către Coran, el l-a negat public pentru a câștiga aprobarea celor din Qurayș
(12) Și căruia i-am dăruit avere îndestulătoare
(13) Și copii care-l însoțesc tot timpul
(14) Și căruia i le-am netezit pe toate
(15) Și care dorește ca Eu să-i dau și mai mult.
(16) Dar nu! Căci el a tăgăduit Versetele Noastre cu încăpățânare,
(17) Iar Eu îl voi sili să urce [As-Sa’ud, un munte în Iad].
(18) El a cugetat și a hotărât![4]
[4] Despre ce ar spune cu privire la Coran și cum l-ar putea discredita pe Profet (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)
(19) Și distrus să fie! După cum a hotărât!
(20) Distrus să fie! După cum a hotărât!
(21) Apoi el a mai cugetat,
(22) Apoi s-a posomorât și s-a încruntat,
(23) Apoi s-a întors și s-a arătat trufaș
(24) Și a spus: „Aceasta nu este decât vrăjitorie care se învață.
(25) Aceasta nu este decât vorba unui om!”
(26) Îl voi face să ardă în Saqar[5].
[5] Unul dintre numele proprii ale Iadului
(27) Și de unde să știi tu ce este Saqar?
(28) El nu lasă și nu cruță,
(29) Arzând și înnegrind pielea
(30) Și peste el veghează nouăsprezece [Îngeri]!
(31) Și nu am pus Noi ca păzitori peste Foc decât Îngeri și nu am stabilit numărul lor decât ca încercare pentru cei care nu cred și pentru cei cărora le-a fost trimisă Cartea, să fie încredințați, și pentru ca să sporească în credință aceia care cred și pentru ca aceia cărora le-a fost dăruită Cartea și dreptcredincioșii, să nu se îndoiască, și pentru ca cei care au în inimile lor boală și necredincioșii să spună: „Ce a Voit Allah cu această pildă?” Astfel îl duce Allah în rătăcire pe cel care Voiește El și îl călăuzește pe cel care Voiește El. Și nu-i cunoaște pe soldații Domnului tău decât numai El. Și aceasta nu este decât îndemnare pentru oameni.
(32) Nu! Jur pe Lună
(33) Și pe noaptea care se duce
(34) Și pe zorile care se ivesc!
(35) Cu adevărat, el [Focul] este una din cele mai mari [nenorociri]
(36) O prevenire pentru oameni,
(37) Pentru acela dintre voi care voiește să meargă înainte[6] sau să rămână în urmă!
[6] Către calea cea dreaptă prin acceptarea avertizărilor
(38) Fiecare suflet este zălog pentru ceea ce și-a agonisit,
(39) Afară de aleșii dreptei,
(40) Care vor întreba în Grădini
(41) Despre cei nelegiuiți:
(42) „Ce v-a adus pe voi în focul Iadului?”
(43) Iar ei vor răspunde: „Noi nu am fost dintre aceia care au împlinit Rugăciunea
(44) Și noi nu l-am hrănit pe cel sărman
(45) Și noi am ponegrit laolaltă cu bârfitorii
(46) Și noi am socotit drept minciună Ziua de Apoi,
(47) Până ce ne-a venit nouă ceea ce este sigur!”
(48) Și nu le va fi lor de niciun folos mijlocirea mijlocitorilor.
(49) Oare de ce se întorc ei de la Îndemnare,
(50) De parcă ar fi niște măgari sălbatici speriați
(51) Ce fug de leu?
(52) Fiecare om dintre ei ar voi să i se dea niște foi întinse.
(53) Dar nu! Ei mai degrabă nu se tem de Viața de Apoi [de pedeapsa lui Allah]!
(54) Dar nu! El [Coranul] este cu adevărat o Îndemnare!
(55) Și cine voiește îl pomenește [recitându-l].
(56) Însă nu primesc îndemnare decât dacă Allah Voiește. El este Cel de temut și El este Cel care Stăpânește Iertarea!