(1) [Toată] Lauda [I se cuvinte] lui Allah care i-a pogorât robului Său [Mohammed] Cartea și nu a lăsat în ea nicio deviere,
(2) [O Carte] dreaptă, ca să prevină despre o pedeapsă grea din partea Lui și să binevestească dreptcredincioșilor care împlinesc fapte bune că ei vor avea răsplată frumoasă [Paradisul]
(3) În care vor rămâne veșnic,
(4) Și pentru ca să-i prevină pe cei care au spus: „Allah Și-a luat un fiu.”
(5) Nici ei și nici părinții lor nu au avut despre aceasta cunoștință[1]. Ce cuvânt greu iese din gurile lor. Ei nu spun alta decât minciună.
[1] Nu ar fi putut știi despre ceva ce nu este adevărat
(6) Poate că tu [Mohammed] te vei tulbura de moarte, din pricina întristării, pentru că ei nu cred în acest Mesaj.
(7) Noi am făcut ceea ce se află pe pământ podoabă pentru el, pentru a-i încerca [pe oameni și a ști] care dintre ei săvârșesc cele mai bune fapte.
(8) Și, cu adevărat, Noi vom preschimba ceea ce se află pe el într-o țărână stearpă.
(9) Oare crezi tu că oamenii din Peșteră și Ar-Raqim au fost dintre semnele Noastre cele mai minunate?
(10) [Spune] când s-au adăpostit în peșteră, tinerii au spus astfel: „Doamne, dă-ne nouă Îndurare de la Tine și orânduiește-ne nouă lucrurile noastre așa cum este drept.”
(11) Și am tras Noi peste urechile lor [un văl de somn], în Peșteră, pentru vreme de mulți ani.
(12) Apoi i-am trezit Noi, pentru a face cunoscut care din cele două cete au socotit cât timp au rămas ei acolo.
(13) Noi îți povestim ție [o, Mohammed] istoria lor cu adevărat. Cu adevărat, ei au fost niște tineri care au crezut în Domnul lor, iar Noi le-am sporit buna lor Călăuzire.
(14) Le-am întărit Noi, așadar inimile, când ei s-au ridicat și au spus: „Domnul nostru este Stăpânul Cerurilor și a Pământului. Noi nu vom chema niciodată un alt Dumnezeu în afară de El, căci, dacă am face aceasta, noi am rosti o nelegiuire.”
(15) Aceștia sunt neamul nostru care au luat alți dumnezei în locul Lui! De ce nu au adus ei dovadă limpede asupra lor? Și cine este mai nelegiuit decât cel care plăsmuiește minciună despre Allah?
(16) [Tinerii și-au spus unul altuia:] „Iar când vă depărtați voi de la ei și de cei pe care ei îi adoră, în afară de Allah, adăpostiți-vă în peșteră! Domnul vostru va întinde Mila Sa asupra voastră și vă va orândui lucrurile voastre în liniște și tihnă."
(17) Și [dacă ai fi fost prezent] puteai vedea Soarele, când răsărea, cum se îndepărta de la peștera lor către dreapta, iar când apunea, trecea departe la stânga lor, în vreme ce ei stăteau într-un loc întins din ea. Aceasta este una din Minunile lui Allah. Cel pe care îl călăuzește Allah este bine călăuzit, iar celui pe care El îl duce în rătăcire tu nu-i vei găsi niciun ocrotitor călăuzitor.
(18) Ai fi crezut că sunt treji, în vreme ce ei dormeau și Noi îi întorceam pe partea dreaptă și pe partea stângă, iar câinele lor stătea cu labele întinse la intrare. Dacă i-ai fi văzut, te-ai fi întors și ai fi luat-o la fugă, plin de spaimă.
(19) Tot astfel i-am trezit Noi, ca să se întrebe laolaltă. Și a întrebat unul dintre ei: „Cât timp ați petrecut [aici]?” Și au răspuns ei: „Am petrecut o zi sau mai puțin de o zi!” [Alții] au spus: „Domnul vostru Știe mai bine cât timp ați petrecut. Trimiteți-l pe unul dintre voi cu bănuții ăștia [de argint] ai voștri în oraș, ca să vadă care este cea mai curată mâncare și să vă aducă ceva hrană de ei. Dar el să fie prudent și să nu dea nimănui de înțeles despre voi.
(20) Cu adevărat ei, dacă vor afla de voi, vă vor ucide cu pietre sau vă vor aduce înapoi la religia lor și nu veți mai izbândi, atunci niciodată.”
(21) Și astfel am lăsat Noi să fie descoperiți, pentru ca ei să știe că făgăduința lui Allah este adevăr și că nu este nicio îndoială asupra Ceasului. Și când se certau ei[2] în privința întâmplării lor, au spus [unii]: „Înălțați peste ei o zidire! Domnul lor Știe mai bine ce-i cu ei.” Dar cei care au ieșit biruitori în această pricină au spus: „Să zidim deasupra lor un loc de rugăciune.”
[2] Oamenii cetății
(22) Ei [oamenii] vor spune că ei au fost trei, iar al patrulea era câinele lor”. [Iar alții] vor spune: „[Au fost ei] cinci, iar al șaselea era câinele lor", făcând presupuneri. Și vor zice [alții]: [Au fost] șapte și al optulea era câinele lor”. Spune: „Domnul meu Știe mai bine numărul lor și nu sunt decât puțini cei care îi cunosc pe ei și nu discuta asupra [numărului] lor, decât numai dacă ești sigur și nu întreba pe nimeni dintre ei despre ei [despre adormiți]!
(23) Și nu spune [niciodată] în privința unui lucru: „Cu adevărat, eu voi face asta mâine”,
(24) Decât [adăugând]: „Dacă Voiește Allah.” Și pomenește-L pe Domnul tău, dacă uiți și spune: „Poate mă va călăuzi Domnul meu către o dovadă mai puternică decât aceasta, [pentru profeția mea]”
(25) Au rămas ei în peștera lor trei sute de ani și încă nouă[3].
[3] Conform calendarului lunar
(26) Spune: „Allah Știe mai bine cât au rămas ei acolo. Ale Lui sunt cele neștiute din Ceruri și de pe Pământ! Cât de bine Vede El și cât de bine Aude El [totul]. Ei nu au niciun ocrotitor afară de El și El nu are niciun asociat în Legiuirea Lui!"
(27) Și recită [o, Mohammed] ceea ce ți-a fost revelat din Cartea Domnului tău. Nimeni nu poate schimba Cuvintele Sale și tu nu vei afla în afară de El adăpost.
(28) Și fii răbdător împreună cu cei care-L cheamă pe Domnul lor dimineața și seara, dorind Fața Sa. Și nu întoarce ochii tăi [pentru alții] de la ei, râvnind la podoaba vieții din această lume și nu te supune aceluia căruia i-am făcut inima nepăsătoare față de Pomenirea Noastră, care urmează poftei sale și ale cărui fapte sunt în deșert[4].
[4] Sau „în exces”, trecând peste limitele lui Allah
(29) Spune: „Adevărul vine de la Domnul vostru, iar cine voiește să creadă și cine voiește să nu creadă.” Cu adevărat, Noi am pregătit pentru nelegiuiți un Foc ale cărui [flăcări] îi înconjoară din toate părțile, iar atunci când vor cere ei ajutor, li se va veni lor în ajutor cu o apă ca fierul topit, ce le va arde fețele. Cumplită băutură și cumplit sălaș.
(30) Cu adevărat, cei care cred și împlinesc fapte bune, [să știe că] Noi nu lăsăm să se piardă răsplata celui care săvârșește fapte bune.
(31) Aceia vor avea parte de grădinile pentru sălaș [Eden], pe sub care trec pâraie. Se vor împodobi în ele cu brățări de aur și vor îmbrăca straie verzi din mătase și brocart, rezemându-se [îmbrăcați] în ele pe divane. Minunată este răsplata și minunat este sălașul.
(32) Spune-le lor exemplul a doi bărbați: Noi i-am dat unuia dintre ei două grădini cu viță de vie, pe care le-am împrejmuit cu palmieri de curmale, iar între ele am făcut ogoare verzi.
(33) Amândouă grădinile au dat roadele lor și nu i-a lipsit lui nimic. Și Noi am făcut să curgă prin mijlocul lor un pârâu.
(34) Și a avut el și alte roade și i-a zis semenului său, când stătea de vorbă cu el: „Eu am mai multă avere decât tine și sunt mai puternic, [căci am] mai mulți sprijinitori.”
(35) A intrat în grădina lui, păcătuind față de sine însuși [prin necredința sa] și a spus: „Nu cred că aceasta va pieri vreodată [5]-
[5] Mândru și nerecunoscător lui Allah
(36) Și nu cred că Ceasul va veni. Iar de voi fi adus la Domnul meu, voi găsi [loc] și mai bun decât ea, în schimb.”
(37) Și i-a zis semenul său, stând de vorbă cu el: „Nu crezi tu în Cel care te-a creat pe tine din țărână, apoi dintr-o picătură și la urmă ți-a dat ție chip de bărbat?
(38) În ce mă privește, Allah este Domnul meu și nu-I fac Domnului meu pe nimeni asociat”.
(39) Și de ce când ai intrat în grădina ta n-ai spus: „Ce Voiește Allah [se împlinește]! Nu este Putere decât numai la Allah!” Iar dacă mă vezi pe mine cu mai puțină avere și cu mai puțini copii decât tine,
(40) S-ar putea întâmpla ca Domnul meu să-mi dea ceva mai bun decât grădina ta și să trimită asupra ei nenorocire din Cer, încât să devină un pământ lunecos,
(41) Sau apa ei să se ducă așa de adânc, încât n-o s-o mai poți scoate.”
(42) Și roadele lui au fost înconjurate [de distrugere], iar el a rămas frângându-și mâinile [cu mâhnire] pentru ceea ce cheltuise pentru ea și [via] era distrusă cu totul pe proptelele ei. Și atunci a zis el: „Ce bine ar fi fost dacă eu nu-I făceam Domnului meu niciun asociat.”[6]
[6] Și-a atribuit prosperitatea lui însuși și nu lui Allah și nu a crezut în Judecata Vieții de Apoi
(43) Și n-a avut el nicio ceată care să-l ajute împotriva [pedepsei] lui Allah și nici el însuși nu și-a putut fi de niciun ajutor.
(44) Acolo ocrotirea vine numai de la Allah, [Ocrotitorul] Adevărat. El dă cea mai bună răsplată și urmarea cea mai bună.
(45) Și dă-le lor exemplul vieții lumești. Ea este asemenea apei pe care Noi o trimitem din Cer și se amestecă plantele pământului cu ea, apoi se transformă ele în fân uscat pe care-l împrăștie vântul. Iar Allah este cu Putere asupra tuturor lucrurilor.
(46) Averea și copiii sunt podoaba vieții celei lumești, însă [lucrurile] care rămân sunt faptele bune ce vor avea răsplată mai bună la Domnul tău și mai dătătoare de nădejde vor fi ele.
(47) Și [avertizează] de o Zi când Noi vom face să plece munții din loc și vei vedea Pământul neted[7] și-i vom aduna pe toți, fără să lăsăm pe niciunul dintre ei.
[7] Neted și expus
(48) Și ei vor fi așezați dinaintea Domnului tău în rând [și El va spune]: „Iată că ați venit la Noi precum v-am creat pe voi dintru întâi, cu toate că ați pretins că Noi nu vom împlini Făgăduința Noastră.”
(49) Și cartea [fiecăruia] va fi pusă dinaintea [lui cu faptele sale] și îi vei vedea pe păcătoși înfricoșați de ceea ce se află în ea. Și vor grăi ei: „Vai nouă! Ce-i cu această carte care nu a lăsat nimic nepomenit, nici cel mai mic, nici cel mai mare păcat?” Și ei vor afla dinaintea lor tot ceea ce au săvârșit și nu-l va nedreptăți Domnul tău pe niciunul.
(50) Și [spune] când Noi le-am spus Îngerilor: „Prosternați-vă dinaintea lui Adam” și s-au prosternat ei, afară de Iblis care era dintre djinni și nu s-a supus Poruncii Domnului său. Îi luați voi pe el și pe urmașii lui drept ocrotitori în locul Meu, când ei vă sunt vouă dușmani? Acesta este rău schimb pentru nelegiuiți.
(51) Eu nu i-am luat ca martori la crearea Cerurilor și a Pământului și nici la crearea lor înșiși, căci Eu nu i-am luat pe cei care amăgesc spre rătăcire ca susținători.
(52) Și [avertizează] de o Zi când El va spune: „Chemați-i voi pe aceia care ați pretins că sunt asociații Mei.” Și-i vor chema, însă ei nu le vor răspunde și Noi vom pune între ei un loc de pierzare.
(53) Nelegiuiții vor vedea focul și vor ști că vor intra în el, dar nu vor afla scăpare de el.
(54) Noi tâlcuim în acest Coran tot felul de pilde pentru oameni, însă omul este cel mai certăreț [dintre toate ființele].
(55) Și nu îi împiedică pe oameni să creadă, după ce le-a venit călăuzirea, și să ceară iertare Domnului lor, decât că ei vor trebui să afle soarta înaintașilor[8] sau să se afle față în față cu chinul.
[8] Care au negat Adevărul adus de Mesagerii lui Allah
(56) Iar Noi nu trimitem Profeți decât ca vestitori de bine și ca prevenitori, însă cei care nu cred, se ceartă, [venind cu temeiuri deșarte, încercând] să tăgăduiască Adevărul și iau în derâdere Versetele Mele și cele cu care au fost preveniți.
(57) Și cine este mai nelegiuit decât acela căruia i s-au vestit Versetele Domnului său, însă el le întoarce spatele și uită ce au săvârșit mâinile lui mai înainte? Noi am pus peste inimile lor acoperăminte, ca să nu-l înțeleagă și în urechile lor o greutate. Chiar dacă tu îi vei chema spre calea cea bună, ei nu vor putea - așadar - să fie niciodată bine călăuziți.
(58) Domnul tău este Al-Ghafur [Iertător] și Dătător de Îndurare. Dacă ar voi El să-i piardă pentru ceea ce ei au agonisit, le-ar grăbi lor osânda, însă ei au un soroc și nu vor afla adăpost de el.
(59) Și am nimicit Noi acele cetăți [9] pentru că [popoarele lor] au săvârșit nelegiuiri și am rânduit Noi un timp pentru nimicirea lor.
[9] Ale popoarelor Ad, Thamud și celelalte
(60) [Adu-ți aminte] când Moise i-a zis slujitorului său: „Nu mă voi opri până ce nu vom ajunge la întâlnirea celor două mări, chiar dacă voi umbla ani îndelungați.”
(61) Și când au ajuns ei la întâlnirea lor, au uitat peștele lor și el a apucat nestingherit drumul lui către mare, ca printr-un canal.
(62) Și când au trecut ei [de locul acela], i-a zis slujitorului său: „Adu-ne mâncarea, căci ne-a ajuns oboseala din pricina călătoriei noastre.”
(63) El i-a răspuns: „Vezi tu, când ne-am adăpostit lângă stâncă? Eu am uitat peștele. Și nu m-a făcut să uit și să nu-ți mai pomenesc de el decât numai Șeitan, iar el a apucat drumul spre mare, într-un mod ciudat.”
(64) [Moise] a spus: „Acesta este ceea ce căutăm noi.” Și s-au întors după urmele lor.
(65) Și au găsit ei un rob dintre robii Noștri [al-Khidr], căruia Noi i-am dăruit Îndurare, din partea Noastră, și l-am învățat Știință de la Noi.
(66) Moise i-a spus: „Pot eu să te urmez, astfel încât să mă înveți din ceea ce tu ai învățat, ca bună călăuzire?”
(67) I-a răspuns: „Cu adevărat, tu nu vei putea să ai răbdare cu mine!
(68) Cum ai putea tu să rabzi ceea ce nu cuprinzi tu cu știința?”
(69) [Moise] a spus: „Dacă Allah Voiește, mă vei afla tu răbdător și nu mă voi împotrivi nici uneia dintre poruncile tale.”
(70) El a spus: „Dacă mă urmezi, nu mă întreba despre niciun lucru, câtă vreme nu-ți pomenesc [nu îți explic] nimic despre el .”
(71) Și au purces la drum amândoi. Dar când au urcat pe o corabie, el [al-Khidr] a găurit-o și Moise i-a spus: „Ai găurit-o pentru ca să-i îneci pe oamenii de pe ea? Tu ai săvârșit un lucru foarte rău.”
(72) [Al-Khidr] a spus: „Nu am spus eu că tu nu vei putea răbda împreună cu mine?”
(73) [Moise] a spus: „Nu mă învinovăți pentru ceea ce am uitat și nu mă împovăra cu prea mare greutate pentru treaba [asta a] mea.”
(74) Și au pornit ei doi mai departe și au mers până ce s-au întâlnit cu un băiat, pe care el [al-Khidr] l-a ucis. I-a spus atunci [Moise]: „Ai ucis un suflet nevinovat, ce nu a luat niciun suflet! Ai săvârșit un lucru îngrozitor."
(75) [Al-Khidr] a spus: „Nu ți-am spus eu că nu vei avea răbdare cu mine?”
(76) [Moise] a spus: „De te voi mai întreba despre ceva după aceasta, să nu mă mai ții în tovărășia ta! Acum ai dobândit de la mine îngăduința [de a te despărți de mine]."
(77) Și au pornit mai departe până ce au ajuns la oamenii unei cetăți, de la care au cerut mâncare, însă aceștia nu au dorit să-i ospăteze. Și au găsit în ea un perete ce stătea să se prăbușească, iar el [al-Khidr] l-a îndreptat. Și [atunci] i-a zis [Moise]: „Dacă ai fi voit, ai fi obținut o plată pentru aceasta.”
(78) [Al-Khidr] a spus: „Aceasta este despărțirea între mine și între tine. Însă eu îți voi vesti tâlcuirea celor pentru care tu nu ai avut răbdare.
(79) În ceea ce privește corabia, ea era a unor sărmani care lucrau pe mare și eu am voit să o stric, pentru că venea din urma lor un rege care lua toate corăbiile, cu forța.
(80) Cât despre fecior, părinții lui erau dreptcredincioși și ne-a fost teamă ca el să nu le impună lor nelegiuirea și necredința.
(81) Și am voit ca Domnul lor să le dea în schimb un altul mai curat decât el și mai iubitor [față de ei].
(82) În ceea ce privește peretele, el aparținea la doi copii orfani din acest oraș, iar sub el se afla o comoară pentru ei, iar tatăl lor a fost un om cuvios. Și Domnul tău a Voit ca atunci când ei vor ajunge la vârsta bărbăției să-și scoată comoara lor [ei înșiși], ca Milă de la Domnul tău. Și nu am făcut-o după socotința mea. Aceasta este tâlcuirea celor pentru care nu ai putut să fii cu răbdare.”
(83) Ei te întreabă [o, Mohammed] despre Dhu-l-Qarnayn. Spune: „Vă voi pomeni vouă ceva despre el.”
(84) Cu adevărat, Noi am întărit puterea lui pe Pământ și i-am dat lui căile și mijloacele pentru toate lucrurile.
(85) Și a urmat el astfel o cale
(86) Până când a ajuns la locul unde apune Soarele [la Vest], l-a găsit [ca și cum] ar apune într-un izvor noroios și a găsit lângă el un popor. Și Noi i-am zis: „O, Dhu-l-Qarnayn! Fie îi pedepsești, fie te vei arăta binevoitor față de ei.”
(87) El a răspuns: „Cât despre cel care este nelegiuit, pe acela îl vom pedepsi. Apoi el se va întoarce la Domnul său și El o să-l pedepsească asemenea cu un chin aspru [Focul Iadului].
(88) Însă cel care crede și săvârșește bine va avea parte de cea mai frumoasă răsplată [Paradisul] și noi [Dhu-l-Qarnayn] lui îi vom da porunci ușoare.”
(89) Apoi el a purces pe o [altă] cale
(90) Până când a ajuns la locul unde răsare Soarele [la est], a aflat că el răsare peste un popor [de oameni] căruia Noi nu le-am dat niciun scut [cu care să se apere] de el.
(91) Așa a fost[10], iar Noi am cuprins cu Știința Noastră tot ceea ce ținea de el.
[10] Chestiunea cu Dhul-Qarnayn
(92) Apoi el a urmat [o altă] cale
(93) Până când a ajuns între cei doi munți, a găsit dincolo de ei un popor care cu greu înțelegeau vorba sa
(94) Și au spus ei: „O, Dhu-l-Qarnayn, cu adevărat Yagog și Magog[11] fac stricăciune pe Pământ. Putem noi să-ți dăm ție un tribut pentru ca tu să ridici o stavilă între noi și între ei?”
[11] Triburi sălbatice care au distrus părți mari din Asia centrală, făcând tot felul de atrocități
(95) El a spus: „Cele cu care m-a înzestrat Domnul meu sunt mai bune [decât tributul vostru]! Așadar, ajutați-mă cu puterea [voastră] și eu voi înălța o stavilă între voi și între ei!
(96) Aduceți-mi bucăți de fier” - până când a umplut deschizătura dintre cei doi munți, a spus: „Suflați! [cu burduful]” Apoi, când s-a făcut văpaie, a zis: „Aduceți-mi să torn peste el aramă topită.”
(97) Astfel n-au mai putut ei [Yagog și Magog] să se cațăre pe el, nici n-au mai putut să-l străpungă.
(98) [Dhu-l-Qarnayn] a spus: „Aceasta este Îndurare de la Domnul meu. Însă când va veni Făgăduința Domnului meu[12], îl va face pe el una cu Pământul, iar Făgăduința Domnului meu este Adevărată.”
[12] Ora Învierii
(99) Și în Ziua[13] aceea, îi vom lăsa să se ridice ca valurile unii peste alții și se va sufla în Trâmbiță și-i vom aduna pe toți.
[13] Ziua în care barajul va fi distrus
(100) Și în Ziua aceea le vom înfățișa Noi Iadul de aproape necredincioșilor,
(101) Ai căror ochi au fost acoperiți cu un văl care-i împiedica să-și amintească de Mine și care nu puteau nici auzi[14].
[14] Au refuzat să asculte Coranul sau să îl înțeleagă
(102) Oare își închipuie cei care nu cred că-i vor putea lua pe robii Mei ca ocrotitori în locul Meu? Noi am pregătit Iadul ca sălaș pentru necredincioși.
(103) Spune [o, Mohammed]: „Voiți să vă Vestim Noi cine sunt cei care vor avea cel mai mult de pierdut din faptele lor?
(104) Cei a căror râvnă în această lume este rătăcită, în vreme ce ei își închipuie că fac bine.”
(105) Aceia sunt cei care nu au crezut în Versetele Domnului lor și în întâlnirea cu El, iar faptele lor au fost în deșert. Și nu le vom da lor în Ziua Învierii nicio greutate [importanță].
(106) Astfel, răsplata acestora va fi Iadul, pentru că nu au crezut și au luat semnele Mele și pe Trimișii Mei în derâdere!
(107) Însă aceia care cred și împlinesc fapte bune vor avea ca sălaș grădinile Firdausului[15]
[15] Cel mai înalt nivel al Paradisului
(108) Și în veci vor petrece în ele și nu vor dori nicio schimbare.
(109) Spune: „Dacă marea ar fi cerneală pentru [scrierea] Cuvintelor Domnului meu, marea s-ar isprăvi înainte de a se isprăvi Cuvintele Domnului meu, chiar dacă i-am aduce spre ajutor o [altă mare] asemenea ei.”
(110) Spune: „Ci eu sunt doar un om, ca și voi! Și mi s-a revelat mie că Domnul vostru este un Domn Unic! Acela care nădăjduiește să-L întâlnească pe Domnul său să săvârșească fapte bune și să nu asocieze pe nimeni altcineva la adorarea Domnului său.”