(1) Porunca lui Allah vine, deci nu o grăbiți. Mărire Lui! El este deasupra a ceea ce Îi asociază Lui.
(2) El îi trimite pe Îngeri cu revelația, după porunca Sa, asupra acelora care Voiește El dintre robii Săi, [spunând]: „Preveniți că nu există altă divinitate în afară de Mine și fiți cu frică de Mine, așadar!”
(3) El a creat Cerurile și Pământul cu adevăr. El este deasupra a ceea ce Îi asociază Lui.
(4) El l-a făcut pe om dintr-o picătură și dintr-o dată[1] el [omul] este cârtitor învederat.
[1] Atunci când devine puternic și independent
(5) Și vitele le-a făcut pentru voi, de la ele aveți căldură[2] și alte foloase și de la ele și mâncați.
[2] Îmbrăcăminte, corturi etc
(6) Ele sunt pentru voi mândrețe, când le adunați [seara] și când le scoateți la păscut [dimineața];
(7) Ele poartă poverile voastre către o țară unde nu ați putea ajunge decât cu trudă mare. Cu adevărat, Domnul vostru este Ra'uf [Iertător], Rahim [Îndurător].
(8) Și [El a făcut] caii, catârii și măgarii, să călăriți pe ei și ca podoabă și El creează ceea ce voi nu știți.
(9) Lui Allah îi revine [să arate prin mare Mila Sa] calea cea dreaptă și printre ele [căile, se află] și cele false. Dar dacă El ar Voi, v-ar călăuzi pe toți.
(10) El este Cel care trimite apă din Cer pentru voi. Din ea este de băut pentru voi și din ea cresc tufișurile, unde voi vă pașteți cirezile.
(11) Din ea El face să crească pentru voi semănăturile, măslinii, curmalii, vița de vie și tot felul de roade. Cu adevărat, în aceasta este dovadă pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.
(12) El a supus pentru voi noaptea și ziua, Soarele și Luna. Și Stelele sunt supuse, prin Porunca Lui. Și întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep.
(13) Și [a supus] ceea ce a creat pentru voi pe Pământ de felurite culori. Și întru aceasta este un semn pentru un neam de oameni care își aduc aminte.
(14) El este Cel care a supus marea, pentru ca voi să mâncați din ea carne proaspătă și să scoateți din ea podoabă pe care să o purtați. Și vezi corăbiile care o brăzdează ca să căutați Harul Său. Și poate că voi veți fi mulțumitori.
(15) El a așezat pe Pământ munți statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri și drumuri, poate că voi veți fi călăuziți.
(16) Și semne de reper. Și după stele ei se călăuzesc [de asemenea][3].
[3] Prin deșert sau noaptea pe mare
(17) Atunci este Cel care creează la fel ca cel care nu creează? Oare voi nu sunteți cu luare aminte?
(18) Și de ați [vrea să] socotiți Binefacerile lui Allah, voi nu veți reuși să le numărați. Cu adevărat, Allah este Ghafur [Iertător], Rahim [Îndurător].
(19) Și Allah Știe atât ceea ce voi țineți ascuns, cât și ceea ce dezvăluiți.
(20) Însă cei pe care îi cheamă în locul lui Allah nu creează nimic, ci ei sunt creați.
(21) Ei sunt [de fapt] morți[4], nu sunt vii, și ei nu știu când [oamenii] vor fi înviați.
[4] Neînsuflețiți sau fără putere de înțelegere
(22) Domnul vostru este un Domn Unic. Iar inimile celor care nu cred în Viața de Apoi tăgăduiesc [Unicitatea lui Allah] și ei sunt trufași.
(23) Fără îndoială că Allah Știe ce ascund și ce dezvăluie ei. Cu adevărat, El nu-i iubește pe cei trufași.
(24) Dacă sunt întrebați: „Ce a pogorât Domnul vostru?” ei răspund: „Legende ale popoarelor anterioare,”
(25) Ei vor avea de purtat păcatele lor în întregime, în Ziua Învierii, precum și o parte din păcatele celor pe care îi duc în rătăcire, fără de știință. Fără îndoială, rea este [povara] ce vor avea de purtat.
(26) Au viclenit cei care au fost mai înainte de ei, însă Allah a năruit chiar temeliile zidirii lor și acoperișul s-a prăbușit peste ei[5] și chinul a căzut peste ei, de unde nu se așteptau.
[5] Allah a făcut ca planul lor să eșueze și le-a expus complotul
(27) Apoi, în Ziua Învierii, El îi va acoperi de rușine și le va spune: „Unde sunt semenii Mei, pentru care voi i-ați certat [pe credincioși]?” Cei cărora li s-a dat știința vor spune: „Rușinea și răul se abat astăzi asupra necredincioșilor.”
(28) Cei cărora Îngerii le iau viața când sunt nelegiuiți cu ei înșiși și [care] apoi se vor supune cu umilință, [spunând]: „Noi nu am făcut nimic rău.” Ba da, cu adevărat, Allah Știe ce ați făcut voi.
(29) Intrați, așadar, pe porțile Iadului și în el veți petrece veșnic. Ce rău sălaș va fi pentru cei aroganți.
(30) Și li se va spune celor care au avut frică [de Allah]: „Ce a pogorât Domnul vostru?” Iar ei vor spune: „[Ceea ce este] bine.” Cei care fac bine în această lume vor avea parte de bine, însă locuința din Viața de Apoi va fi și mai bună. Și ce minunată va fi locuința celor evlavioși -
(31) Grădinile Edenului, în ele vor intra, iar pe sub ele vor curge râuri. În ele vor avea ceea ce vor voi. Astfel îi răsplătește Allah pe cei evlavioși -
(32) Celor buni, cărora le iau sufletele, [Îngerii] le vor spune: „Pace vouă! Intrați în Rai, pentru ceea ce ați făcut!”
(33) Și ce pot să aștepte [necredincioșii] decât să vină la ei Îngerii sau să le vină Porunca Domnului tău? Așa au făcut și cei care au fost înaintea lor și nu i-a nedreptățit Allah, ci ei înșiși s-au nedreptățit.
(34) Și i-au lovit consecințele rele a ceea ce au săvârșit și cele pe care le-au luat în derâdere i-au înconjurat din toate părțile.
(35) Și cei care i-au făcut asociați lui Allah spun: „Dacă ar fi Voit Allah, noi nu am fi adorat nimic în afară de El - nici noi, nici părinții noștri - și nu am fi oprit nimic altceva afară de ceea ce El a oprit!”. Așa au făcut cei de dinaintea lor. Dar oare le revine Trimișilor altceva decât propovăduirea limpede?
(36) Și Noi am trimis la fiecare comunitate un Mesager [ca să le spună]: „Adorați-L pe Allah și țineți-vă departe de Taghut[6].” Pe unii dintre ei i-a călăuzit Allah, însă altora le-a fost hărăzită rătăcirea. Călătoriți prin lume și vedeți care a fost sfârșitul celor care i-au socotit mincinoși [pe Mesagerii Noștri]!
[6] Obiecte false de adorare
(37) [Chiar] dacă tu [o, Mohammed] voiești cu tot dinadinsul călăuzirea lor, [să știi că] Allah nu-i călăuzește pe cei care îi duce în rătăcire[7], iar ei nu vor avea ajutători.
[7] Drept rezultat al alegerii lor de a respinge călăuzirea
(38) Și ei jură pe Allah cu cele mai grele jurăminte [că] Allah nu-i va învia pe cei care au murit. Ba da, promisiunea [lui Allah] este adevărată, dar cei mai mulți dintre oameni nu știu.
(39) [El îi va învia] pentru a le arăta limpede cele asupra cărora au fost cu neînțelegere și pentru ca cei care nu cred să știe că ei au fost mincinoși.
(40) Cu adevărat, când Noi Voim un lucru, singurul Cuvânt pe care-l Spunem este „Fii!” și el este.
(41) Și celor care au migrat pentru Allah, după ce au suferit nedreptate, Noi le vom pregăti [locuință] bună în această viață, dar răsplata lor în Viața de Apoi va fi și mai mare. Măcar dacă ei ar ști.
(42) Aceștia sunt cei care au fost statornici și au avut încredere în Domnul lor.
(43) Și Noi nu am trimis mai înainte de tine decât bărbați, cărora Noi le-am pogorât revelații. Întrebați-i pe oamenii pricepuți în Cărți, dacă voi nu știți.
(44) [I-am trimis cu] semne limpezi și cu Scripturi. Iar ție ți-am pogorât Noi Mesajul [Coranul], pentru ca tu să le tâlcuiești oamenilor deslușit ceea ce a fost pogorât pentru ei, - poate că ei vor chibzui.
(45) Oare sunt siguri cei care au pus la cale fapte rele că Allah nu va face Pământul să-i înghită sau că nu va veni asupra lor osânda de acolo de unde ei nu se așteaptă?
(46) Sau să-i facă să piară în timpul umbletului lor, fără ca ei să aibă o ieșire?
(47) Sau să-i facă să piară în plină spaimă? Dar cu adevărat Domnul vostru este Ra'uf [Milostiv], Rahim [Îndurător].
(48) Oare n-au văzut ei că toate lucrurile pe care le-a creat Allah - având umbră ce se întinde la dreapta și la stânga - se prosternează în fața lui Allah cu supunere?
(49) Și în fața lui Allah se prosternează toate vietățile din Ceruri și de pe Pământ; și la fel și Îngerii, fără ca ei să fie trufași.
(50) Se tem de Domnul lor de deasupra lor și fac ceea ce li se Poruncește.
(51) Și Allah spune: „Nu luați două[8] divinități. Cu adevărat, El [Allah] este Un Singur Dumnezeu, deci fiți cu frică numai de Mine!”
[8] Însemnând nu mai mult de Un Singur Dumnezeu
(52) Ale Lui sunt cele din Ceruri și cele de pe Pământ și la El este supunerea veșnică. Și oare vă temeți voi de altcineva în afara lui Allah?
(53) Voi nu aveți binefacere decât de la Allah. Apoi, dacă vă lovește un rău, voi nu vă rugați [pentru ajutor] decât Lui,
(54) Apoi, dacă El v-a mântuit de la rău, iată că o parte dintre voi Îi fac Stăpânului lor asociați.
(55) Pentru a tăgădui ceea ce le-am dăruit lor. Bucurați-vă [pentru un timp]. Apoi veți cunoaște voi.
(56) Ei fac o parte din ceea ce le-am dat lor spre viețuire [idolilor pe care] nici nu-i cunosc. Pe Allah, veți fi întrebați pentru ceea ce născociți.
(57) Și ei îi atribuie lui Allah – Mărire Lui! – fiice[9], iar lor ceea ce poftesc ei [fii]
[9] Susținând că Îngerii sunt fiicele lui Dumnezeu
(58) Iar dacă vreunuia dintre ei i se vestește [nașterea] unei fiice, chipul lui devine negru și el e plin de mânie,
(59) Se ascunde de lume din cauza răului ce i s-a vestit. Să o țină el, în ciuda umilinței, sau să o îngroape în țărână? Ce proastă judecată!
(60) Celor care nu cred în Viața de Apoi li se potrivește pilda răului, iar lui Allah I se potrivește pilda cea mai înaltă, căci El este Al-'Aziz [Atotputernic] [și] Al-Hakim [Înțelept].
(61) Și dacă Allah ar voi să-i apuce pe oameni pentru nelegiuirea lor, nu ar lăsa pe el [pe Pământ] nicio vietate, însă El îi amână până la un termen hotărât, iar dacă sorocul lor sosește, atunci El nu-i mai întârzie nici măcar cu un ceas și nici nu-i grăbește.
(62) Și ei Îi atribuie lui Allah ceea ce lor nu le place [de ex. fiice], iar limbile lor născocesc minciuni când spun că ei vor avea ceea ce este mai bun! Fără îndoială că ei vor avea parte de Iad [și în el ei vor fi pedepsiți și] uitați.
(63) Pe Allah, am trimis Noi [Profeți] și la alte comunități înainte de tine, însă Șeitan le-a împodobit faptele lor și el este tovarășul lor astăzi, dar ei vor avea parte de pedeapsă dureroasă [în Lumea de Apoi].
(64) Și nu ți-am pogorât ție [o, Mohammed] Cartea decât ca să le deslușești lor limpede cele asupra cărora aveau ei neînțelegeri și ca un ghid și ca îndurare pentru un popor [de oameni] care cred.
(65) Și Allah pogoară din Cer apa, cu care dă viață pământului după moartea lui. Cu adevărat, în aceasta este un semn pentru un popor [de oameni] care aud.
(66) Și cu adevărat aveți voi o pildă și la vite. Noi vă dăm să beți din ceea ce se află în burțile lor, între murdărie și sânge - un lapte curat, plăcut celor care-l beau.
(67) Iar din roadele curmalilor și ale viței de vie luați băutură îmbătătoare și venit bun[10]. Cu adevărat, în aceasta este un semn pentru un popor [de oameni] care pricep.
[10] Acest verset a fost revelat înainte de interzicerea băuturilor alcoolice. Se referă la faptul că în unele lucruri există atât avantaje cât și dezavantaje
(68) Și [iată ce] le-a revelat Domnul tău albinelor: „Faceți-vă case [stupi] în munți, în pomi și în ceea ce ei făuresc.
(69) Apoi mâncați din toate roadele[11] și urmați căile ușoare ale Domnului vostru.” Din burțile lor iese o băutură cu felurite culori, în care este leac pentru oameni. În aceasta este cu adevărat un semn pentru un popor [de oameni] care chibzuiesc.
[11] Substanțe delicioase găsite de albine
(70) Și Allah v-a creat pe voi și El vă face să muriți. Iar unii dintre voi vor ajunge până la cea mai decrepită vârstă [la bătrânețe], încât nu vor mai ști nimic, după ce au avut știință. Allah este ‘Alim [Atoateștiutor] [și] Qadir [Atotputernic].
(71) Allah i-a pus pe unii dintre voi înaintea altora în privința celor necesare viețuirii. Însă cei care au fost aleși nu dau din partea lor celor asupra cărora au deplină stăpânire [sclavi], pentru ca ei să fie egali întru aceasta. Oare tăgăduiesc ei Binefacerile lui Allah?
(72) Și Allah v-a făcut soții din voi înșivă și v-a dat El vouă de la femeile voastre fii și nepoți și v-a dat spre hrană din cele bune. Și iată cum cred ei în deșertăciune și nu cred în Binefacerea lui Allah.
(73) Și adoră ei, afară de Allah, ceea ce nu le poate aduce lor nicio hrană din Ceruri și de pe Pământ, căci sunt fără de putere.
(74) Nu-I faceți, așadar, semeni lui Allah, căci Allah Știe, în vreme ce voi nu știți.
(75) Allah dă ca exemplu: un sclav cumpărat, care nu are nicio putere și un altul pe care Noi l-am dăruit cu mijloace de trai bune, din care el face milostenie atât pe ascuns cât și pe față. Oare sunt ei egali? Laudă lui Allah! Dar cei mai mulți dintre ei nu știu.
(76) Și Allah dă ca exemplu doi bărbați: unul dintre ei este mut, nu este în stare de nimic și devine o povară pentru stăpânul său, căci oriunde l-ar trimite, el nu aduce nimic bun. Oare este el egal cu acela care poruncește dreptatea și care este pe drumul cel drept?
(77) Ale lui Allah sunt cele neștiute din Ceruri și de pe Pământ. Iar Porunca [privitoare la] Ceas este ca o clipire din ochi sau chiar și mai scurtă. Cu adevărat, Allah este cu Putere peste toate.
(78) Allah v-a scos pe voi din pântecele mamelor voastre, fără ca voi să aveți știre de ceva, și v-a dat vouă auzul și văzul și inimile, pentru ca voi să fiți mulțumitori.
(79) Oare nu văd ei păsările supuse din văzduhul Cerului, pe care nimeni nu le ține decât numai Allah? Întru aceasta sunt cu adevărat semne pentru un popor [de oameni] care cred.
(80) Și Allah v-a făcut casele voastre spre locuință și v-a făcut vouă din pieile vitelor case, care să vă fie ușoare în timpul plecării și în timpul așezării voastre, iar din lâna, din blana și din părul lor, [v-a făcut] veșminte și lucruri pentru un timp.
(81) Și Allah v-a făcut vouă umbră din ceea ce a creat și v-a dat vouă adăposturi în munți și v-a făcut vouă straie care să vă ferească de arșiță și cămăși [din zale] care să vă apere de asprimea voastră. Astfel El desăvârșește binefacerea Sa asupra voastră, poate că voi veți fi supuși Voinței Sale [în Islam].
(82) Iar de se vor întoarce ei, tu [o, Mohammed] nu ești dator decât cu propovăduirea limpede.
(83) Ei recunosc Binefacerea lui Allah și apoi o tăgăduiesc, iar cei mai mulți dintre ei sunt nerecunoscători.
(84) Și [spune despre] Ziua în care Vom ridica din fiecare comunitate un martor, nu li se va îngădui atunci celor care nu au crezut [să se dezvinovățească], nici nu vor fi ei iertați.
(85) Și când cei care au fost nelegiuiți vor vedea pedeapsa, iar ea nu le va fi ușurată și nici nu li se va mai da lor vreun răgaz.
(86) Și când cei care I-au făcut asociați [lui Allah] îi vor vedea pe semenii lor, vor spune: „O, Doamne! Aceștia sunt idolii noștri la care ne-am rugat în locul Tău!” Însă ei [idolii] le vor întoarce vorba, [spunând]: „Cu adevărat voi sunteți niște mincinoși.”
(87) În Ziua aceea Îi vor arăta ei supunere deplină lui Allah și îi va părăsi pe ei ceea ce au născocit.
(88) Iar celor care nu au crezut și au împiedicat de la calea lui Allah, le vom adăuga Noi pedeapsă peste pedeapsă, pentru stricăciunea ce au făcut-o [pe Pământ].
(89) Și [spune de] Ziua în care vom ridica din fiecare comunitate un martor împotriva lor, chiar dintre ei [Trimisul lor]. Noi te vom aduce pe tine martor împotriva acestora. Și Noi ți-am trimis ție Cartea ca tâlcuire pentru toate lucrurile, călăuză, îndurare și bună vestire pentru musulmani.
(90) Cu adevărat, Allah poruncește dreptatea, împlinirea faptei bune și dărnicia față de rude și El oprește de la desfrâu, fapta urâtă și nelegiuire. El vă îndeamnă pentru ca voi să vă aduceți aminte.
(91) Țineți-vă legământul față de Allah, după ce l-ați făcut și nu călcați jurămintele după ce le-ați întărit și după ce L-ați luat pe Allah drept chezaș pentru voi, căci Allah Știe ceea ce faceți,
(92) Nu fiți ca [femeia] aceea care destramă torsătura ei, după ce fusese fermă și bine răsucită, în firicele, luându-vă jurămintele voastre un mijloc de a vă înșela între voi, pentru ca o comunitate să devină mai puternică decât o altă comunitate[12]. Allah nu face decât să vă încerce prin aceasta, iar în Ziua Învierii vă va arăta vouă deslușit [Adevărul] asupra acelor lucruri pentru care voi v-ați certat.
[12] Nu jurați fals și nu încălcați un tratat sau contract doar pentru avantaje lumești
(93) Și dacă Allah ar fi Voit, v-ar fi făcut pe voi o singură comunitate, însă El lasă în rătăcire pe cine voiește El și călăuzește pe cine Voiește El[13]. Iar voi veți da socoteală neîndoielnic pentru ceea ce ați făcut.
[13] Conform Științei Sale cu privire la preferința fiecărui suflet
(94) Și nu luați jurămintele voastre drept mijloc pentru a vă înșela unii pe alții, astfel încât să alunece piciorul [vostru], după ce a fost bine întărit și să gustați voi răul [în această Viață] pentru că ați împiedicat de la Calea lui Allah, și să aveți parte de osândă cumplită [în Viața de Apoi]!
(95) Și nu vindeți legământul cu Allah pentru un preț de nimic, căci numai la Allah se află ceea ce e mai bun pentru voi, dacă voi știți!
(96) Ceea ce aveți voi se termină, pe când ceea ce se află la Allah va rămâne mereu. Iar Noi îi vom răsplăti pe cei care sunt statornici după [faptele] cele mai bune pe care le-au săvârșit.
(97) Pe cel ce face o faptă bună - bărbat sau femeie - și este credincios îl vom dărui Noi cu o viață bună. Și Noi îi vom răsplăti pe ei după [faptele] cele mai bune pe care le-au săvârșit.
(98) Atunci când reciți Coranul, caută [mai întâi] adăpost la Allah împotriva lui Șeitan cel alungat și afurisit.
(99) Cu adevărat, el nu are nicio putere asupra acelora care cred și care în Domnul lor se încred.
(100) El are stăpânire [și îi cârmuiește] doar pe aceia care îl iau drept ocrotitor și pe aceia care prin el [și pizmuirea lui] Îi fac asociați lui Allah.
(101) Când Noi înlocuim un Verset cu un alt Verset – și Allah Știe mai bine ceea ce pogoară! – ei spun: „Tu [Mohammed] ești numai un născocitor!” Însă cei mai mulți dintre ei nu știu.
(102) Spune: „L-a pogorât Duhul Sfânt [Îngerul Gavriil] de la Domnul tău întru adevăr ca să-i întărească pe cei care cred și să fie călăuză și bună vestire pentru musulmani!”.
(103) Noi Știm că ei zic: „Îl învață pe el [Coranul] un om.” Dar limba aceluia spre care ei arată este străină [nearabă], în vreme ce aceasta este o limbă arabă limpede.
(104) Cu adevărat, pe aceia care nu cred în Versetele lui Allah, Allah nu-i va călăuzi și ei vor avea parte de pedeapsă dureroasă.
(105) Ci plăsmuiesc minciună numai cei care nu cred în Versetele lui Allah și aceia sunt mincinoși.
(106) Cei care nu cred în Allah, după ce au crezut – în afară de cel care este silit [să nu creadă], dar inima lui este netulburată întru credință – asupra acelora care și-au deschis inima necredinței va veni mânie de la Allah și ei vor avea parte de chin cumplit.
(107) Aceasta pentru că ei au iubit viața lumească mai mult decât Viața de Apoi, iar Allah nu călăuzește poporul de necredincioși.
(108) Aceștia sunt cei cărora Allah le-a pecetluit inimile, auzul și văzul și aceștia sunt cei nepăsători.
(109) Fără îndoială că în Lumea de Apoi ei vor fi pierduți.
(110) Însă Domnul tău, cu cei care au pribegit după ce au fost ispitiți și apoi au luptat și au îndurat, cu aceia Domnul tău va fi după aceasta Ghafur [Iertător], Rahim [Îndurător].
(111) [Amintește-le de] Ziua când fiecare suflet va veni și se va apăra pe sine și fiecare suflet va fi pe deplin răsplătit pentru ceea ce a săvârșit, fără ca ei să fie nedreptățiți.
(112) Allah dă ca exemplu o cetate: ea a fost în siguranță și în liniște, venind spre ea cele de trebuință pentru viețuire din toate părțile cu prisosință; apoi ea s-a arătat nemulțumitoare față de binefacerile lui Allah și Allah a făcut-o să guste veșmântul foametei și spaimei, [ca pedeapsă] pentru ceea ce au săvârșit [locuitorii ei].
(113) Și a venit la ei un Trimis din mijlocul lor, însă ei l-au socotit mincinos și i-a lovit pe ei osânda pentru că ei au fost nelegiuiți.
(114) Atunci mâncați din ceea ce v-a hărăzit Allah, îngăduit și bun, și fiți mulțumitori pentru Binefacerea lui Allah, dacă Îl adorați pe El.
(115) El v-a oprit vouă doar mortăciunea[14], sângele, carnea de porc și ceea ce a fost dedicat altcuiva decât lui Allah. Însă cu cel care a fost constrâns [de necesitate] - fără să se lăcomească sau să poftească - Allah este Ghafur [Iertător], Rahim [Îndurător].
[14] Animalele care nu au fost sacrificate sau vânate doar pentru mâncare
(116) Și nu spuneți, luându-vă după limbile voastre care rostesc minciuni: „Acesta este îngăduit și acesta este oprit”, pentru a născoci minciună împotriva lui Allah. Cu adevărat, cei care născocesc minciuni împotriva lui Allah nu vor izbândi.
(117) Cu puțină bucurie [se vor desfăta], iar apoi de chin dureros vor avea ei parte
(118) Evreilor le-am oprit Noi ceea ce ți-am spus înainte[15]. Noi nu i-am nedreptățit, ci ei înșiși au fost nedrepți cu ei.
[15] A se vedea 6:146
(119) Apoi cu cei care au săvârșit rău întru neștiință, iar după aceea s-au căit și s-au îndreptat, Domnul tău este după aceasta Ghafur [Iertător], Rahim [Îndurător].
(120) Cu adevărat, Avraam a fost un călăuzitor [lider] supus lui Allah, dreptcredincios și nu a fost dintre cei care Îi fac asociați lui Allah.
(121) El a fost mulțumitor față de binefacerile Lui și El l-a ales și l-a călăuzit pe drum drept.
(122) Și i-am dăruit Noi bună parte în această lume, iar cu adevărat, în Lumea de Apoi el va fi printre cei drepți.
(123) Apoi ți-am revelat Noi [o, Mohammed]: „Urmează religia lui Avraam cel dreptcredincios, care nu a fost dintre cei care Îi fac asociați lui Allah.”
(124) Sabatul a fost orânduit doar pentru cei care nu s-au înțeles asupra lui, iar Domnul tău va judeca între ei în Ziua Învierii în privința celor asupra cărora au fost cu neînțelegere.
(125) Cheamă la calea Domnului tău cu înțelepciune și bună îndemnare și discută cu ei cum e mai frumos. Cu adevărat, Domnul tău este mai bine Ştiutor al acelora care s-au abătut de la calea Sa și El este mai bine Știutor al celor care sunt bine călăuziți.
(126) Dacă pedepsiți [un dușman, o credincioșilor], atunci pedepsiți cu ceea ce voi ați fost pedepsiți, iar dacă răbdați, e chiar mai bine pentru cei răbdători.
(127) Și rabdă [o, Mohammed], căci răbdarea ta nu vine decât [cu ajutorul] lui Allah! Și nu fi mâhnit pentru ei și nu fi îngrijorat de ceea ce uneltesc ei!
(128) Cu adevărat, Allah este cu aceia care sunt cu frică [de El] și cu aceia care sunt făcători de bine.