(1) Ha', Mim[1].
[1] A se vedea 2:1
(2) Pe Cartea cea limpede!
(3) Cu adevărat, Noi l-am făcut un Coran arab, pentru ca voi să pricepeți.
(4) Și cu adevărat, el este la Noi, în Mama Cărții[2], înălțat și plin de înțelepciune.
[2] Tabla bine Păstrată (al-Lauh al-Mahfuth)
(5) Ar trebui să îndepărtăm Noi Îndemnarea de la voi, pentru că voi sunteți un popor de păcătoși?!
(6) Și câți Profeți le-am trimis Noi popoarelor celor dintâi!
(7) Însă nu a venit niciun Profet la ei fără să-l ia în derâdere!
(8) Și i-am nimicit Noi [pe alții] mai puternici decât ei[3] și a umblat exemplul înaintașilor dintâi!
[3] Necredincioșii din Qurayș care nu l-au acceptat pe profetul Mohammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)
(9) Și dacă-i întrebi pe ei „Cine a făcut Cerurile și Pământul?”, ei răspund cu siguranță: „Le-a făcut Al-'Aziz [Cel Puternic] [și] Al-'Alim [Atoateștiutor]!”
(10) [El este] Cel care v-a făcut vouă Pământul ca un pat și v-a făcut vouă pe el cărări pentru ca voi să fiți călăuziți.
(11) Și El este Cel care face să pogoare apa din Cer, cu măsura cuvenită, și cu ea am dat Noi viață unui ținut mort. Astfel veți fi și voi scoși [din morminte].
(12) Și El este Cel care a creat toate soiurile și v-a făcut vouă corăbiile și dobitoacele pe care le călăriți,
(13) Ca să vă așezați pe spinările lor și apoi să pomeniți Îndurarea Domnului vostru, când ședeți pe ele, spunând: „Slavă Celui care ni le-a supus nouă pe acestea pe care noi nu am fi putut să le stăpânim!
(14) Și, cu adevărat, noi la Domnul nostru ne vom întoarce.”
(15) Și ei I-au atribuit Lui dintre robii Săi asociați. Cu adevărat, omul este nemulțumitor.[4]
[4] Susținând că El are un fiu sau o fiică așa cum se spune că un copil este o parte din părinții lui. Acest concept este complet incompatibil cu Unicitatea lui Allah.
(16) Sau Și-a luat El copile din cele pe care le-a creat și v-a dat numai vouă băieți?
(17) Și când i se vestește unuia dintre ei [nașterea unei copile], ceea ce el a hotărât pentru Ar-Rahman [Cel Milostiv], atunci fața sa devine întunecată și el este plin de mânie.
(18) O ființă care este crescută în podoabe [femeie] și care într-o ceartă nu este în stare să se apere, cu dovadă limpede.
(19) Și-i fac pe Îngeri, care sunt robii lui Ar-Rahman [Celui Milostiv], copile! Au fost ei martori la facerea lor? Mărturisirea lor se va scrie și vor fi ei întrebați.
(20) Și ei spun: „Dacă ar fi voit Cel Milostiv [Ar-Rahman], noi nu i-am fi adorat pe ei!” Însă ei nu au nicio știință despre aceasta, ci numai născocesc.
(21) Sau le-am dăruit Noi o Scriptură mai înainte de el [Coran] și ei se țin strâns de ea?
(22) Ba ei spun: „Noi i-am găsit pe părinții noștri într-o credință și noi ne călăuzim după urmele lor”.
(23) Tot astfel nu am trimis Noi în nicio cetate un prevenitor mai înainte de tine, fără ca [mai marii lor și] cei înstăriți dintre ei să nu spună: „Noi i-am găsit pe părinții noștri într-o religie și noi ne călăuzim după urmele lor!”
(24) A spus [Trimisul]: „Chiar dacă eu v-aș aduce vouă o călăuzire mai bună decât aceea în care i-ați găsit pe părinții voștri?” I-au răspuns: „Noi nu credem în cele cu care ai fost trimis!”
(25) Și Noi Ne-am răzbunat pe ei și privește care a fost sfârșitul acelora care au tăgăduit!
(26) Și [spune, o, Mohammed,] când a spus Avraam tatălui său și poporului său: „Eu mă dezic de cei la care vă închinați voi,
(27) În afară de Cel care m-a făcut pe mine și Care mă va călăuzi cu siguranță!”
(28) Și el [Avraam] a făcut-o[5] un cuvânt care să rămână pentru urmașii săi. Poate că ei se vor întoarce [și se vor căii].
[5] Mărturisirea lui că nimeni nu are dreptul să fie adorat în afară de Allah
(29) Dar nu, Eu le-am dăruit acestora [celor din Mecca] și părinților lor[6] bucurie, până ce a venit la ei Adevărul și un Trimis[7] care să facă lucrurile deslușite.
[6] Descendenții lui Avraam
[7] Profetul Mohammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)
(30) Și când a venit Adevărul la ei, au spus: „Aceasta este vrăjitorie și noi nu credem în ea!”
(31) Și au spus: „De ce nu a fost trimis acest Coran unui om de vază din cele două cetăți[8]?”
[8] Făcându-se referire la Mecca și Taif
(32) Oare ei împart Îndurarea Domnului tău? Noi le-am împărțit lor cele spre trebuință în viața din această lume și i-am ridicat pe ei unii deasupra altora, în trepte, pentru ca unii dintre ei să fie folositori altora la lucru. Iar Îndurarea Domnului tău [Paradisul] este mai bună [o, Mohammed,] decât ceea ce adună ei.
(33) Și de n-ar fi oamenii o singură comunitate [de necredincioși][9], am fi făcut Noi pentru casele celor care-L tăgăduiesc pe Ar-Rahman [Cel Milostiv] acoperișuri și scări de argint, pe care ei să urce,
[9] Care a crezut că generozitatea lui Allah față de ei era un semn al aprobării Sale sau care s-ar grăbi către necredință pentru a obține avere
(34) Și uși [de argint] pentru casele lor și divanuri pe care să stea rezemați,
(35) Și podoabe de aur. Dar toate acestea nu sunt decât bucurie trecătoare din viața din această lume, în vreme ce Viața de Apoi se află la Domnul tău, [numai] pentru cei cu frică.
(36) Cât despre acela care se întoarce de la Îndemnarea lui Ar-Rahman [Cel Milostiv], aceluia îi vom orândui Noi un șeitan care-i va fi tovarăș nedespărțit.
(37) Și, cu adevărat, ei [diavolii] îi vor abate pe ei de la drum, în vreme ce ei vor socoti că sunt bine călăuziți.
(38) Până când, atunci când va veni el la Noi [pentru judecată], îi va spune tovarășului său: „[Vai!] De ar fi între mine și tine distanța dintre cele două răsărituri! Ce rău tovarăș ai fost!.”
(39) Și nu vă va fi vouă de niciun folos în Ziua aceea - de vreme ce voi ați fost nelegiuiți - că veți fi voi împreună la pedeapsă!
(40) Și oare tu [Mohammed] poți să-i faci să audă pe cei surzi și-i poți călăuzi pe cei orbi și pe cel care se află în rătăcire învederată?
(41) Fie că Noi te vom lua pe tine [la moarte sau nu], cu adevărat Noi ne vom răzbuna pe ei,
(42) Fie că îți vom arăta ție ceea ce le-am făgăduit lor, căci Noi avem Putere asupra lor [și îi vom pedepsi așa cum am promis].
(43) Tu ține-te cu putere de ceea ce ți-a fost revelat, căci tu ești pe drum drept.
(44) Și, cu adevărat, el [Coranul] este doară îndemnare pentru tine și pentru poporul tău și voi veți fi întrebați.
(45) Întreabă-i pe Trimișii Noștri, pe care i-am trimis înainte de tine: Oare am făcut Noi alte divinități, afară de Ar-Rahman [Cel Milostiv], ca să fie adorate!
(46) Și l-am trimis Noi pe Moise cu semnele Noastre la Faraon și la dregătorii săi și a spus el: „Cu adevărat, eu sunt Trimisul Stăpânului lumilor!”
(47) Dar când le-a arătat lor semnele Noastre, ei au râs de ele.
(48) Și nu le-am arătat Noi niciun semn care să nu fi fost și mai mare decât sora lui. Și i-am apucat Noi cu chinul, poate că ei se vor întoarce [la Noi].
(49) Și ei i-au spus [lui Moise]: „O, vrăjitorule! [acesta fiind un titlu de onoare în acea vreme] Roagă-te pentru noi Domnului tău, pentru legământul ce l-a făcut cu tine și noi vom urma calea cea dreaptă!”
(50) Și când Noi am îndepărtat chinul de la ei, atunci iată-i pe ei cum și-au încălcat făgăduința.
(51) Și Faraon a strigat către poporul său, spunând: „O, popor al meu! Oare nu sunt ale mele împărăția Egiptului și aceste pâraie care curg la picioarele mele? Oare voi nu vedeți?
(52) Oare nu sunt eu mai bun decât acesta [Moise] care este umilit și abia de poate grăi? [Faraon astfel mințind oamenii că Moise ar mai avea defectul în vorbire pe care l-a avut înainte, însă Allah l-a vindecat]
(53) De ce nu i se aruncă lui brățări de aur sau de ce nu vin cu el Îngerii pentru a-l însoți?”
(54) Și astfel i-a amăgit el pe [oamenii din] poporul său și ei s-au supus, fiindcă ei erau un popor de nelegiuiți.
(55) Și când Ne-au supărat pe Noi, Ne-am răzbunat Noi pe ei și i-am înecat pe toți.
(56) Și i-am făcut Noi [printre cei] trecuți și exemplu pentru cei de după ei.
(57) Și când a fost dat fiul Mariei ca exemplu [ca fiind adorat împreună cu Allah], iată poporul tău strigând,
(58) Și au spus: „Oare zeii noștri sunt mai buni sau el [fiul Mariei]?” Și nu ți l-au dat ție ca exemplu, decât pentru ceartă. Ba ei sunt un popor [de oameni] gâlcevitori.
(59) El [Iisus] nu este decât un rob, asupra căruia Noi ne-am revărsat Harul Nostru și din care am făcut o pildă pentru Fiii lui Israel.
(60) Și de am fi voit Noi, am fi făcut în locul vostru Îngeri care să vă urmeze pe Pământ.
(61) Și, cu adevărat, el [Iisus] va fi un semn pentru Ceas; deci nu vă îndoiți în privința lui și urmați-mă pe Mine[10], căci aceasta este o cale dreaptă!
[10] Urmați poruncile lui Allah
(62) Și să nu vă abată pe voi Șeitan. Cu adevărat, el vă este dușman învederat!
(63) Și când a venit Iisus cu semnele limpezi, el a spus: „Am venit la voi cu înțelepciunea, pentru a vă limpezi vouă unele [din lucrurile] în care voi sunteți deosebiți. Fiți cu frică de Allah și dați-mi ascultare!
(64) Cu adevărat, Allah este Stăpânul meu și este Stăpânul vostru, așadar adorați-L pe El! Aceasta este calea cea dreaptă!”
(65) Dar sectele s-au certat între ele. Și vai acelora care au fost nedrepți pentru chinul unei Zile dureroase!
(66) Oare așteaptă ei altceva decât să vină asupra lor Ceasul, deodată, fără ca ei să-și dea seama?
(67) Prietenii apropiați își vor fi în Ziua aceea dușmani unii altora, în afară de cei cu frică.
(68) [Cărora Allah le va spune] „O, robii Mei! Fiți fără teamă în Ziua aceasta și nu vă întristați,
(69) [Voi] cei care credeți în Versetele Noastre și sunteți musulmani!
(70) Intrați în Paradis, voi și cei ca voi[11], și vă veți bucura!”
[11] Un alt înțeles este „soțiile voastre”, cele dreptcredincioase dintre ele
(71) Se va trece printre ei cu tipsii de aur și cupe; în el se va afla tot ceea ce poftesc sufletele și place ochilor. „Și în veci veți rămâne voi în el,
(72) Căci acela este Paradisul ce vi s-a dat ca moștenire pentru ceea ce ați împlinit,
(73) Și în el veți avea multe roade[12] din care veți mânca”.
[12] Tot ce este delicios
(74) Iar nelegiuiții vor petrece în veci în chinurile Iadului,
(75) Care nu se vor potoli pentru ei și vor fi fără de nădejde în ele.
(76) Și Noi nu i-am nedreptățit pe ei, ci s-au nedreptățit ei înșiși.
(77) Și ei vor striga: „O, Malik[13]! Să ne sfârșească Domnul tău!” Iar el le va răspunde: „Cu adevărat, voi veți rămâne astfel [veșnic]!"
[13] Paznicul Iadului
(78) Noi am venit la voi cu Adevărul, însă cei mai mulți dintre voi urăsc Adevărul!
(79) Au luat ei vreo hotărâre[14]? Vom hotărî și Noi!
[14] O conspirație împotriva profetului Mohammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Se face referire la necredincioșii din Mecca
(80) Sau cred ei că Noi nu auzim taina lor și discuția lor în șoaptă? Ba da! Iar trimișii Noștri [Îngerii] sunt cu ei și scriu.
(81) Spune [o, Mohammed]: „Dacă ar avea Ar-Rahman [Cel Milostiv] un fiu, eu aș fi primul dintre adoratorii lui!”
(82) Mărire Stăpânului Cerurilor și Pământului, Stăpânul Tronului! El este mai Presus de ceea ce ei vorbesc [despre El]!
(83) Lasă-i pe ei să se afunde și să se joace, până ce se vor întâlni cu Ziua lor, care le-a fost făgăduită.
(84) El este Cel care este Domn în Cer și care este Domn pe Pământ; El este Al-Hakim [Cel Înțelept] [și] Al-'Alim [Atoateștiutor]!
(85) Binecuvântat este Cel a Căruia este Împărăția Cerurilor și a Pământului și a celor dintre ele. La El este Știința despre Ceas și la El vă veți întoarce.
(86) Și cei pe care îi cheamă în afară de El nu au putere ca să mijlocească[15], ci numai cei care fac mărturie despre Adevăr și care știu.
[15] Puterea mijlocirii este dată de către Allah doar cui Dorește El
(87) Și dacă îi întrebi[16] cine i-a creat pe ei, vor răspunde: „Allah!” Atunci cum de se întorc ei?
[16] Pe cei care Îi fac asociați lui Allah
(88) Și [Allah Cunoaște] vorba lui [a Profetului spunând]: „Doamne, aceștia sunt un popor [de oameni] care nu cred!”
(89) Deci, îndepărtează-te de ei și spune: „Pace!”[17], căci ei vor afla [în curând].
[17] Însemnând „Nu vă voi face rău”. Aceasta a fost înainte ca lupta să le fie permisă