(1) Cei care nu au crezut dintre oamenii Cărții, ca și idolatrii, nu au încetat să nu creadă[1] până nu le-a venit lor Dovada cea limpede:
[1] În credințele lor greșite și superstiții
(2) Un Trimis din partea lui Allah, care să le citească foi curățite[2],
[2] Ce nu conțin falsitate
(3) În care sunt scripturi cu judecată dreaptă.
(4) Și nu s-au despărțit cei cărora le-a fost dată Cartea, decât după ce le-a venit lor dovada cea limpede.
(5) Și nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, cu credință curată și statornică în religia Lui, să împlinească Rugăciunea [As-Salat] și să achite Dania [Az-Zakat]. Și aceasta este credința [comunității] celei drepte.
(6) Cu adevărat, cei care nu cred dintre oamenii Cărții, ca și idolatrii, în veci vor petrece în focul Iadului. Aceștia sunt cei mai răi dintre toate făpturile.
(7) Cu adevărat, cei care cred și împlinesc fapte bune, sunt cei mai buni dintre toate făpturile.
(8) Răsplata lor de la Domnul lor sunt Grădinile Edenului, pe sub care curg pâraie, și în ele vor petrece veșnic, căci Allah este mulțumit de ei, iar ei sunt mulțumiți de El. Aceasta va fi pentru cel care se teme de Domnul său.