(1) Ei te întreabă [o, Mohammed] despre prăzi [din război]. Spune: „Prăzile sunt ale lui Allah și ale Trimisului.”[1] Așadar fiți cu frică de Allah, fiți cu pace între voi și fiți cu supunere față de Allah și față de Trimisul Său, dacă sunteți credincioși.
[1] Decizia cu privire la prăzi îi aparține lui Allah și profetului Mohammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)
(2) Credincioșii sunt doar cei ale căror inimi se cutremură când se pomenește [Numele lui] Allah și a căror credință sporește când li se citesc Versetele Lui și se încred în Domnul Lor -
(3) Cei care împlinesc Rugăciunea [As-Salat] și dau milostenie [pe calea lui Allah] din cele cu care Noi i-am înzestrat.
(4) Aceștia sunt cu adevărat credincioși și ei au trepte la Domnul lor, precum și iertare și câștig din belșug.
(5) [Este][2] la fel, când Domnul tău te-a scos din casa ta [pentru Bătălia de la Badr] în numele Adevărului, cu toate că o parte dintre dreptcredincioși nu erau doritori,
[2] Făcând referire la o dispută ce a avut loc între musulmani cu privire la distribuția prăzilor de război
(6) Certându-se cu tine în legătură cu Adevărul, după ce el devenise limpede, ca și când ar fi fost duși la moarte și chiar ar fi văzut-o.
(7) [Aduceți-vă aminte credincioșilor] atunci când Allah v-a făgăduit vouă că una din cele două cete[3] va fi a voastră! Și ați fi vrut voi să fie a voastră cea care nu avea arme[4], însă Allah a voit să întărească Adevărul cu Vorbele Sale și să-i nimicească pe necredincioși până la ultimul,
[3] Fie caravana tribului Quraiș sau armata lor
[4] Caravana, pentru a lua prăzile fără luptă
(8) Pentru a face să dovedească Adevărul și să înlăture neadevărul, cu toate că nelegiuiții se împotriveau.
(9) [Aduceți-vă aminte] când voi cereați ajutor Domnului vostru și El v-a răspuns: „Cu adevărat, Eu vă voi ajuta cu o mie de Îngeri, rânduiți unul după altul.”
(10) Și Allah nu l-a făcut decât pentru a fi bună vestire, pentru ca inimile voastre să-și găsească liniștea cu ea. Și nu este victorie decât numai de la Allah. Într-adevăr Allah este ‘Aziz [Puternic] [și] Hakim [Înțelept].
(11) [Aduceți-vă aminte] când El v-a învăluit pe voi cu un somn, ca o pavăză din partea Sa, și a pogorât asupra voastră din Cer apă, ca să vă purifice pe voi cu ea și să îndepărteze de la voi murdăria lui Șeitan și să vă întărească inimile și să vă statornicească picioarele cu ea.
(12) [Aduceți-vă aminte] când Domnul tău le-a revelat Îngerilor: „Eu sunt cu voi! Întăriți-i, așadar, pe cei care cred. Eu voi arunca spaimă în inimile celor care nu cred. Loviți-i, deci, peste gâturi și loviți-i peste toate vârfurile degetelor.”[5]
[5] Cu care prind și manevrează armele lor. De asemenea este interpretat drept „toate extremitățile”, și anume mâinile și picioarele lor.
(13) Aceasta pentru că ei s-au împotrivit lui Allah și Trimisului Său. Iar cu cei care se împotrivesc lui Allah și Trimisului Său, Allah este aspru la pedeapsă.
(14) „Aceasta este [soarta voastră], așadar gustați-o!” Și necredincioșii vor avea parte de chinul Focului.
(15) O, voi cei care credeți! Dacă vă întâlniți cu cei care nu cred și ei înaintează [la luptă], nu le întoarceți spatele, [fugind].
(16) Iar asupra celor care în ziua aceea le vor întoarce spatele [fugind] - în afară de cei care fac un ocoliș pentru luptă sau de cei care se îndreaptă spre o altă ceată - se va abate mânia lui Allah, iar sălașul lor va fi Iadul - Și ce cumplită soartă [vor avea ei]!
(17) Și nu voi i-ați omorât, ci Allah i-a omorât. Și când ai aruncat [un pumn de țărână], nu tu l-ai aruncat, ci Allah l-a aruncat[6] ca să-i încerce pe dreptcredincioși cu un test frumos[7]. Allah este Sami' [Cel care Aude Totul] [și] 'Alim [Atoateștiutor].
[6] Atunci când Profetul (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a aruncat o mână de praf în fețele necredincioșilor, Allah a făcut ca ochii și nasul fiecărui soldat să fie umplut de praf, împiedicându-i să avanseze.
[7] Ca să aprecieze favoarea lui Allah asupra lor
(18) Aceasta pentru ca Allah să slăbească viclenia necredincioșilor.
(19) Dacă voi [necredincioșilor] veți cere biruința [lui Allah], v-a și venit biruința [Lui]. Și dacă veți înceta, e mai bine pentru voi. Însă dacă vă veți întoarce [la război], ne vom întoarce și Noi și nu vă va fi de folos oastea voastră întru nimic, chiar de va fi [și mai] numeroasă, căci Allah este cu dreptcredincioșii.
(20) O, voi cei care credeți, fiți cu supunere față de Allah și de Trimisul Său și nu vă întoarceți de la El, când auziți [Poruncile Sale].
(21) Și nu fiți ca cei care au spus „Am auzit”, dar ei nu au auzit.
(22) Cu adevărat, cele mai rele viețuitoare pentru Allah sunt surzii și muții care nu își folosesc judecata [necredincioșii].
(23) Dacă Allah ar ști ceva bun la ei, i-ar face să audă. Dar chiar de i-ar lăsa să audă, ei ar întoarce spatele [în continuare], îndepărtându-se.
(24) O, voi cei care credeți, răspundeți-I lui Allah și Trimisului [Său], dacă vă cheamă la ceea ce vă dă viață. Și să știți că Allah se interpune între om și inima sa și că voi la El vă veți aduna.
(25) Și feriți-vă de o încercare[8] care nu-i va atinge doar pe cei care sunt nelegiuiți dintre voi. Și să știți că Allah este aspru la pedeapsă!
[8] O nenorocire sau pedeapsă în timpul acestei vieți. Atunci când corupția se răspândește, consecințele ei vor afecta pe toți oamenii.
(26) Și aduceți-vă aminte când voi erați puțini la număr, slabi și oprimați pe pământ și vă temeați să nu vă răpună oamenii, însă El v-a dat adăpost și v-a sprijinit cu Victoria Lui și v-a îndestulat cu Bunătăți, pentru ca voi să fiți mulțumitori.
(27) O, voi cei care credeți, nu-L trădați pe Allah și pe Trimis, nici nu vicleniți asupra celor ce v-au fost încredințate, cu bună știință [a consecințelor]
(28) Și să știți că bunurile voastre și copiii voștri nu sunt decât o încercare și că la Allah se află răsplată mare.
(29) O, voi cei care credeți, dacă sunteți cu frică de Allah, atunci El vă va da vouă un Îndreptar[9] și vă va șterge vouă faptele rele și vă va ierta, căci Allah este Dătător de Har nemărginit.
[9] Prin care să judecați între adevăr și minciună
(30) Și [adu-ți aminte, o, Mohammed,] când necredincioșii au plănuit [un rău] împotriva ta, ca să te întemnițeze ori să te omoare, ori să te alunge [din Mecca]. Au plănuit ei, însă și Allah a Plănuit [împotriva lor], căci Allah este Cel mai Bun dintre cei care plănuiesc.
(31) Și când li se recită lor Versetele Noastre, ei spun: „Noi am auzit. Iar de am voi noi, am putea spune asemenea acestora, căci ele nu sunt alta decât legende ale popoarelor vechi.”
(32) Și [adu-ți aminte] când au spus: „Doamne, dacă acesta este Adevăr de la Tine, atunci fă să plouă asupra noastră pietre din Cer ori adu peste noi pedeapsă dureroasă.”
(33) Dar Allah nu a Voit să-i pedepsească, atunci când te aflai și tu [o, Mohammed,] printre ei și nu a Voit Allah să îi pedepsească în timp ce ei cereau iertare.
(34) De ce să nu-i pedepsească Allah, de vreme ce ei împiedică [pe dreptcredincioși] de la Moscheea al-Haram, cu toate că nu erau păzitorii ei. Păzitorii ei [adevărați] sunt doar cei dreptcredincioși, însă cei mai mulți dintre ei nu știu.
(35) Și rugăciunea lor în Casa [Ka'bah] nu era alta decât numai șuierat și plesnit din palme. Deci gustați din chin, pentru că nu ați crezut.
(36) Cu adevărat, cei care nu cred, cheltuiesc averea lor pentru a împiedica [oamenii] de la calea lui Allah. O vor cheltui ei, dar aceasta le va aduce lor mâhnire, iar apoi vor fi înfrânți. Și aceia care nu cred, vor fi adunați în Iad.
(37) [Este astfel] pentru ca Allah să-l deosebească pe cel rău de cel bun și să-i pună pe cei răi unul peste altul, să-i îngrămădească pe toți și să-i arunce în Iad. Aceștia sunt cei pierduți.
(38) Spune-le celor care nu cred că, dacă se vor opri, li se va ierta ceea ce a trecut, dar dacă se vor întoarce ei, [atunci vor fi pedepsiți], după pilda celor de dinainte[10].
[10] Aceasta este o avertizare că pedeapsa este întotdeauna rezultatul rebeliunii împotriva lui Allah și a mesagerilor Săi.
(39) Și luptați împotriva lor până ce nu va mai fi ispită[11] și până ce religia va fi în întregime pentru Allah[12]. Iar de se vor opri, Allah este Basir [Cel care Vede Bine] ceea ce fac ei.
[11] Persecuție. A se vedea 2:193.
[12] Până când religia politeistă nu va mai fi predominantă
(40) Iar dacă vă vor respinge, atunci să știți că Allah este Ocrotitorul vostru. Și ce minunat Ocrotitor și ce minunat Sprijinitor [este El]!
(41) Și să știți că a cincea parte din ceea ce ați luat drept pradă este pentru Allah, Trimisul[13] [Său] și familia apropiată[14], orfani, sărmani și călătorul [nevoiaș][15], dacă voi credeți în Allah și în ceea ce Noi am pogorât asupra Robului Nostru[16] în ziua deosebirii [Al-Furqan]: ziua în care s-au întâlnit cele două tabere [la Badr]. Și Allah este cu Putere peste toate.
[13] Să fie cheltuite pentru cauza lui Allah
[14] Triburile lui Banu Hașim și Banu Muttalib, care nu erau eligibile pentru zakat
[15] Ultimele patru cincimi (0,8%) sunt împărțite între ostași
[16] Profetul Mohammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)
(42) [Aduceți-vă aminte] când voi erați pe malul apropiat, iar ei [dușmanii] pe malul îndepărtat [al văii], iar caravana se afla mai jos decât voi. Dacă voi v-ați fi dat întâlnire, nu ați fi fost atât de înțeleși asupra timpului întâlnirii. Însă Allah a Voit să împlinească un lucru ce trebuia împlinit, pentru ca să piară [prin necredință] cei care au pierit având dovadă, și să rămână în viață cei care au rămas în viață având dovadă. Și Allah este, neîndoielnic, Sami' [Cel care Aude Totul] [și] 'Alim [Bineștiutor].
(43) [Adu-ți aminte, o, Mohammed] cum Allah ți i-a arătat în visul tău [ca fiind] puțini. Iar dacă ți i-ar fi arătat mulți, voi [credincioșilor] v-ați fi temut și ați fi avut păreri diferite [dacă să lupte sau nu] asupra acestui lucru. Dar Allah v-a păzit [de aceasta]. El este Bineștiutor al celor dinăuntrul piepturilor.
(44) Și [aduceți-vă aminte] cum El vi i-a arătat vouă puțini în ochii voștri, când v-ați întâlnit, după cum v-a făcut [să păreți] puțini și pe voi în ochii lor, pentru ca Allah să împlinească un lucru ce trebuia împlinit. Și la Allah se întorc [toate] lucrurile.
(45) O, voi cei care credeți, când întâlniți o armată [de dușmani], fiți statornici și pomeniți-L pe Allah mult, pentru ca voi să izbândiți.
(46) Și ascultați-L pe Allah și pe Trimisul Său și nu vă certați, ca să nu pierdeți și să nu piară forța voastră. Și fiți răbdători, căci Allah este cu cei răbdători!
(47) Și nu fiți ca cei care au ieșit din casele lor mândri, de ochii lumii, pentru ca să [îi] abată de la Calea lui Allah, căci Allah este Muhit [Cel care Cuprinde] [cu Știința Sa] ceea ce fac ei.
(48) Și [aduceți-vă aminte] când Șeitan le-a înfrumusețat faptele lor, spunând: „Nimeni nu vă poate învinge astăzi dintre oameni, căci eu sunt aliat cu voi.” Dar când cele două oștiri s-au văzut una pe cealaltă, atunci s-a întors el pe călcâie și a zis: „Cu adevărat, eu nu am nicio legătură cu voi. Cu adevărat, eu văd ceea ce voi nu vedeți; cu adevărat, eu mă tem de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă.”
(49) [Și aduceți-vă aminte] când ipocriții și cei care au boală [aroganță și necredință] în inimi au spus: „Pe aceștia [musulmanii] i-a amăgit religia lor.” Însă cei ce se încred în Allah [vor fi victorioși, căci] Allah este 'Aziz [Puternic] [și] Hakim [Înțelept].
(50) Și dacă numai ai vedea cum Îngerii iau sufletele celor care nu cred. Îi lovesc peste fețe și peste spate, [spunând]: „Gustați din chinul Focului.
(51) Aceasta pentru ceea ce au săvârșit mâinile voastre, căci Allah doară nu este nedrept cu robii Săi.”
(52) [Ei sunt] asemenea poporului lui Faraon și celor de dinaintea lor, care nu au crezut în semnele lui Allah și pe care Allah i-a pedepsit pentru păcatele lor. Allah este Qauiyy [Puternic] [și] aspru la pedeapsă.
(53) Aceasta pentru că Allah nu schimbă Îndurarea pe care a revărsat-o asupra unui popor, decât dacă ei schimbă ceea ce este în sufletele lor. Allah este Sami' [Cel care Aude Totul] [și] 'Alim [Atoateștiutor]!
(54) [Ei sunt] asemenea neamului lui Faraon și celor de dinaintea lor, care au socotit drept mincinoase semnele Domnului lor și pe care i-am nimicit pentru păcatele lor și am înecat Noi neamul lui Faraon, căci toți erau nelegiuiți.
(55) Cu adevărat, cele mai rele vietăți pentru Allah sunt aceia care nu au crezut și care nu cred [și nici nu vor crede vreodată],
(56) Cei cu care ai făcut legământ, dar ei au încălcat de fiecare dată legământul lor și ei nu au frică.
(57) Așadar dacă tu [o, Mohammed], îi vei domina în război, alungă-i [speriindu-i] prin ei pe cei care vin în urma lor. Poate că ei își vor aduce aminte.[17]
[17] Omoară-i și fă din ei un exemplu pentru a-i descuraja pe cei care îi urmează
(58) Iar dacă tu vreodată [ai motive să] te temi de trădare din partea unui popor, rupe înțelegerea cu ei, întocmai așa.[18] Cu adevărat, Allah nu-i iubește pe trădători.
[18] Atunci când vezi semne de trădare de la cei cu care ai încheiat un legământ, anunță-le anularea lui pentru ca ei să știe exact unde se află
(59) Și să nu-și închipuie niciodată cei care nu cred că ei au scăpat. Cu adevărat, ei nu vor putea niciodată să Ne împiedice.
(60) Deci pregătiți [pentru luptă] împotriva lor tot ceea ce puteți din forță și din cai înșeuați[19], cu care să-i înspăimântați pe dușmanul lui Allah și pe dușmanul vostru și pe alții decât aceștia, pe care voi nu-i știți, dar pe care Allah îi știe. Și tot ceea ce voi cheltuiți pe calea lui Allah vă va fi dat înapoi pe deplin și nu veți fi nedreptățiți.
[19] Sau echipament ce are același scop
(61) Iar dacă ei vor înclina către împăcare, înclină și tu către ea. Și încrede-te în Allah, căci El este Sami' [Cel care Aude Totul] [și] 'Alim [Atoateștiutor].
(62) Însă dacă ei vor voi să te înșele, atunci Allah îți va fi de ajuns. El este Cel care te-a susținut cu ajutorul Său și cu dreptcredincioșii.
(63) Și care a unit inimile lor. Dacă ai fi cheltuit tot ceea ce se află pe pământ, tu tot nu ai fi unit inimile lor, însă Allah i-a unit, căci El este 'Aziz [Puternic] [și] Hakim [Înțelept].
(64) O, Profetule, îți este de ajuns Allah [ca Sprijinitor, ție] și dreptcredincioșilor care te urmează!
(65) O, Profetule, îndeamnă-i pe dreptcredincioși la luptă. Dacă douăzeci dintre voi sunt statornici, vor învinge ei două sute, iar dacă sunt între voi o sută, vor învinge ei o mie dintre cei care nu cred, căci aceștia sunt un neam care nu pricep.
(66) Acum, Allah v-a ușurat vouă [greutatea], căci El Știe că în voi este slăbiciune. Dar dacă printre voi sunt o sută statornici, ei vor înfrânge două sute, iar dacă printre voi sunt o mie, ei vor înfrânge două mii, cu Voia lui Allah, căci Allah este cu cei statornici.
(67) Un Profet nu ar trebui să ia prizonieri [de război] până când nu a fost cu greutate pe pământ, nimicind [pe dușmanii lui Allah, luptând împotriva lor, învingându-i și punând spaimă în inimile lor, pentru a nu se mai ridica împotriva sa]. Voi [unii musulmani] voiți bunurile acestei lumi, în vreme ce Allah Voiește [pentru voi] Lumea de Apoi, iar Allah este 'Aziz [Puternic] [și] Hakim [Înțelept].
(68) De n-ar fi venit mai înainte hotărâre[20] de la Allah, v-ar fi lovit pe voi mare osândă pentru ceea ce ați luat.
[20] Sunt date trei interpretări pentru cuvântul „hotărâre”: cea prin care companionii de la Badr au fost iertați, cea prin care greșelile neintenționate făcute de credincioși nu sunt pedepsite și cea care a făcut prăzile de război permise.
(69) Deci mâncați voi din cele ce le-ați luat ca pradă de război, [ca fiind] permise și bune, și fiți cu frică de Allah. Cu adevărat, Allah este Ghafur [Iertător], Rahim [Îndurător].
(70) O, Profetule, spune-le celor prinși în mâinile voastre: „Dacă Allah Știe că în inimile voastre se află ceva bun, El vă va Dărui [ceva încă] și mai bun decât ceea ce vi s-a luat și vă va Ierta, căci Allah este Ghafur [Iertător], Rahim [Îndurător].”
(71) Dar dacă ei voiesc să te trădeze, atunci ei L-au trădat deja pe Allah mai înainte și El v-a dat putere asupra lor, căci Allah este 'Alim [Atoateștiutor] [și] Hakim [Înțelept].
(72) Cu adevărat, cei care au crezut și au emigrat și au luptat pe calea lui Allah cu averile și cu viețile lor, precum și cei care au dat adăpost și au dat ajutor - își sunt aliați unii altora. Dar cei care au crezut, dar n-au emigrat - voi nu îi veți ajuta până ce nu vor emigra și ei. Iar dacă vă vor cere ajutor, în sprijinul religiei, atunci trebuie să îi ajutați, dar nu împotriva unui neam care are un legământ cu voi, căci Allah este Basir [Cel care Vede] ceea ce faceți voi.
(73) Cei care nu cred, își sunt aliați unul celuilalt. Dacă voi nu veți face astfel [să îi luați pe dreptcredincioși drept aliați], va fi fitnah [necredință și asuprire] pe pământ și mare stricăciune.
(74) Dar cei care au crezut și au emigrat și au luptat pe calea lui Allah și cei care au dat adăpost și au dat ajutor - sunt cu adevărat credincioși și ei vor avea parte de iertare și de răsplată îmbelșugată.
(75) Însă aceia care au crezut mai apoi [după emigrarea inițială] și au emigrat [din ținuturile necredinței] luptând alături de voi - sunt de-ai voștri. Iar cei care sunt legați prin rudenie au întâietate unii față de alții [la moștenire], după Legea lui Allah,[21]iar Allah este peste toate Știutor.
[21] Aceasta se aplică doar rudelor musulmane. Alții pot primi doar prin testament. A se vedea 4:11