(1) Pe cei [Îngerii] ce se înșiră în rânduri
(2) Și pe cei care mână cu îndârjire [Norii]
(3) Și pe cei care transmit Îndemnarea[1]:
[1] Profeților sau între ei. Allah jură pe aceste trei tipuri de Îngeri ceea ce este menționat în următorul verset
(4) Cu adevărat, Domnul vostru este Unul Singur,
(5) Stăpânul Cerurilor și al Pământului și al celor dintre ele și Stăpânul răsăriturilor
(6) Cu adevărat, Noi am împodobit Cerul cel mai apropiat cu podoaba Stelelor
(7) Care apără împotriva oricărui șeitan răzvrătit.
(8) Ei nu vor putea să tragă cu urechea la căpeteniile preaînalte și vor fi loviți din toate părțile[2],
[2] De Meteoriți
(9) Pentru a fi alungați. Și ei vor avea parte de chin veșnic,
(10) În afară de cel care prinde din zbor [câteva cuvinte] și care este urmărit de o stea căzătoare, lucitoare.
(11) Întreabă-i pe ei [o, Mohammed] „Sunt ei o creație mai puternică decât cei pe care Noi i-am creat [cei din Ceruri ș.a.m.d.]?” Noi i-am făcut [pe oameni] dintr-un lut lipicios.
(12) Ba nu, tu te miri [de obrăznicia lor], cum ei își bat joc [de tine și de Coran].
(13) Iar când li se pomenește [Coranul], ei nu iau aminte,
(14) Iar dacă văd un semn, ei caută numai decât să-și bată joc [de el],
(15) Și spun: „Aceasta nu este decât vrăjitorie învederată!
(16) Oare când vom muri și vom fi noi țărână și oseminte, vom mai putea noi să fim înviați?
(17) Și la fel și primii noștri strămoși?”
(18) Spune: „Da, și veți fi voi umiliți apoi.”
(19) Va fi numai un singur strigăt și iată-i pe ei cum privesc,
(20) Zicând: „Vai nouă! Aceasta este Ziua Judecății!”
(21) [Li se va spune]: „Aceasta este Ziua Judecății de Apoi, pe care voi ați tăgăduit-o!”
(22) [Îngerilor li se va porunci:] „Adunați-i pe cei care au fost nedrepți și pe semenii lor, împreună cu cei pe care i-au adorat
(23) În locul lui Allah și duceți-i pe ei pe drumul Iadului!
(24) Și opriți-i pe ei, pentru că ei trebuie să fie întrebați!
(25) [Ei vor fi întrebați:] „Ce e [în neregulă] cu voi? De ce nu vă ajutați voi unii altora?”
(26) Dar în Ziua aceea vor fi ei supuși
(27) Și se vor întoarce unul către celălalt și se vor întreba [acuzându-se];
(28) Vor zice: „Voi ați venit la noi cu dreapta!”[3]
[3] Dintr-o poziție de putere sau de unde noi am fi acceptat adevărul, prevenindu-ne
(29) Dar ei le vor răspunde: „Ba voi nu ați fost credincioși,
(30) Iar noi nu am avut nicio putere asupra voastră, căci ați fost un popor de nelegiuiți.
(31) Deci s-a împlinit Cuvântul [hotărârea] Domnului nostru împotriva noastră și [acum] noi gustăm [pedeapsa].
(32) Și v-am dus pe voi în rătăcire, căci și noi înșine am fost rătăciți.”
(33) Și în Ziua aceea vor fi ei împreună la pedeapsă.
(34) Cu adevărat, astfel facem Noi cu nelegiuiții.
(35) Cu adevărat, când li s-a spus lor „Nu există altă divinitate afară de Allah”, ei s-au semețit,
(36) Spunând: „Să-i părăsim noi pe zeii noștri pentru un poet nebun?”
(37) Însă el [profetul Mohammed] a venit cu Adevărul și a adeverit [Mesajele] Trimișilor.
(38) Cu adevărat, voi [necredincioșilor] veți gusta voi chinul cel dureros
(39) Și nu veți fi socotiți decât pentru ceea ce ați făcut,
(40) În afară de robii lui Allah cei aleși;
(41) Ei vor avea parte de un dar bineștiut;
(42) Fructe[4]; și vor fi ei cinstiți
[4] Însemnând tot ce este delicios
(43) În Grădinile Fericirii,
(44) Pe divanuri, așezați față în față,
(45) Și se va trece printre ei cu o cupă [de vin pur] umplută dintr-un izvor,
(46) Albă, plăcută pentru cei ce beau,
(47) În ea nu va fi amețeală și nici nu se vor îmbăta din pricina ei,
(48) Și vor avea lângă ei fete neprihănite, cu priviri scurte și cu ochi mari, frumoși[5],
[5] Caste și modeste, care se uită doar la partenerii lor
(49) Semănând cu niște ouă [fragile] păstrate cu grijă.
(50) Și se vor întoarce unii spre alții, întrebându-se,
(51) Va spune unul dintre ei: „Eu am avut un prieten apropiat [pe pământ]
(52) Care spunea: „Tu ești dintre cei care cred cu adevărat?
(53) Oare după ce am murit și ne-am făcut țărână și oseminte, ni se va mai cere nouă socoteală?”
(54) El va spune[6]: „Vreți voi să priviți în jos?”
[6] Companionilor săi din Paradis
(55) Și va privi el și îl va vedea pe acela[7] în mijlocul Iadului.
[7] Pe companionul care a încercat să îl convingă să nu creadă când erau în viața de pe Pământ
(56) Și va spune el atunci: „ [Jur] Pe Allah! Aproape că mi-ai adus pieirea!
(57) Și de n-ar fi fost Îndurarea Stăpânului meu, aș fi și eu printre cei aduși [în Iad]!
(58) [Vor spune locuitorii Paradisului] Este adevărat că noi nu vom muri
(59) Decât cu moartea noastră cea dintâi și că nu vom fi noi chinuiți?”
(60) Cu adevărat, aceasta este marea izbândă.
(61) Pentru așa ceva se cuvine să se străduiască aceia care se străduiesc.
(62) Oare această ospeție [Paradisul] este mai bună sau pomul Zaqqum?
(63) Cu adevărat, Noi l-am făcut ca o încercare pentru cei nelegiuiți.
(64) Cu adevărat, este un pom care iese din fundul Iadului
(65) Și roadele sale sunt ca niște capete de șeitani,
(66) Iar ei sunt siliți să mănânce din ele, umplându-și pântecele.
(67) Apoi, cu adevărat, vor avea ei, peste aceasta, un amestec de apă clocotită,
(68) Apoi, cu adevărat, întoarcerea lor va fi către Iad.
(69) Ei i-au aflat pe părinții lor în rătăcire,
(70) Și iată-i alergând pe urmele lor,
(71) Căci și înainte de ei s-au aflat în rătăcire cei mai mulți dintre înaintașii lor
(72) Și am trimis Noi prevenitori la ei,
(73) Însă privește care a fost sfârșitul celor preveniți,
(74) Afară de robii cei aleși ai lui Allah:
(75) Noe Ne-a chemat pe Noi și Noi suntem Cei mai Buni dintre cei care răspund!
(76) Și l-am mântuit pe el împreună cu familia lui de nenorocirea cea mare,
(77) Și i-am făcut pe urmașii săi singurii care au rămas [pe pământ]
(78) Și am lăsat Noi pentru neamurile care au venit după ei [această binecuvântare]:
(79) „Pace asupra lui Noe în toate veacurile!”
(80) Cu adevărat, astfel îi răsplătim Noi pe binefăcători.
(81) Cu adevărat, el a fost unul dintre robii Noștri dreptcredincioși.
(82) Apoi i-am înecat Noi pe ceilalți.
(83) Printre cei care au urmat [calea lui Noe] s-a aflat Avraam,
(84) Când a venit el la Domnul său cu inima curată
(85) Și când le-a zis tatălui său și poporului său: „Pe cine adorați voi?
(86) Voiți voi, prin minciună, alți dumnezei afară de Allah?
(87) Ce credeți voi despre Stăpânul lumilor?”
(88) Și a aruncat el o privire spre Stele
(89) Și a spus: „Cu adevărat, eu sunt [pe cale să devin] bolnav [prefăcându-se doar pentru ca ei să plece]!”
(90) Și s-au întors de la el, îndepărtându-se [fiindu-le teamă de boala sa].
(91) Apoi s-a întors către zeii lor și le-a spus: „Voi nu mâncați?[8]
[8] Ceea ce le era servit
(92) De ce nu vorbiți?”
(93) Apoi s-a năpustit asupra lor și i-a lovit cu mâna dreaptă.
(94) Atunci s-au apropiat [oamenii] de el în fugă.
(95) Și el le-a spus: „Vă închinați voi la ceea ce ciopliți,
(96) În vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum și ceea ce faceți voi?”
(97) Ei au spus: „Construiți pentru el un cuptor și aruncați-l în flăcări!”
(98) Au voit să viclenească împotriva lui, dar Noi i-am făcut pe ei să fie cei mai umiliți!
(99) Și a zis el, apoi: „Cu adevărat, eu mă duc la Domnul meu care mă va călăuzi.
(100) Doamne, dă-mi [un copil] dintre cei evlavioși!”
(101) Și Noi i-am dat bună veste despre un flăcău blând.
(102) Și când [fiul său] a ajuns la vârsta la care putea lucra împreună cu el, a spus: „O, fiul meu! Cu adevărat, am văzut în vis că te voi jertfi. Vezi cum ți se pare?” I-a răspuns: „O, tată! Fă după cum ți se poruncește, căci mă vei afla pe mine - dacă va Voi Allah - printre cei răbdători!”
(103) Și când s-au supus amândoi[9] și l-a întins pe el pe o tâmplă,
[9] Poruncii lui Allah
(104) Am strigat Noi la el: „O, Avraam!
(105) Tu ai împlinit vedenia.” Astfel îi răsplătim Noi pe cei care săvârșesc bine.
(106) Cu adevărat, aceasta a fost o încercare răzvedită
(107) Și l-am răscumpărat pe el printr-o jertfă minunată[10]
[10] Allah a trimis un berbec uriaș pentru a fi sacrificat în locul lui Ismail
(108) Și am lăsat Noi pentru neamurile care au venit după el [această binecuvântare]:
(109) „Pace asupra lui Avraam!”
(110) Cu adevărat, astfel îi răsplătim Noi pe cei care săvârșesc bine.
(111) Cu adevărat, el a fost dintre robii Noștri dreptcredincioși.
(112) Și i l-am vestit lui pe Isaac ca Profet, dintre oamenii cei evlavioși[11].
[11] Aceasta arată că primul fiu care era menit să fie sacrificat era Ismail și nu Isaac, așa cum pretind evreii și creștinii
(113) Și l-am binecuvântat pe el și pe Isaac. Dar printre urmașii lor s-au aflat unii făcători de bine și alții lămurit nedrepți față de ei înșiși.
(114) Și, cu adevărat, Noi ne-am arătat mare Mila Noastră față de Moise și Aaron
(115) Și, cu adevărat, i-am izbăvit pe ei doi, împreună cu neamul lor, de năpasta cea mare
(116) Și, cu adevărat, i-am ajutat pe ei și au fost ei biruitori.
(117) Și le-am dăruit lor Scriptura [Tora] cea deslușită
(118) Și i-am călăuzit pe ei pe calea cea dreaptă.
(119) Și am lăsat Noi pentru neamurile care au venit după ei [această binecuvântare]:
(120) „Pace asupra lui Moise și a lui Aaron!”
(121) Și, cu adevărat, astfel îi răsplătim Noi pe cei care împlinesc bine;
(122) Fiindcă ei doi au fost printre robii Noștri dreptcredincioși.
(123) Și, cu adevărat, printre Trimiși a fost și Elia,
(124) Care i-a spus poporului său: „Vouă nu vă este frică?
(125) Îl chemați voi pe Baal[12] și-l părăsiți voi pe Cel Mai Bun Creator?
[12] Numele unui idol măreț adorat de oameni și care înseamnă „domn”
(126) Allah este Domnul vostru și Domnul părinților voștri cei dintâi”.
(127) Însă ei l-au socotit pe el mincinos. Și vor fi ei aduși [la pedeapsă],
(128) În afară de robii cei aleși ai lui Allah.
(129) Și am lăsat Noi pentru popoarele care au venit după el [această binecuvântare]:
(130) „Pace asupra lui Elia!”
(131) Cu adevărat, astfel îi răsplătim Noi pe cei care împlinesc bine,
(132) Iar el este dintre robii Noștri dreptcredincioși.
(133) Și, cu adevărat, a fost și Lot unul dintre Trimiși
(134) Și l-am mântuit Noi împreună cu toată familia lui,
(135) În afară de o bătrână [soția lui] care s-a aflat printre cei rămași [alături de nelegiuiți],
(136) Apoi i-am nimicit pe ceilalți,
(137) Iar voi treceți pe lângă ei dimineața
(138) Și noaptea. Oare voi nu pricepeți?
(139) Și, cu adevărat, a fost și Iona printre Trimiși.
(140) [Spune] când a alergat el la corabia încărcată
(141) Și a tras la sorți[13] și a fost osândit [să fie aruncat]
[13] Pentru a afla cine va fi aruncat peste bord pentru a-i salva pe ceilalți pasageri. Având prea mulți pasageri, corabia era pe punctul de a se scufunda
(142) Și l-a înghițit peștele cel mare, pentru că el era vinovat[14]
[14] Pentru că și-a pierdut speranța prea repede cu poporul său și a plecat fără a primi permisiunea lui Allah
(143) Și de n-ar fi fost el printre cei care aduceau preamărire,
(144) Ar fi rămas în burta lui până în ziua când vor fi înviați[15].
[15] Însemnând că burta peștelui ar fi devenit mormântul lui
(145) [Însă] L-am aruncat Noi pe Pământul cel gol fiind el bolnav,
(146) Și am lăsat să crească peste el un lujer de dovleac[16]
[16] Care este cunoscut a face umbră și a îndepărta muștele
(147) Și l-am trimis pe el[17] [ca Profet] la o sută de mii [de oameni] sau chiar mai mulți,
[17] L-am întors apoi
(148) Iar ei au crezut și i-am lăsat pe ei să se bucure de viață până la un timp.
(149) Întreabă-i pe ei: „Oare are Domnul tău [numai] fiice și ei au fii?”
(150) Sau i-am făcut Noi pe Îngeri femei și ei au fost martori?
(151) Iată că ei din pricina nelegiuirii lor spun:
(152) „Allah a zămislit!” Ba ei sunt mincinoși!
(153) A ales El fiicele înaintea fiilor?
(154) Ce-i cu voi? Cum judecați?
(155) Oare voi nu chibzuiți?
(156) Sau aveți voi o dovadă limpede?
(157) Aduceți cartea voastră, dacă spuneți voi adevăr?
(158) Au plăsmuit ei că între El și între dijnni ar fi înrudire, însă djinnii știu că ei [cei care au făcut aceste acuzații] vor fi aduși [pentru a fi pedepsiți].
(159) Laudă lui Allah! El este mai Presus de ceea ce ei vorbesc.
(160) În afară de robii lui Allah cei aleși
(161) Dar voi și aceia pe care îi adorați,
(162) Nu veți putea fi ademenitori [pentru a-i rătăci pe credincioși]
(163) Decât cu cel care va arde în Foc[18].
[18] Din cauza necredinței și a faptelor rele
(164) [Îngerii spun][19] Și nu este niciunul printre noi care să nu aibă un loc cunoscut[20].
[19] Dezmințind ceea ce necredincioșii au spus despre ei
[20] Pentru adorare sau „o sarcină desemnată”
(165) Și, cu adevărat, noi suntem aranjați în rânduri [pentru rugăciune]
(166) Și, cu adevărat, noi suntem cei care aducem Laudă.
(167) Și, cu adevărat, ei [necredincioșii] spuneau[21]:
[21] Înainte de revelarea Coranului
(168) „Dacă am fi avut noi o îndemnare de la înaintași,
(169) Am fi fost noi robi aleși ai lui Allah”.
(170) Însă ei îl tăgăduiesc[22], dar în curând vor ști.
[22] Coranul
(171) Cuvântul Nostru [porunca noastră] a fost rostit mai înainte față de robii Noștri cei trimiși,
(172) Că ei vor fi cei victorioși
(173) Și, cu adevărat, că soldații Noștri [credincioșii] vor fi cei biruitori[23].
[23] Dacă nu în această lume, atunci în Viața de Apoi
(174) Deci, [o, Mohammed] întoarce-te de la ei până la un timp!
(175) Și privește la ei, [atunci când îi lovește pedeapsa], căci atunci, și ei vor vedea!
(176) Oare vor ei să grăbească osânda Noastră?
(177) Dar când va coborî ea în curtea lor, rea dimineață va fi pentru cei preveniți!
(178) Întoarce-te de la ei până la un timp!
(179) Și privește la ei, [atunci când îi lovește pedeapsa], căci atunci, și ei vor vedea!
(180) Slavă Domnului tău, Stăpânul Puterii! El este mai Presus de ceea ce spun ei!
(181) Pace asupra Trimișilor
(182) Și Laudă lui Allah, Stăpânul tuturor lumilor!