(1) Nu! Jur pe Ziua Învierii!
(2) Și nu! Jur pe sufletul care singur se învinuiește[1]!
[1] Al unui credincios care se acuză atunci când păcătuiește sau greșește
(3) Oare socotește omul [necredincios] că Noi nu vom aduna din nou oasele sale?
(4) Ba da! Noi suntem în stare să potrivim la loc și vârfurile degetelor sale [amprentele]!
(5) Însă omul voiește mai degrabă să păcătuiască înainte[2].
[2] Se referă la necredincios, care neagă Ziua Judecății
(6) El întreabă: „Când va fi Ziua Învierii?”
(7) Atunci când vederea va fi orbită
(8) Și Luna se va întuneca
(9) Și Soarele și Luna se vor uni și vor fi deopotrivă.
(10) În Ziua aceea, omul va spune: „Unde este scăparea?"
(11) Nici vorbă! Nu va fi loc de scăpare!
(12) Numai la Domnul tău va fi în Ziua aceea întoarcerea!
(13) În Ziua aceea, i se va vesti omului ceea ce a dat mai înainte[3] și ceea ce a lăsat pentru mai târziu[4].
[3] Faptele sale care îl vor aștepta în Viața de Apoi
[4] Ceea ce nu a făcut sau a amânat
(14) Ba omul va fi o mărturie limpede împotriva lui însuși[5],
[5] Așa cum este descris în 36:65 și 41:20-23
(15) Chiar dacă el va aduce dezvinovățirile sale.
(16) [O, Mohammed] nu mișca limba ta pentru ca să-l grăbești [recitarea Coranului]!
(17) Noi suntem datori cu strângerea lui și cu recitarea lui,
(18) Iar când Noi îl vom recita [prin Gavriil], urmează recitarea sa.
(19) Apoi, Noi suntem datori cu tâlcuirea lui.
(20) Dar nu! Voi iubiți [viața] cea trecătoare
(21) Și sunteți nepăsători față de Viața de Apoi!
(22) În Ziua aceea, vor fi unele chipuri luminoase,
(23) Care vor privi spre Domnul lor[6],
[6] Oamenii Paradisului își vor vedea Creatorul lor în Viața de Apoi
(24) Iar alte chipuri vor fi în Ziua aceea întunecate,
(25) Așteptând să li se întâmple o nenorocire.
(26) Dar nu! Când [sufletul] va ajunge la clavicule[7]
[7] Atunci când un om este pe punctul de a muri, iar sufletul este pregătit pentru a părăsi corpul
(27) Și se va spune: „Cine este tămăduitor?”
(28) Și el va crede că aceasta este despărțirea [de viață],
(29) Și piciorul se va încolăci cu piciorul [gambele][8],
[8] Din cauza dificultăților pe care o persoană le întâmpină la moarte sau datorită conștientizării subite a realităților acestei vieți și a Vieții de Apoi. Se poate referi și la învăluirea sa după moarte
(30) În Ziua aceea la Domnul tău vei fi condus!
(31) Însă el [necredinciosul] nici nu a crezut, nici nu a făcut Rugăciunea.
(32) Ci, dimpotrivă, el a învinuit de minciună și a întors spatele,
(33) Apoi s-a dus spre familia sa, pășind cu îngâmfare.
(34) Vai ție, vai!
(35) Și încă o dată: Vai ție, vai!
(36) Oare omul își închipuie că el va fi lăsat în voie[9]?
[9] Fără a avea vreo responsabilitate sau fără să se întoarcă la Creator fără a fi judecat
(37) Oare nu a fost el o picătură din sămânța vărsată?
(38) Apoi a fost un cheag de sânge, apoi [Allah] l-a plămădit și i-a dat chip armonios
(39) Și a făcut din el doi soți - bărbat și femeie?
(40) Și oare Acesta [Allah] nu are Putere să-i învie pe cei morți?