(1) 1. Alif. Lam. Ra.(2) Acestea sunt versetele Cărţii şi ale unui Coran limpede.
(2) Vezi 2:1 şi nota.
(2) 2. [În Ziua Judecăţii de Apoi] vor voi necredincioşii să fi fost musulmani!
(3) 3. Lasă‑i să mănânce şi să se bucure(3) şi nădejdea să‑i desfete. Ei vor şti [pe urmă](4)!
(3) În această lume.
(4) Pentru cine va fi pedeapsa.
(4) 4. Şi Noi nu am nimicit nici o cetate fără ca ea să nu fi avut [un termen hotărât] într‑o Carte cunoscută(5).
(5) În Tabla păstrată.
(5) 5. Nici un neam nu poate să grăbească termenul său(6) ş i n ici s ă‑l î ntârzie(7).
(6) Să piară înainte de termenul care i a fost hotărât.
(7) Să l amâne.
(6) 6. Şi zic ei [mekkanii]: „O, tu cel căruia i‑a fost pogorât Coranul, tu eşti smintit.(8)
(8) Politeiştii l‑au acuzat, în batjocură, pe Muhammed, că ar fi nebun.
(7) 7. De ce nu ne aduci tu îngerii, dacă eşti tu dintre cei care spun adevărul?”(9)
(9) Pentru ca ei să confirme că te‑a trimis Allah şi că El ţi‑a revelat Cartea.
(8) 8. Noi nu facem să coboare îngerii decât cu Adevărul!(10) Şi atunci nu vor mai fi ei păsuiţi!(11)
(10) Nu facem să vină îngerii la ei şi să i vadă decât cu Adevărul, care aici este pedeapsa de care sunt loviţi cei ce nu cred în trimişi.
(11) Nu vom mai amâna pedeapsa lor nici o clipă.
(9) 9. Într‑adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!
(10) 10. Noi am trimis mai înainte de tine [profeţi] la grupurile celor vechi(12).
(12) La neamurile anterioare.
(11) 11. Şi nu a venit la ei un trimis că numaidecât l‑au şi batjocorit.(13)
(13) Aşa cum fac şi idolatrii din neamul Qurayş.
(12) 12. Astfel facem Noi [necredinţa] să intre în inimile nelegiuiţilor.
(13) 13. Ei nu cred în ea [Coran](14) în ciuda a ceea ce s‑a întâmplat cu obiceiul celor dintâi(15).
(14) În Cartea revelată, adică în Coran.
(15) Măcar că Allah a nimicit în trecut neamurile care i au socotit pe trimişii Săi mincinoşi.
(14) 14. Şi de le‑am deschide o poartă din cer(16) şi ei ar ajunge să urce pe ea,
(16) Celor care iau în derâdere.
(15) 15. Ei tot ar zice: „Ci ochii noştri au fost închişi,(17) or mai degrabă suntem un neam de [oameni] fermecaţi!(18)”.
(17) Iar ceea ce vedem noi nu sunt realitate, ci numai închipuiri. (18) Un neam pe care l a vrăjit Muhammed şi care nu mai vede şi nu mai pricepe.
(16) 16. Şi Noi am pus în cer zodii(19) şi Noi am împodobit [cerul] pentru privitori.
(19) Poziţii ale soarelui şi ale planetelor.
(17) 17. Şi l‑am păzit Noi de orice şeitan afurisit(20),
(20) Alungat de la îndurarea lui Allah.
(18) 18. Afară de acela care a ascultat pe furiş,(21) dar în urma căruia a pornit flacăra mistuitoare(22).
(21) Diavolii care trag cu urechea la îngerii din cer. (22) Flacăra vizibilă care‑i ajunge din urmă, iar apoi se întoarce sau dispare.
(19) 19. Iar pământul l‑am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească de toate cu măsură cumpănită.
(20) 20. Şi v‑am dat Noi vouă pe el [pe pământ] cele de trebuinţă pentru trai,(23) ca şi pentru aceia pe care voi nu‑i hrăniţi(24).
(23) Cum sunt fructele şi cerealele. (24) Dintre aceia care trebuie să fie întreţinuţi, precum şi dintre slujitori, vite etc.
(21) 21. Şi nu sunt lucruri ale căror hambare să nu se afle la Noi(25) şi pe care Noi să nu le trimitem cu măsură anumită(26).
(25) Noi le creăm şi le rânduim. (26) Adică la termenele stabilite pentru fiecare dintre ele.
(22) 22. Şi Noi trimitem vânturile mănoase şi trimitem apă din cer pe care v‑o dăm de băut, însă voi nu o puteţi strânge(27).
(27) Rezervoarele ei nu sunt în mâinile voastre şi nu o puteţi crea şi coborî voi.
(23) 23. Noi dăm viaţă şi dăm moarte şi Noi suntem moştenitori.(28)
(28) Rămâne veşnic, după pieirea tuturor făpturilor.
(24) 24. Noi îi cunoaştem pe aceia dintre voi care au fost înainte şi Noi îi ştim şi pe cei care n‑au venit încă.
(25) 25. Şi Domnul tău îi va aduna pe ei(29). Iar El este Înţelept [şi] Atoateştiutor [Hakim, ‘Alim].
(29) Adună toate neamurile vechi şi noi.
(26) 26. Noi l‑am făcut pe om(30) din lut tare, provenit dintr‑un nămol moale(31),
(30) Adică pe Adam. (31) Care se poate modela sau turna pentru a‑i da chip de om.
(27) 27. Iar pe djinn l‑am făcut şi mai înainte(32), din focul fierbinte.
(32) Înaintea omului.
(28) 28. Şi [adu‑ţi aminte] când a zis Domnul tău îngerilor: „Eu am să fac un om din lut tare, provenit dintr‑un nămol moale,
(29) 29. Iar când îl voi face şi voi sufla în el din duhul Meu, voi să cădeţi dinaintea lui, prosternându‑vă!(33)”
(33) În semn de salut şi nu pentru a‑l adora.
(30) 30. Şi s‑au prosternat toţi îngerii laolaltă,
(31) 31. Afară de Iblis, care s‑a împotrivit să fie împreună cu cei ce s‑au prosternat.
(32) 32. Atunci a zis(34): „O, Iblis! De ce nu eşti tu împreună cu cei care se prosternează?”
(34) Allah.
(33) 33. I‑a răspuns(35): „Eu nu mă voi prosterna dinaintea unui om pe care l‑ai făcut din lut tare, provenind dintr‑un nămol moale!”(36)
(35) Iblis. (36) Se subînţelege: pentru că eu sunt creat din foc şi îi sunt superior lui.
(34) 34. A zis(37): „Ieşi din el(38) şi vei fi tu izgonit!
(37) Allah. (38) Din Rai sau din cer.
(35) 35. Şi blestemul [să fie] asupra ta până în Ziua Judecăţii”.
(36) 36. Dar el a zis(39): „Doamne, dă‑mi mie păsuire(40) până î n ziua î n care ei vor fi î nviaţi(41)!”
(39) Iblis. (40) Lasă‑mă în viaţă! (41) Ziua Judecăţii de Apoi.
(37) 37. I‑a zis(42): „Vei fi tu dintre cei păsuiţi,
(42) Allah.
(38) 38. Până în ziua timpului hotărât(43)”.
(43) Ziua Învierii.
(39) 39. A zis(44): „Doamne, pentru că m‑ai dus în rătăcire, le voi împodobi lor [lucrurile de] pe pământ şi‑i voi duce pe ei toţi în rătăcire,
(44) Iblis.
(40) 40. Afară de robii Tăi curaţi şi aleşi dintre ei!”
(41) 41. A zis(45): „Acesta este un drum drept [care duce] către Mine!
(45) Allah.
(42) 42. Tu nu vei avea putere asupra robilor Mei(46), afară numai de cei care te‑au urmat dintre cei amăgiţi,
(46) Curaţi şi aleşi.
(43) 43. Iar Gheena este locul făgăduit lor, tuturora(47)!
(47) Ca răsplată dreaptă.
(44) 44. El va avea şapte porţi şi fiecare poartă are o parte anumită dintre ei”(48).
(48) Pe fiecare poartă va intra un grup anumit de oameni.
(45) 45. Iar cei cu frică(49) vor fi în grădini şi la izvoare.
(49) Cei credincioşi şi supuşi.
(46) 46. „Intraţi în ele(50) în pace şi cu siguranţă!”
(50) Li se va spune lor: „Intraţi în grădini!”
(47) 47. Şi Noi vom scoate pizma din piepturile lor şi ca fraţii vor şedea pe paturi unii în faţa altora(51)!
(51) Întrucât vor fi egali între ei cu toţii.
(48) 48. Nu‑i va atinge în ele osteneala şi nu vor fi ei scoşi din ele(52)!
(52) Ei vor rămâne veşnic în Paradis.
(49) 49. Vesteşte, [o, Muhammed,] robilor Mei că Eu sunt Iertătorul, Îndurătorul [Al‑Ghafur, Ar‑Rahim](53)
(53) Acelora care se căiesc şi săvârşesc bine.
(50) 50. Şi că osânda Mea este chinul dureros(54)!
(54) Pentru aceia care nu se căiesc pentru necredinţa sau nesupunerea lor.
(51) 51. Şi vesteşte‑i pe ei despre oaspeţii lui Avraam,
(52) 52. Când au intrat la el şi l‑au salutat, iar el le‑a răspuns: „Ne este nouă teamă de voi!”(55)
(55) Din cauză că mâinile lor nu s‑au întins spre mâncare – pentru că îngerii nu mănâncă – s‑a temut că ei i‑ar vrea răul.
(53) 53. Iar ei au zis: „Nu‑ţi fie teamă! Noi îţi aducem vestea bună a [naşterii] unui băieţel(56) p lin d e î nvăţătură!”(57)
(56) I‑au dat această veste, după ce i‑au arătat că ei sunt îngeri cu înfăţişare de oameni. (57) Acesta fiind Isaac.
(54) 54. Şi a răspuns el(58): „Îmi aduceţi voi mie veste bună când m‑au ajuns bătrâneţile? Ce veste bună să‑mi mai aduceţi?”
(58) Avraam.
(55) 55. Au zis ei: „Îţi vestim Adevărul, deci nu fi dintre aceia care deznădăjduiesc!”
(56) 56. A răspuns el: „Dar cine deznădăjduieşte în privinţa îndurării Domnului său, afară de cei rătăciţi?”
(57) 57. Şi [le‑a] zis el(59): „Şi ce vreţi voi, o, trimişilor?”(60)
(59) Avraam, după ce i‑a dispărut teama. (60) Pentru ce aţi fost voi trimişi?
(58) 58. Au răspuns ei: „Noi suntem trimişi la un neam de mari nelegiuiţi(61),
(61) Pentru a nimici cetăţile în care se află neamul lui Lot.
(59) 59. Afară de familia lui Lot(62) pe care o vom mântui în întregime,
(62) Nu vor fi mântuiţi decât Lot şi cei care au crezut împreună cu el.
(60) 60. Mai puţin pe soaţa lui!” Noi [Allah] am hotărât ca ea să fie dintre cei nimiciţi!(63)
(63) Pentru că ea a rămas împreună cu necredincioşii din neamul său.
(61) 61. Şi când au venit cei trimişi la casa lui Lot(64),
(64) Pentru a îndeplini porunca lui Allah privitoare la nimicirea lor.
(62) 62. Le‑a zis el(65): „Voi sunteţi [pentru mine] un neam de necunoscuţi!(66)”
(65) Lot. (66) Eu nu vă cunosc şi nu ştiu din ce neamuri sunteţi voi şi ce voiţi.
(63) 63. Şi i‑au răspuns ei: „Ci am venit la tine, aducând [pedeapsa] pentru cele de care s‑au îndoit.(67)
(67) Am adus pedeapsa cu care i‑ai ameninţat pe ei, dar de care ei s‑au îndoit.
(64) 64. Şi ţi‑am adus noi Adevărul(68), iar noi suntem vestitori numai de Adevăr.
(68) Referitor la nimicirea lor.
(65) 65. Deci purcede cu familia ta spre sfârşitul nopţii şi mergi în urma lor şi să nu se uite înapoi vreunul dintre voi(69), ci mergeţi unde vi se porunceşte!”
(69) Pentru a privi înapoi şi a vedea nenorocirea care i‑a lovit pe cei rămaşi.
(66) 66. Şi Noi i‑am vestit lui această poruncă, pentru că aceia aveau să fie nimiciţi până la ultimul, dimineaţa.
(67) 67. Şi au venit locuitorii cetăţii(70) [ la e l] b ucuroşi.(71)
(70) Sodoma, cetatea lui Lot. (71) S‑au bucurat văzându‑i pe oaspeţii lui, la care pofteau.
(68) 68. Le‑a zis(72): „Aceştia sunt oaspeţii mei, deci nu‑mi faceţi ruşine!
(72) Lot.
(69) 69. Şi fiţi cu frică de Allah şi nu mă faceţi de ocară!”
(70) 70. Au zis ei(73): „Dar, oare, nu ţi‑am oprit noi [să aperi] lumea?”(74)
(73) Neamul lui Lot. (74) Nu ţi‑am cerut Noi să nu dai nimănui adăpost şi să nu aperi pe nimeni?
(71) 71. A zis(75): „Iată‑le pe fiicele mele acestea, dacă voiţi voi să faceţi [ceva]!”(76).
(75) Lot. (76) Le‑a oferit pe fiicele sale, să le ia pe ele în căsătorie. Într‑o altă interpretare, Lot i‑a îndemnat pe bărbaţii din neamul său să se căsătorească cu femeile din cetate. Fiind profet, el s‑a considerat părinte al tuturor femeilor din cetate.
(72) 72. Pe viaţa ta, [o, Muhammed,]!(77) Ei rătăceau în aiureala lor!(78)
(77) Jurământul lui Allah. (78) Şi nu pricepeau ceea ce li se spunea.
(73) 73. Aşadar, la răsăritul soarelui i‑a prins pe ei strigătul(79)
(79) Un zgomot nimicitor coborât din cer.
(74) 74. Şi Noi am răsturnat [cetatea] cu susul în jos şi am lăsat să plouă peste ei pietre de lut întărit(80).
(80) Ars în foc.
(75) 75. Şi în aceasta sunt semne pentru cei care ştiu să vadă(81)!
(81) Şi să înţeleagă semnele.
(76) 76. Şi ea(82) [cetatea] este pe un drum cunoscut de toţi(83).
(82) Cetatea distrusă a neamului lui Lot. (83) Pe un drum din apropierea lacului Lot din ţara Şamului, cunoscut de mekkani, care trec tot timpul pe el.
(77) 77. Întru aceasta(84) este un semn pentru credincioşi!
(84) În pieirea lor.
(78) 78. Şi locuitorii din Al‑Ayka(85) erau [de asemenea] nelegiuiţi(86).
(85) Neamul lui Şuayb trăia în zona împădurită cunoscută sub numele de Al‑Ayka, din apropiere de cetatea Madyan. (86) Datorită necredinţei în Allah, actelor de tâlhărie pe care le săvârşeau şi înşelătoriilor la cântărire şi măsurare.
(79) 79. Şi Noi ne‑am răzbunat pe ei(87). Şi amândouă [cetăţile](88) sunt pe un drum cunoscut.
(87) Învăluindu‑i într‑un nor întunecos din care au coborât flăcări ce i‑au mistuit. (88) Cea a neamului lui Lot şi cea a neamului lui Şuayb, căci ele erau situate în aceeaşi zonă şi au fost distruse în aceeaşi epocă.
(80) 80. Şi cu adevărat i‑au socotit locuitorii din Al‑Hijr pe trimişi drept mincinoşi.(89)
(89) Trimisul lor a fost Salih, dar cei care îl socotesc drept mincinos pe un trimis înseamnă că îi tratează pe toţi la fel.
(81) 81. Şi le‑am adus semnele Noastre, însă ei s‑au abătut de la ele.(90)
(90) Care dovedeau adevărul chemării Noastre, cum a fost cămila pe care Allah le‑a scos‑o, la rugămintea lui Salih, din stânca dură.
(82) 82. Şi ei îşi scobeau în munţi case, trăind în siguranţă,
(83) 83. Însă în zorii dimineţii i‑a lovit pe ei strigătul(91)
(91) În ziua a patra după sacrificarea cămilei.
(84) 84. Şi nu le‑a fost lor spre folos ceea ce au agonisit.
(85) 85. Şi Noi nu am creat cerurile şi pământul, precum şi ceea ce este între ele, decât cu drept adevăr. Iar ceasul va veni, [fără îndoială]! Deci iartă‑le lor, [o, Muhammed,] cu frumoasă iertare!
(86) 86. Domnul tău este Creatorul [şi] Atoateştiutorul [Al‑Khallaq, al‑’Alim].
(87) 87. Noi ţi‑am dat şapte versete ce se repetă(92) şi Coranul cel măreţ.
(92) Surat Al‑Fatiha.
(88) 88. Nu‑ţi îndrepta ochii spre lucrurile pe care Noi le‑am dat ca bucurie trecătoare unor perechi dintre ei şi nici nu fi trist pentru ei, ci pleacă aripa ta peste dreptcredincioşi!(93)
(93) Fii blând cu ei.
(89) 89. Şi spune: „Eu sunt prevestitorul cel desluşit [al pedepsei]!”
(90) 90. [Ţi‑am trimis ţie Coranul], precum am trimis celor ce au împărţit [între ei],(94)
(94) Sau – după o altă interpretare – care au jurat între ei, sau evreii şi creştinii care au împărţit Coranul în adevăr şi minciună, după bunul lor plac.
(91) 91. Aceia care au făcut Coranul bucăţi [pentru a crea îndoieli].(95)
(95) Necredincioşii de la Mekka, fiindcă ei au socotit Coranul ca fiind fie vrăji, fie preziceri, fie legende.
(92) 92. Şi – pe Domnul tău! – de la toţi vom cere socoteală(96)
(96) De la fiecare după păcatul săvârşit.
(93) 93. Pentru ceea ce au făcut(97).
(97) Pentru împărţirea pe care au făcut‑o şi fiecare va fi răsplătit după fapta sa.
(94) 94. Vesteşte, dară, limpede ceea ce ţi se porunceşte şi nu‑i băga în seamă pe politeişti!(98)
(98) Această poruncă este anterioară îndemnului la lupta sfântă (jihad).
(95) 95. Noi suntem de ajuns pentru tine împotriva zeflemitorilor,
(96) 96. Cei care îi asociază lui Allah un alt Dumnezeu(99) şi ei vor şti [în curând](100).
(99) Politeismul fiind cel mai mare păcat. (100) Care este urmarea faptei lor.
(97) 97. Şi Noi ştim prea bine că pieptul ţi se strânge pentru ceea ce spun ei(101).
(101) Pentru minciunile şi născocirile lor împotriva propovăduirii tale.
(98) 98. Însă adu laude Domnului tău şi fii printre cei care se prosternează
(99) 99. Şi adoră‑L pe Domnul tău până ce‑ţi va veni sfârşitul!(102)
(102) Adoră‑L pe Allah tot timpul cât eşti în viaţă!