(1) 1. Ha’, Mim.(2)
(2) Vezi 2 : 1.
(2) 2. Pe Cartea cea limpede!(3)
(3) Coranul. Jur pe Coranul cel cu versete şi semne limpezitoare pentru calea Adevărului.
(3) 3. Noi am trimis‑o într‑o noapte binecuvântată(4) – căci Noi am fost cu adevărat prevenitori(5) –,
(4) Una din nopţile dintre 23 27 Ramadan (de obicei sărbătorită în 26/27 Ramadan), în care Profetul Muhammed a avut prima revelaţie.
(5) Faţă de cei care au ignorat înţelepciunea şi forţa dovezilor.
(4) 4. În care se hotărăsc toate rânduielile înţelepte,
(5) 5. Printr‑o poruncă de la Noi, căci Noi suntem Cel care trimite(6),
(6) Mesagerii.
(6) 6. Ca îndurare de la Domnul tău Cel Care Aude Totul [şi este] Atoateştiutor [As‑Sami’, Al‑’Alim],
(7) 7. Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor ce sunt între ele, dacă voi sunteţi cu credinţă.
(8) 8. Nu există altă divinitate afară de El; El dă viaţă şi dă moarte şi El este Stăpânul vostru şi Stăpânul părinţilor voştri cei dintâi.
(9) 9. Însă ei sunt în îndoială(7) şi râd(8).
(7) În privinţa Învierii.
(8) De tine.
(10) 10. Deci, aşteaptă(9) o zi în care cerul va veni cu un fum învederat(10),
(9) Pentru aceia care se îndoiesc.
(10) Versetele 10 16: Motivul revelării lor: Ibn Mas’ud a spus: Când qurayşiţii s au răzvrătit împotriva Profetului – Allah să l binecuvânteze şi să l miluiască! –, el a chemat să se abată asupra lor câţiva ani asemănători cu anii lui Iosif. Şi au avut ei parte de secetă şi de osteneală, încât au ajuns să mănânce oase. Omul a început să privească înspre cer şi să vadă ca un fel de fum între el şi între cer, din pricina istovirii. Atunci, Allah Preaînaltul a revelat: „Deci, aşteaptă o zi în care cerul va veni cu un fum vizibil!” A venit Trimisul lui Allah – Allah să l binecuvânteze şi să l miluiască! – şi i au zis lui: „O, Trimis al lui Allah, roagă te să pogoare ploaia peste tribul Modar, căci ei sunt ca şi pieriţi!” Şi s a rugat el şi a coborât ploaia pentru ei. Atunci a fost revelat: „Noi vom îndepărta puţin pedeapsa, iar voi veţi reveni [tot aşa]”. Şi când au avut ei parte de belşug, au revenit la starea lor anterioară şi atunci a revelat Allah: „Dar într o Zi vom lovi cu asprimea cea mai mare şi atunci Noi Ne vom răzbuna”.
(11) 11. Care‑i va învălui pe oameni. Aceasta va fi o osândă dureroasă.
(12) 12. „Doamne, îndepărtează osânda de la noi, căci noi [acum] credem!”(11)
(11) Suntem hotărâţi să credem, spun necredincioşii, când văd pedeapsa lui Allah, încercând să scape de ea.
(13) 13. De unde le‑a venit lor această îndemnare, când a venit la ei un Trimis limpede,
(14) 14. Iar ei s‑au întors de la el şi au zis: „El este om învăţat [de către alţii], un nebun!”
(15) 15. Noi vom îndepărta puţin osânda, iar voi veţi reveni [tot aşa].(12)
(12) Noi vom îndepărta de la voi pedeapsa, dar fără îndoială, voi veţi reveni la necredinţă şi tăgăduire.
(16) 16. Dar într‑o Zi(13) vom lovi cu asprimea cea mai mare şi atunci Noi Ne vom răzbuna.
(13) Ziua Învierii sau ziua bătăliei de la Badr, după o altă interpretare.
(17) 17. Mai înainte de ei am încercat Noi neamul lui Faraon, când a venit la ei un trimis nobil(14)
(14) Am încercat neamul lui Faraon, trimiţându‑l la el pe Moise pentru a‑l chema la credinţă, însă el a preferat necredinţa.
(18) 18. [Şi le‑a zis lor]: „Aduceţi‑i la mine(15) pe robii lui Allah, căci eu sunt un trimis vrednic de încredere
(15) Cu mine.
(19) 19. Şi nu vă ridicaţi cu semeţie împotriva lui Allah, căci eu vă aduc dovadă limpede
(20) 20. Şi eu caut apărare la Domnul meu şi Domnul vostru pentru ca voi să nu mă loviţi cu pietre, [pentru a mă ucide],
(21) 21. Iar dacă nu voiţi să mă credeţi, staţi departe de mine!”
(22) 22. Şi L‑a chemat el pe Domnul lui, [zicând]: „Aceştia sunt un neam de oameni nelegiuiţi!”
(23) 23. „Deci, purcede noaptea împreună cu robii Mei!(16) Însă voi veţi fi urmăriţi(17)!
(16) Allah a răspuns cererii sale şi i a revelat să plece împreună cu neamul său în timpul nopţii.
(17) De Faraon împreună cu neamul său, pentru a vă aduce înapoi în robie.
(24) 24. Şi lasă marea liniştită!(18) Ei sunt oşteni sortiţi înecului!”
(18) Nu o mai lovi cu toiagul.
(25) 25. Câte grădini şi izvoare au lăsat [în urma lor](19),
(19) După ce au pierit înecaţi.
(26) 26. Câte ogoare şi locuri minunate
(27) 27. Şi câte plăceri de care s‑au bucurat ei(20)!
(20) Femei, averi şi slujitori.
(28) 28. Aşa!(21) Şi am lăsat Noi un alt neam care să‑i moştenească,
(21) Aşa i‑am scos Noi.
(29) 29. Şi nu i‑au plâns pe ei nici cerul, nici pământul şi nu li s‑a dat lor nici un răgaz(22).
(22) Faţă de termenul hotărât pentru pedeapsă.
(30) 30. Şi i‑am mântuit Noi pe fiii lui Israel de osânda cea umilitoare(23),
(23) Din robia lui Faraon.
(31) 31. De Faraon care era îngâmfat şi întrecea măsura.
(32) 32. Şi Noi i‑am ales pe ei cu bună ştiinţă peste [toate] lumile(24)
(24) I‑am preferat celorlalte lumi din vremea lor.
(33) 33. Şi le‑am dat lor semne în care s‑a aflat încercare limpede(25),
(25) Ca să vedem ce vor face.
(34) 34. Iar aceştia zic:
(35) 35. „Nu este pentru noi decât prima noastră moarte şi nu vom mai fi noi readuşi la viaţă;
(36) 36. Aduceţi‑i [înapoi] pe părinţii noştri, dacă grăiţi voi adevăr(26)!”
(26) Despre readucerea noastră la viaţă.
(37) 37. Oare sunt ei mai buni sau neamul lui Tubba’(27) şi cei de dinainte de ei? Noi i‑am făcut să piară, pentru că ei au fost nelegiuiţi.
(27) Titlu sau nume de familie al regilor din regatul Himyar, din Yemen.
(38) 38.0 Şi nu am făcut Noi cerurile şi pământul şi cele ce se află între ele, jucându‑ne(28).
(28) În deşert.
(39) 39. Nu le‑am făcut Noi decât întru adevăr, însă cei mai mulţi dintre ei nu ştiu.
(40) 40. Ziua despărţirii(29) este timpul hotărât pentru ei toţi,
(29) Ziua Judecăţii de Apoi, în care oamenii vor fi despărţiţi după faptele lor şi hotărârea lui Allah.
(41) 41. O Zi în care un aliat nu va putea fi de nici un folos unui [alt] aliat şi în care ei nu vor fi ajutaţi,
(42) 42. Afară de acela căruia Allah îi va arăta îndurare, căci El este Puternic şi Îndurător [Al‑’Aziz, Ar‑Rahim].
(43) 43. Fără îndoială că pomul Zaqqum(30)
(30) Pomul din Infern, care este asimilat cu arbustul cel mai urât mirositor, cu fructe amare, ce creştea în zona Tihama din Peninsula Arabă.
(44) 44. Va fi hrana păcătosului.
(45) 45. Ca smoala topită va fierbe în pântece,
(46) 46. Ca apa clocotită.
(47) 47. „Apucaţi‑l(31) şi căraţi‑l pe el în mijlocul Iadului!
(31) Pe păcătos.
(48) 48. Apoi turnaţi asupra capului său din chinul apei fierbinţi!(32)”
(32) Care să i se prelingă pe tot capul.
(49) 49. [Şi i se va zice]: „Gustă! Tu [care pretindeai că eşti] puternic şi nobil!
(50) 50. Aceasta(33) este aceea de care vă îndoiaţi!”
(33) Această pedeapsă.
(51) 51. Cei cu frică [de Allah] se vor afla într‑un loc sigur,
(52) 52. În grădini şi printre izvoare,
(53) 53. Vor purta straie de mătase şi brocart, şezând faţă în faţă.
(54) 54. Întocmai aşa! Şi le vom da Noi ca soaţe hurii cu ochii mari.
(55) 55. Şi în ele vor cere în deplină linişte tot felul de fructe.
(56) 56. Nu vor gusta în ele moartea, afară de moartea cea dintâi.(34) Şi Allah îi va feri pe ei de chinul Iadului.
(34) Evlavioşii din Paradis nu vor mai avea parte de moarte, după ce s‑au săvârşit din viaţa pământească.
(57) 57. Aceasta este ca îndurare de la Domnul tău şi aceasta este marea izbândă.
(58) 58. Şi Noi l‑am făcut uşor [Coranul], în limba ta, astfel încât ei să ia aminte(35)!
(35) Să tragă învăţăminte din preceptele şi învăţăturile lui.
(59) 59. Aşteaptă şi ia seama, aşadar, fiindcă şi ei aşteaptă şi iau seama(36)!
(36) Aceasta este o promisiune că Muhammed va izbândi şi‑i va înfrânge şi o ameninţare pentru ei şi Allah şi‑a împlinit făgăduinţa Sa.