(1) 1. Ha’, Mim.(2)
(2) Vezi 2 : 1.
(2) 2. Pe Cartea cea limpede!(3)
(3) Jur pe Coranul cel clar!
(3) 3. Noi l‑am făcut un Coran arab, pentru ca voi să pricepeţi.
(4) 4. El este la Noi, în Mama Cărţii,(4) preaînalt şi plin de înţelepciune.
(4) Prin „mama a ceva” se înţelege originalul respectiv, iar în acest context se au în vedere Tablele păstrate, sau după o altă interpretare, se are în vedere ştiinţa eternă.
(5) 5. Oare să îndepărtăm Noi Îndemnarea(5) de la voi, pentru că voi sunteţi un neam de păcătoşi?!
(5) Coranul.
(6) 6. Şi câţi profeţi le‑am trimis Noi neamurilor celor dintâi!
(7) 7. Însă nu a venit nici un profet la ei fără să‑l ia în derâdere!
(8) 8. Şi i‑am nimicit Noi [pe alţii] mai puternici decât ei şi a umblat pilda înaintaşilor dintâi!
(9) 9. Şi dacă‑i întrebi pe ei „Cine a făcut cerurile şi pământul?”, răspund ei: „Le‑a făcut Cel Puternic [şi] Atoateştiutor [Al‑’Aziz, Al‑’Alim]!”
(10) 10. [El este] Acela care v‑a făcut vouă pământul ca un pat(6) şi v‑a făcut vouă pe el cărări(7) pentru ca voi să fiţi călăuziţi(8).
(6) Ca un pat întins pe care să vă aşezaţi.
(7) Să le urmaţi în căutarea celor necesare traiului şi în comerţul vostru.
(8) Urmând drumurile acestea către locurile unde vreţi să ajungeţi.
(11) 11. Şi El este Acela care a făcut să pogoare apa din cer, cu măsura cuvenită(9), şi cu ea am dat Noi viaţă unei ţări moarte(10). Astfel veţi fi şi voi scoşi [din morminte](11).
(9) În cantitatea necesară.
(10) Lipsită de vegetaţie.
(11) După ce veţi muri.
(12) 12. Şi El este Acela care le‑a creat pe toate soiurile(12) şi v‑a făcut vouă corăbiile şi dobitoacele pe care le călăriţi(13),
(12) După o altă interpretare: le a creat pe toate perechi.
(13) V a supus corăbiile, ca să le folosiţi, şi unele soiuri de dobitoace, ca să le călăriţi.
(13) 13. Ca să vă aşezaţi pe spinările lor şi să pomeniţi îndurarea Domnului vostru, când şedeţi pe ele(14), zicând: „Slavă Celui care ni le‑a supus nouă pe acestea pe care noi nu am fi putut să le stăpânim!
(14) Supunându‑le.
(14) 14. Şi noi la Domnul nostru ne vom întoarce!”
(15) 15. Şi ei I‑au făcut dintre robii Săi parte(15). Omul este nemulţumitor învederat!
(15) Politeiştii I‑au făcut lui Allah o parte dintre creaturile Sale, socotindu‑i pe îngeri fiice ale Lui.
(16) 16. Sau Şi‑a luat El copile din cele pe care le‑a creat şi v‑a dat numai vouă băieţi”!
(17) 17. Şi când i se vesteşte unuia dintre ei ceea ce el a dat ca pildă pentru Cel Milostiv [Ar‑Rahman](16), atunci faţa sa devine întunecată(17) şi el este plin de mânie.
(16) Când i se vesteşte unuia dintre ei naşterea unei fete.(17) De tristeţe.
(18) 18. Oare pe cineva care este crescut în podoabe(18) şi care într‑o ceartă nu este în stare să se apere, cu dovadă limpede?(19)
(18) Fetele.
(19) Pe acestea I le aţi făcut voi parte a lui Allah?
(19) 19. Şi‑i fac ei pe îngerii, care sunt robii Celui Milostiv [Ar‑Rahman], copile! Au fost ei martori la facerea lor?(20) Mărturisirea lor(21) se va scrie şi vor fi ei întrebaţi.
(20) Au fost ei de faţă când Allah i a creat pe îngeri?
(21) Afirmaţia lor că îngerii ar fi fete.
(20) 20. Şi zic ei: „Dacă ar fi voit Cel Milostiv [Ar‑Rahman], noi nu i‑am fi adorat pe ei!” Însă ei nu au nici o ştiinţă despre aceasta, ci numai născocesc.
(21) 21. Sau le‑am dăruit Noi o Scriptură(22) mai înainte de el(23) şi ei se ţin strâns de ea?
(22) Care să le îngăduie credinţa în idoli?
(23) De Coran.
(22) 22. Ba ei zic: „Noi i‑am găsit pe părinţii noştri într‑o credinţă şi noi ne călăuzim după urmele lor”.(24)
(24) Ei nu au nici un alt argument, afară de imitarea părinţilor lor.
(23) 23. Tot astfel nu am trimis Noi în nici o cetate un prevenitor mai înainte de tine, fără ca cei îmbuibaţi din ea să nu zică: „Noi i‑am găsit pe părinţii noştri într‑o religie şi noi ne călăuzim după urmele lor!”
(24) 24. A zis(25): „Chiar dacă eu v‑aş aduce vouă o călăuzire mai bună decât aceea în care i‑aţi găsit pe părinţii voştri?” I‑au răspuns: „Noi nu credem în cele cu care aţi fost trimişi!”(26)
(25) Cel care i a avertizat, adică profetul cetăţii respective.
(26) Trecerea de la singular la plural implică faptul că răspunsul necredincioşilor îi are în vedere atât pe Profet, cât şi pe cei care au îmbrăţişat religia Sa.
(25) 25. Şi Noi Ne‑am răzbunat pe ei(27) şi priveşte care a fost sfârşitul acelora care au tăgăduit!
(27) Nimicindu‑i.
(26) 26. Şi când a zis Avraam tatălui său(28) şi neamului său: „Eu mă dezic de aceia la care vă închinaţi voi,
(28) Adu‑ţi aminte când Avraam a spus aceste vorbe tatălui său!
(27) 27. Afară de Cel care m‑a făcut pe mine(29) şi care mă va călăuzi!”
(29) Eu nu sunt în nici un fel vinovat pentru că voi adoraţi alţi zei în afară de Allah care m‑a creat.
(28) 28. Şi el [Avraam] a făcut‑o(30) [această afirmaţie] un cuvânt care să rămână pentru urmaşii săi. Poate că ei se vor întoarce(31).
(30) Mărturia despre Allah Cel Unic. (31) La credinţa lui Allah Cel Unic.
(29) 29. Şi Eu le‑am dăruit acestora şi părinţilor lor(32) bucurie, până ce a venit la ei Adevărul(33) şi un Trimis care să facă lucrurile desluşite.
(32) Neamului din Mekka. (33) Coranul.
(30) 30. Şi când a venit Adevărul la ei, au zis ei: „Aceasta este vrăjitorie şi noi nu credem în ea!”
(31) 31. Şi au zis ei: „De ce nu a fost trimis acest Coran unui om de vază din cele două cetăţi?”(34)
(34) Aluzie la Al‑Walid ibn al‑Maghira de la Mekka şi ‘Urwa ibn Mas’ud de la At‑Ta’if – căpetenii şi bogătaşi care s‑au opus propovăduirii Islamului în vremea lui Muhammed.
(32) 32. Oare ei împart îndurarea(35) Domnului tău? Noi le‑am împărţit lor cele spre trebuinţă în viaţa din această lume şi i‑am ridicat pe ei unii deasupra altora, în trepte, pentru ca unii dintre ei să‑i pună pe alţii să lucreze. Iar îndurarea Domnului tău este mai bună decât ceea ce adună ei.
(35) Aici profeţia.
(33) 33. Şi de n‑ar fi oamenii o singură comunitate(36), am fi făcut Noi pentru casele celor care‑L tăgăduiesc pe Cel Milostiv [Ar‑Rahman] acoperişuri şi scări de argint, pe care ei să urce,
(36) Care să nu creadă în Allah.
(34) 34. Şi uşi(37) pentru casele lor şi divanuri(38) pe care să stea rezemaţi,
(37) Tot din argint. (38) Asemenea din argint.
(35) 35. Şi podoabe de aur. Dar toate acestea nu sunt decât bucurie trecătoare din viaţa din această lume, în vreme ce Viaţa de Apoi(39) se află la Domnul tău, pentru cei cu frică(40).
(39) Cu podoabele ei. (40) De Allah.
(36) 36. Cât despre acela care se întoarce de la Îndemnarea Celui Milostiv [Ar‑Rahman](41), aceluia îi vom orândui Noi un şeitan care‑i va fi tovarăş nedespărţit.
(41) Coranul revelat de Allah.
(37) 37. Şi ei(42) îi vor abate pe ei de la drum, în vreme ce ei(43) vor socoti că sunt bine călăuziţi.
(42) Şeitanii, diavolii. (43) Politeiştii.
(38) 38. Astfel încât el, când va veni la Noi, va zice tovarăşului său:(44) „Vai! De ce nu este între mine şi tine distanţa dintre cele două răsărituri!(45) Ce rău tovarăş ai fost!!”
(44) Cel care s‑a întors de la îndemnarea lui Allah îi va zice şeitanului care‑l însoţeşte pe el. (45) Prin cele două răsărituri se au, de fapt, în vedere Răsăritul şi Apusul.
(39) 39. Şi nu vă va fi vouă de nici un folos în Ziua aceea – de vreme ce voi aţi fost nelegiuiţi – că veţi fi voi împreună la osândă!
(40) 40. Şi oare tu poţi să‑i faci să audă pe cei surzi şi‑i poţi călăuzi pe cei orbi şi pe cel care se află în rătăcire învederată?
(41) 41. Fie că Noi te vom lua pe tine şi Ne vom răzbuna pe ei,
(42) 42. Fie că îţi vom arăta ţie ceea ce le‑am făgăduit lor(46), căci Noi avem putere asupra lor.
(46) Pedeapsa promisă lor.
(43) 43. Tu ţine‑te cu putere de ceea ce ţi‑a fost revelat(47), căci tu eşti pe drum drept.
(47) Religia lui Allah, Islamul.
(44) 44. El(48) e ste d oară î ndemnare(49) pentru tine şi pentru neamul tău şi voi veţi fi întrebaţi.
(48) Coranul. (49) Se poate înţelege şi o mândrie sau o cinste pentru neamul tău.
(45) 45. Întreabă‑i pe trimişii Noştri, pe care i‑am trimis înainte de tine(50), dacă am făcut Noi alte divinităţi, afară de Cel Milostiv [Ar‑Rahman], ca să fie adorate!
(50) Cu Tora şi cu Evanghelia.
(46) 46. Şi l‑am trimis Noi pe Moise cu semnele Noastre la Faraon şi la dregătorii săi şi a zis el: „Eu sunt Trimisul Stăpânului lumilor!”
(47) 47. Dar când le‑a arătat lor semnele Noastre, au râs ei de ele.
(48) 48. Şi nu le‑am arătat Noi nici un semn care să nu fi fost şi mai mare decât sora lui(51). Şi i‑am apucat Noi cu chinul, în nădejdea că ei se vor întoarce [la Noi].
(51) Cel anterior lui.
(49) 49. Şi au zis ei: „O, vrăjitorule! Roagă‑te pentru noi Domnului tău, pentru legământul ce l‑a făcut cu tine(52) şi noi vom urma calea cea dreaptă!”
(52) Promisiunea făcută lui Moise de a îndepărta pedeapsa de la aceia din neamul lui Faraon care cred în Allah şi în mesajul Său adus de Moise.
(50) 50. Şi când Noi am îndepărtat chinul de la ei, atunci iată‑i pe ei cum şi‑au călcat făgăduinţa.
(51) 51. Şi Faraon a strigat către neamul său, zicând: „O, neam al meu! Oare nu sunt ale mele împărăţia Egiptului şi aceste pâraie care curg la picioarele mele? Oare voi nu vedeţi(53)?
(53) Puterea mea?
(52) 52. Oare nu sunt eu mai bun decât acesta care este umilit şi abia de poate grăi?(54)
(54) Faraon a zis aceasta pentru a‑l insulta pe Moise, referindu‑se la un defect de vorbire al acestuia, care l‑a însoţit din copilărie până când a fost ales ca profet (vezi 20 : 25‑36).
(53) 53. De ce nu i se aruncă lui brăţări de aur sau de ce nu vin cu el îngerii pentru a‑l însoţi?(55)”
(55) Pentru a‑l ajuta şi a întări spusele lui.
(54) 54. Şi astfel l‑a amăgit el pe neamul său şi ei s‑au supus, fiindcă ei erau un neam de nelegiuiţi.
(55) 55. Şi când Ne‑au supărat(56) pe Noi, Ne‑am răzbunat Noi pe ei şi i‑am înecat pe toţi.
(56) Ca urmare a supunerii faţă de duşmanul Nostru şi acceptării minciunilor sale, tăgăduirii semnelor lui Moise şi încălcării legămintelor lor.
(56) 56. Şi i‑am făcut Noi [printre cei] trecuţi şi pildă pentru cei de după ei(57).
(57) Pildă pentru necredincioşii de după ei.
(57) 57. Şi când a fost dat fiul Mariei ca pildă, atunci neamul tău s‑a veselit,
(58) 58. Zicând ei: „Oare zeii noştri sunt mai buni sau el?” Şi nu ţi l‑au dat ţie ca pildă, decât pentru ceartă. Ba ei sunt un neam [de oameni] gâlcevitori.
(59) 59. El(58) nu este decât un rob, asupra căruia Noi ne‑am revărsat harul Nostru şi din care am făcut o pildă pentru fiii lui Israel.
(58) Isus.
(60) 60. Şi de am fi voit Noi, am fi făcut în locul vostru îngeri care să vă urmeze pe pământ(59).
(59) Să fie în locul vostru pe pământ.
(61) 61. Şi el(60) va fi un semn pentru Ceas; deci nu vă îndoiţi în privinţa lui şi urmaţi‑mă pe mine, căci aceasta(61) este o cale dreaptă!
(60) Pronumele se referă aici la Isus, întoarcerea lui pe pământ fiind un semn al apropierii Zilei Judecăţii. (61) Coranul sau cele la care vă chem.
(62) 62. Şi să nu vă abată pe voi Şeitan(62), căci el vă este duşman învederat!
(62) De la această cale.
(63) 63. Şi când a venit Isus cu semnele limpezi, a zis el: „Am venit la voi cu înţelepciunea, pentru a vă limpezi vouă unele [din lucrurile] în care voi sunteţi deosebiţi(63). Fiţi cu frică de Allah şi daţi‑mi ascultare!
(63) Dintre preceptele Torei şi altele.
(64) 64. Allah(64) este Stăpânul meu şi este Stăpânul vostru, aşadar adoraţi‑L pe El! Aceasta este calea cea dreaptă!”
(64) Dumnezeul Unic.
(65) 65. Dar sectele s‑au certat între ele(65). Şi vai acelora care au fost nedrepţi pentru chinul unei Zile dureroase!
(65) În privinţa lui Isus: unii l‑au socotit un Dumnezeu, alţii l‑au socotit fiu al lui Dumnezeu, iar alţii au văzut în el un membru al triadei (Tatăl, Fiul şi Sfântul duh).
(66) 66. Oare aşteaptă ei(66) altceva decât să vină asupra lor Ceasul, deodată, fără ca ei să‑şi dea seama?
(66) Qurayşiţii din Mekka.
(67) 67. Prietenii(67) îşi vor fi în Ziua aceea duşmani unii altora, afară de cei cu frică(68).
(67) Prietenii întru păcate. (68) Aceia care sunt prieteni în supunerea faţă de Allah şi în dragostea pentru El.
(68) 68. „O, robii Mei! Fiţi fără teamă în Ziua aceasta(69) şi nu vă întristaţi,
(69) Fără teamă de pedeapsă.
(69) 69. Aceia care credeţi în semnele Noastre(70) şi sunteţi musulmani!
(70) Slujitorii lui Allah pomeniţi în versetul anterior.
(70) 70. Intraţi în Rai, voi şi soaţele voastre, şi vă veţi bucura voi!”
(71) 71. Se va trece printre ei cu tipsii de aur şi cupe; în el(71) se va afla tot ceea ce poftesc sufletele şi place ochilor(72). „Şi în veci veţi rămâne voi în el,
(71) În Rai. (72) Să fie văzut sau când este văzut.
(72) 72. Căci acela este Raiul ce vi s‑a dat ca moştenire pentru ceea ce aţi împlinit(73),
(73) Faptele bune pe care le‑aţi împlinit.
(73) 73. Şi în el veţi avea multe roduri din care veţi mânca”.
(74) 74. Iar nelegiuiţii vor petrece în veci în chinurile Gheenei,
(75) 75. Care nu se vor potoli pentru ei şi vor fi fără de nădejde în ele.
(76) 76. Şi Noi nu i‑am nedreptăţit pe ei(74), ci s‑au nedreptăţit(75).
(74) Cu pedeapsa aceasta. (75) Pentru că nu au crezut în Allah.
(77) 77. Şi ei vor striga(76): „O, Malik!(77) Să ne piardă Domnul tău!”(78) Iar el(79) le va răspunde: „Voi veţi rămâne astfel [veşnic]!”
(76) După ce vor fi intrat în Infern. (77) Numele îngerului însărcinat cu paza Infernului. (78) Pentru a scăpa de chinuri. (79) Malik.
(78) 78. Noi am venit la voi cu Adevărul, însă cei mai mulţi dintre voi urăsc Adevărul!
(79) 79. Au luat ei vreo hotărâre?(80) Vom hotărî şi Noi(81)!
(80) Este vorba de mekkanii care caută un mijloc pentru a‑l suprima pe Muhammed. (81) O pedeapsă aspră ce‑i va umili pe ei.
(80) 80. Sau cred ei că Noi nu auzim taina lor şi discuţia lor în şoaptă? Ba da! Iar trimişii Noştri la ei scriu.(82)
(82) Îngerii înregistrează ceea ce spun ei.
(81) 81. Spune: „Dacă ar avea Cel Milostiv [Ar‑Rahman] un fiu, eu aş fi primul dintre adoratori(83)!
(83) Dintre adoratorii acestui fiu.
(82) 82. Mărire Stăpânului cerurilor şi pământului, Stăpânul Tronului! El este mai presus de ceea ce ei vorbesc [despre El](84)!
(84) Că El ar avea un fiu.
(83) 83. Lasă‑i pe ei să se afunde şi să se joace, până ce se vor întâlni cu Ziua lor(85), care le‑a fost făgăduită!
(85) Ziua Învierii.
(84) 84. El este Cel care este Domn în cer şi care este Domn pe pământ; El este Cel Înţelept [şi] Atoateştiutor [Al‑Hakim, Al‑’Alim]!
(85) 85. Binecuvântat este Cel a căruia este împărăţia cerurilor şi a pământului şi a celor dintre ele. La El este ştiinţa despre Ceas şi la El vă veţi întoarce.
(86) 86. Şi nu au putere aceia pe care îi cheamă în afară de El, ca să mijlocească, ci numai aceia care fac mărturie despre Adevăr şi care ştiu(86).
(86) Că mijlocirea nu este posibilă fără îngăduinţa lui Allah.
(87) 87. Şi dacă îi întrebi cine i‑a creat pe ei, vor răspunde: „Allah!” Atunci cum de se întorc ei(87)?
(87) De la Adevăr sau de la adorarea numai a Lui.
(88) 88. Şi la El este ştiinţa despre graiul lui(88): „Doamne, aceştia(89) sunt un neam [de oameni] care nu cred!”
(88) Cuvântul lui Muhammed către Domnul său. (89) La care m‑ai trimis.
(89) 89. Deci, îndepărtează‑te de ei şi spune: „Pace!”(90), căci ei vor afla [în curând](91)
(90) Nu pentru a‑i saluta pe ei, ci pentru a‑i vesti că‑i părăseşti pe ei. (91) Adevărul celor cu care ai fost trimis.