(1) 1. O, tu(2) cel acoperit!
(2) Muhammed.
(2) 2. Ridică‑te şi îndeamnă!
(3) 3. Pe Domnul tău preamăreşte‑L,
(4) 4. Veşmintele tale curăţeşte‑le
(5) 5. Şi de nelegiuire(3) stai departe
(3) Aici se are în vedere închinarea la idoli.
(6) 6. Şi nu dărui, căutând să dobândeşti mai mult,
(7) 7. Şi pentru Domnul tău îndură!
(8) 8. Când se va sufla în trâmbiţă,
(9) 9. Aceea va fi atunci o Zi grea,
(10) 10. Deloc uşoară pentru necredincioşi!
(11) 11. Lasă‑Mă cu cel pe care l‑am creat singur(4)
(4) Al‑Walid ben al‑Mughira a mărturisit, când a auzit Coranul, că nu este plăsmuit de oameni, însă, incitat de Abu Jahil, a afirmat că el ar fi vrăjitorie şi nu ar fi revelaţie.
(12) 12. Şi căruia i‑am dăruit avere îndestulătoare
(13) 13. Şi fii care‑l însoţesc tot timpul
(14) 14. Şi căruia i le‑am netezit pe toate(5)
(5) Căruia i‑am asigurat cele necesare traiului, precum şi puterea şi cârmuirea.
(15) 15. Şi care pofteşte ca Eu să‑i dau şi mai mult(6).
(6) Din avere, fii şi putere.
(16) 16. Dar nu! Căci el a tăgăduit versetele Noastre cu încăpăţânare,
(17) 17. Iar Eu îl voi sili să urce.(7)
(7) Voi ridica în faţa lui un obstacol greu de escaladat, cu sensul de pedeapsă grea, de nesuportat.
(18) 18. El a cugetat(8) şi a hotărât(9)!
(8) Ce să spună în legătură cu aceste versete nobile. (9) A hotărât, în sufletul său, ce să spună.
(19) 19. Şi omorât să fie!(10) După cum el a hotărât!
(10) Blestemat să fie, să piară pentru deşertăciunile pe care le‑a plăsmuit!
(20) 20. Omorât să fie! După cum el a hotărât!(11)
(11) Repetiţie pentru accentuarea blestemului!
(21) 21. Apoi el a mai cugetat(12),
(12) A reflectat la ceea ce a hotărât.
(22) 22. Apoi s‑a posomorât şi s‑a încruntat,
(23) 23. Apoi s‑a întors(13) şi s‑a arătat trufaş(14)
(13) De la Adevăr. (14) Refuzând să creadă în Adevăr.
(24) 24. Şi a zis: „Aceasta(15) nu este decât vrăjitorie care se învaţă!
(15) Coranul.
(25) 25. Aceasta nu este decât vorbă a unui om!”
(26) 26. Îl voi face să ardă în focul Iadului?!
(27) 27. Şi de unde să ştii ce este focul Iadului?
(28) 28. El nu lasă şi nu cruţă,(16)
(16) Nimiceşte tot ceea ce este aruncat în el şi după aceea îl readuce la viaţă pentru a o lua de la capăt.
(29) 29. Arzând şi înnegrind pielea
(30) 30. Şi peste el veghează nouăsprezece!(17)
(17) Nouăsprezece îngeri însărcinaţi cu paza lui şi cu cârmuirea peste oaspeţii Infernului.
(31) 31. Şi nu am pus Noi ca păzitori peste Foc decât îngeri şi nu am stabilit numărul lor decât ca încercare pentru cei care nu cred(18) şi pentru cei cărora le‑a fost trimisă Cartea, să fie încredinţaţi, şi pentru ca să sporească în credinţă aceia care cred şi pentru ca aceia cărora le‑a fost dăruită Cartea şi dreptcredincioşii, ca să nu se îndoiască, şi pentru ca aceia care au în inimile lor boală şi necredincioşii să zică: „Ce a voit Allah cu această pildă?” Astfel îl duce Allah în rătăcire pe cel care voieşte El şi îl călăuzeşte pe cel care voieşte El. Şi nu‑i cunoaşte pe oştenii Domnului tău decât numai El. Şi aceasta nu este decât îndemnare pentru oameni.
(18) Dintre politeiştii qurayşiţi.
(32) 32. Nu! Jur pe Lună
(33) 33. Şi pe noaptea care se duce
(34) 34. Şi pe zorile care se ivesc!
(35) 35. El(19) este una din cele mai mari [nenorociri]
(19) Focul sau Gheena.
(36) 36. O prevenire pentru oameni,
(37) 37. Pentru acela dintre voi care voieşte să meargă înainte sau să rămână în urmă!
(38) 38. Fiecare suflet este zălog pentru ceea ce şi‑a agonisit,
(39) 39. Afară de aleşii dreptei,
(40) 40. Care vor întreba în Grădini(20)
(20) În Grădini de nedescris.
(41) 41. Despre cei nelegiuiţi:
(42) 42. „Ce v‑a adus pe voi în focul Iadului?”
(43) 43. Iar ei vor răspunde: „Noi nu am fost dintre aceia care au împlinit Rugăciunea
(44) 44. Şi noi nu l‑am hrănit pe cel sărman
(45) 45. Şi noi am ponegrit laolaltă cu bârfitorii
(46) 46. Şi noi am socotit drept minciună Ziua de Apoi,
(47) 47. Până ce ne‑a venit nouă ceea ce este sigur(21)!”
(21) Adică moartea.
(48) 48. Şi nu le va fi lor de nici un folos mijlocirea mijlocitorilor(22).
(22) A profeţilor sau a îngerilor.
(49) 49. Oare de ce se întorc ei(23) de la Îndemnare,
(23) Aceşti idolatri.
(50) 50. De parcă ar fi nişte măgari sălbatici speriaţi
(51) 51. Ce fug de leu?
(52) 52. Fiecare om dintre ei ar voi să i se dea nişte foi întinse.(24)
(24) Să i se trimită o carte aşa cum i‑a fost revelată profetului Muhammed.
(53) 53. Dar nu! Ei mai degrabă nu se tem de Viaţa de Apoi!(25)
(25) Nu cred în înviere şi în răsplată şi nu se tem de pedeapsă, preferând această viaţă.
(54) 54. Dar nu! El(26) este cu adevărat o Îndemnare!
(26) Coranul.
(55) 55. Şi cine voieşte îl pomeneşte(27).
(27) Şi trage învăţăminte şi acţionează după principiile lui.
(56) 56. Însă nu îl pomenesc decât dacă Allah voieşte. El este Cel de temut(28) şi El este Cel care stăpâneşte iertarea(29)!
(28) Cel care se cuvine ca lumea să fie cu frică de pedeapsa Lui şi să creadă în El. (29) Şi îi iartă pe cei care cred în El şi Îi arată supunere.