(1) 1. Ceasul(2) s‑a apropiat şi Luna s‑a despicat.(3)
(2) Ceasul Judecăţii de Apoi. (3) Când qurayşiţii i‑au cerut Trimisului lui Allah – Allah să‑l binecuvânteze şi să‑l miluiască! – să le arate lor o minune şi el a despicat Luna în două jumătăţi, încât au văzut‑o astfel toţi oamenii din Mekka.
(2) 2. Însă când văd un semn(4), ei se îndepărtează şi zic: „[Aceasta este] o vrăjitorie neîntreruptă!”
(4) O minune.
(3) 3. Ei învinuiesc de minciună(5) şi urmează poftelor lor şi tot lucrul este hotărât(6).
(5) După ce le vin semnele lui Allah. (6) Are un scop la care ajunge şi apoi se stabilizează.
(4) 4. Le‑au venit lor ştiri destule în care se află oprire [de la necredinţă].
(5) 5. [Aceasta este] o înţelepciune deplină, însă prevenitorii nu sunt de nici un folos [pentru cei care nu vor să priceapă].
(6) 6. Deci întoarce‑te de la ei! [Şi aminteşte‑le de] Ziua când chemătorul va chema la un lucru înspăimântător(7)!
(7) Judecata cu răsplata şi pedepsele.
(7) 7. Atunci când vor ieşi ei din gropi, cu ochii plecaţi(8), de parcă ar fi nişte lăcuste risipite,
(8) Din cauza umilinţei.
(8) 8. Alergând(9) spre chemător, necredincioşii vor zice: „Aceasta este o Zi grea!”
(9) Alergând cu gâturile întinse.
(9) 9. Înainte de ei, au ţinut de minciună neamul lui Noe şi ei l‑au socotit mincinos pe robul Nostru şi au zis: „[El este] un nebun!” Şi el a fost ocărât [de necredincioşi].
(10) 10. Şi L‑a chemat pe Stăpânul său, [zicând]: „Eu sunt învins! Fă să fie biruitoare [cauza Ta]!”(10)
(10) M‑a învins neamul meu care se îndârjeşte să rămână nesupus! Răzbună‑mă, trimiţând o pedeapsă asupra lor!
(11) 11. Şi am deschis Noi porţile cerului pentru o apă ce a curs potop
(12) 12. Şi am făcut să ţâşnească izvoare din pământ şi astfel s‑a întâlnit apa, după o poruncă ce a fost hotărâtă(11).
(11) S‑a întâlnit apa ce curgea din cer cu cea care ţâşnea din pământ, după porunca lui Allah.
(13) 13. Şi Noi l‑am dus [pe Noe pe corabia] cea durată din scânduri şi cuie,
(14) 14. Care plutea sub ochii Noştri(12), [drept] răsplată pentru cel ce a fost tăgăduit(13).
(12) Sub grija lui Allah.(13) Noe.
(15) 15. Şi am lăsat‑o Noi(14) ca un semn [de prevenire]. Dar oare se află cine să ia aminte?
(14) Povestea lui Noe.
(16) 16. Şi cum a fost chinul Meu şi prevenirile Mele?
(17) 17. Noi am făcut Coranul uşor(15), pentru îndemnare, dar oare se află cine să ia aminte?
(15) Pentru a fi înţeles, pentru a fi recitat sau pentru a fi ţinut minte.
(18) 18. A învinuit de minciună şi ’Ad(16). Şi cum a fost pedeapsa Mea şi prevenirile Mele?!
(16) L‑au socotit mincinos pe profetul lor Hud.
(19) 19. Noi am trimis asupra lor un vânt puternic şi rece, într‑o zi nefericită, fără sfârşit(17),
(17) Care nu s‑a sfârşit până când ei nu au fost nimiciţi.
(20) 20. Care i‑a smuls pe oameni, de parcă ar fi fost nişte trunchiuri de palmieri dezrădăcinaţi.
(21) 21. Şi cum a fost chinul Meu şi prevenirile Mele?!
(22) 22. Noi am făcut Coranul uşor, pentru îndemnare, dar oare este cineva care să cugete?
(23) 23. A socotit şi Thamud mincinoase prevenirile(18).
(18) Cele despre care i‑a prevenit profetul lor Salih.
(24) 24. Şi au zis ei: „Oare să urmăm un singur om dintre noi? Atunci noi am fi în rătăcire şi în sminteală!
(25) 25. Oare să‑i fi fost îndemnarea(19) trimisă lui, dintre noi [toţi]? Ba el este un mincinos plin de semeţie(20)!”
(19) Revelaţia sau profeţia.
(20) Şi vanitatea îl împinge să ne ceară să l urmăm.
(26) 26. Mâine(21) vor afla ei cine este mincinosul plin de semeţie!
(21) În Ziua Învierii sau în Ziua în care vor fi nimiciţi de pedeapsă.
(27) 27. Noi le vom trimite cămila pentru încercare.(22) Deci veghează‑i(23) şi fii cu răbdare(24)!
(22) Vezi: 7 : 73. (23) Şi aşteaptă! (24) În propovăduirea ta.
(28) 28. Şi vesteşte‑le că apa(25) va fi împărţită între ei [şi cămilă]! Fiecare va bea când va veni rândul său.
(25) Din izvorul de unde beau ei şi unde‑şi adapă vitele.
(29) 29. Însă ei l‑au chemat pe tovarăşul lor şi el a luat [sabia sa] şi a ologit‑o(26).
(26) I‑a lovit picioarele cu sabia până ce a căzut şi apoi a înjunghiat‑o.
(30) 30. Şi cum a fost chinul Meu şi prevenirile Mele?!
(31) 31. Am trimis asupra lor un singur strigăt şi ei au devenit asemenea surcelelor uscate ale păstorului de la ţarcul de vite(27).
(27) Sau ca iarba uscată pe care stăpânul grajdurilor o dă vitelor sale în timpul iernii.
(32) 32. Noi am făcut Coranul uşor, pentru îndemnare, dar oare este cineva care să ia aminte?
(33) 33. A luat şi neamul lui Lot drept minciună prevenirile.
(34) 34. Noi am trimis asupra lor vijelie cu pietre şi nu am izbăvit decât familia lui Lot, înainte de revărsatul zorilor,
(35) 35. Ca îndurare din partea Noastră. Astfel îl răsplătim Noi pe cel care aduce mulţumire(28);
(28) Şi‑I arată supunere lui Allah.
(36) 36. El(29) i‑a prevenit despre pedeapsa Noastră dar ei s‑au îndoit de prevenirile lui.
(29) Lot.
(37) 37. Ei l‑au ademenit în privinţa oaspeţilor(30) săi, însă Noi le‑am luat vederea lor. „Gustaţi chinul Meu şi prevenirile Mele!”.
(30) Îngerii cu înfăţişarea unor tineri chipeşi.
(38) 38. Şi dimineaţa devreme i‑a lovit pe ei o osândă îndelungă(31).
(31) Care a continuat până ce i‑a nimicit pe ei.
(39) 39. „Deci gustaţi chinul Meu şi prevenirile Mele!”
(40) 40. Noi am făcut Coranul uşor, pentru îndemnare, dar oare este cineva care să ia aminte?
(41) 41. Şi s‑au dus prevenitorii(32) şi la clanul lui Faraon,
(32) Moise şi fratele său Aaron.
(42) 42. Însă ei au socotit mincinoase toate minunile Noastre şi i‑am apucat Noi cu pedeapsa Celui Tare, Atotputernic [‘Aziz, Muqtader].
(43) 43. Oare necredincioşii voştri(33) sunt mai buni decât aceştia(34) sau se află în scripturi mântuire pentru voi?
(33) Qurayşiţilor. (34) Cei ai neamurilor trecute.
(44) 44. Sau zic ei: „Noi suntem o mulţime biruitoare!”
(45) 45. Dar mulţimea lor va fi înfrântă şi ei vor întoarce spatele [fugind].(35)
(35) Previziunea s‑a adeverit în ziua bătăliei de la Badr.
(46) 46. Ba Ceasul este timpul promis lor(36), iar Ceasul va fi mai groaznic şi mai amar.
(36) Pentru înviere şi pentru pedeapsă.
(47) 47. Nelegiuiţii se află în rătăcire şi în sminteală!
(48) 48. În Ziua aceea vor fi târâţi în Foc cu feţele lor în jos [şi li se va zice]: „Gustaţi voi atingerea(37) Iadului!”
(37) Dogoarea şi durerea sau pedeapsa Infernului.
(49) 49. Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite
(50) 50. Şi nu este porunca Noastră(38) decât un singur [cuvânt care se va împlini] într‑o singură clipită.
(38) Pentru lucrul care voim să se întâmple.
(51) 51. Noi am nimicit cetele [asemănătoare cu] voi(39), dar oare este cine să ia aminte?
(39) Neamurile trecute de necredincioşi.
(52) 52. Şi tot ceea ce au făcut se află [înscris] în cărţi,
(53) 53. Orice [faptă] – mică sau mare – este înscrisă.
(54) 54. Cei care se tem(40) vor fi în grădini şi [printre] pâraie,
(40) De pedeapsa lui Allah.
(55) 55. Într‑un loc al adevărului(41), lângă un Stăpânitor Atotputernic.
(41) În care nu există vorbe în deşert şi păcat.