(1) 1. Nu! Jur pe Ziua Învierii!
(2) 2. Şi nu! Jur pe sufletul care singur se învinuieşte(2)!
(2) Că toţi veţi fi înviaţi!
(3) 3. Oare socoteşte omul că Noi nu vom aduna din nou oasele sale(3)?
(3) Pentru a‑l reface aşa cum a fost?
(4) 4. Ba da! Noi suntem în stare să potrivim la loc şi vârfurile degetelor sale!
(5) 5. Însă omul voieşte mai degrabă să păcătuiască înainte(4).
(4) Să stăruie în săvârşirea păcatelor, fără să se căiască, şi de aceea tăgăduieşte Învierea.
(6) 6. El întreabă: „Când va fi Ziua Învierii?”
(7) 7. Atunci când vederea va fi orbită
(8) 8. Şi Luna se va întuneca
(9) 9. Şi Soarele şi Luna vor fi deopotrivă(5).
(5) Amândouă vor fi lipsite de lumină.
(10) 10. În Ziua aceea, omul va zice: „Unde este scăparea?”
(11) 11. Nici vorbă! Nu va fi loc de scăpare!
(12) 12. Numai la Domnul tău va fi în Ziua aceea întoarcerea!
(13) 13. În Ziua aceea, i se va vesti omului ceea ce a dat mai înainte şi ceea ce a lăsat pentru mai târziu.
(14) 14. Ba omul va fi o mărturie limpede împotriva lui însuşi,
(15) 15. Chiar dacă el va aduce dezvinovăţirile sale.
(16) 16. Nu mişca limba ta pentru ca să‑l grăbeşti!(6)
(6) Allah se adresează profetului Muhammed.
(17) 17. Noi suntem datori cu strângerea lui şi cu recitarea lui(7),
(7) Strângerea lui în inima ta pentru a nu scăpa nimic din el.
(18) 18. Iar când Noi îl vom recita, urmează recitarea sa!(8)
(8) Urmăreşte recitarea arhanghelului Gavriil, când el va recita Coranul!
(19) 19. Apoi, Noi suntem datori cu tâlcuirea lui.
(20) 20. Dar nu! Voi iubiţi [viaţa] cea trecătoare
(21) 21. Şi sunteţi nepăsători faţă de Viaţa de Apoi!
(22) 22. În Ziua aceea, vor fi unele chipuri luminoase,
(23) 23. Care vor privi spre Domnul lor,
(24) 24. Iar alte chipuri vor fi în Ziua aceea întunecate,
(25) 25. Aşteptând să li se întâmple o nenorocire.
(26) 26. Dar nu! Când [sufletul] va ajunge la clavicule(9)
(9) Adică la gât, în partea superioară a pieptului.
(27) 27. Şi se va zice: „Cine este tămăduitor(10)?”
(10) Vraci în stare să‑l tămăduiască pe cel aflat în agonie.
(28) 28. Şi el va crede că aceasta este despărţirea [de viaţă],
(29) 29. Şi piciorul se va încolăci cu piciorul [gambele](11),
(11) Picioarele se vor încleşta şi nu se vor mai putea mişca.
(30) 30. În Ziua aceea la Domnul tău vei fi condus(12)!
(12) Pentru judecată.
(31) 31. Însă el nici nu a crezut(13), nici nu a făcut Rugăciunea.
(13) În religie sau în Coran.
(32) 32. Ci, dimpotrivă, el a învinuit de minciună şi a întors spatele,
(33) 33. Apoi s‑a dus spre familia sa, păşind cu îngâmfare.
(34) 34. Vai ţie, vai!
(35) 35. Şi încă o dată: Vai ţie, vai!
(36) 36. Oare omul îşi închipuie că el va fi lăsat în voie?
(37) 37. Oare nu a fost el o picătură din sămânţa vărsată?
(38) 38. Apoi a fost un cheag de sânge, apoi [Allah] l‑a plămădit şi i‑a dat chip armonios
(39) 39. Şi a făcut din el doi soţi – bărbat şi muiere?
(40) 40. Şi oare Acesta [Allah] nu are putere să‑i învie pe cei morţi?(14)
(14) După recitarea acestui verset se relatează că profetul Muhammed a zis: „Slavă Ţie, ba da!”.